mi-e dor

Mi-e dor, mi-e tare dor…

Mi-e dor, mi-e tare dor…                   Doamne, fă-mă din nou copil şi  argat                   Şi du-mă la mine în sat.                  Ia-mi învăţăturile – balast inutil –                  Şi du-mă la oi înapoi şi fă-mă copil…                                               (Dorel Vișan) E Duminică început de Mai. Ascult melodiile la taragot cântate de un ucenic a lui Dumitru…
0
din lumea borșei de altădată

Din lumea Borșei de altădată

Povestire | Din lumea Borșei de altădată – Dacă n-ai stat la săntare, satul încă te vede țangău – Azi am vizitat, din nou, și din nou, cum fac în fiecare zi, pagina mea de suflet de pe facebook: Satul meu Borșa Cluj. Fără a mă surprinde, m-am oprit la unele imagini alb-negru în care sunt fotografiați grupuri de tineri din Borșa. Deși eu nu eram printre ei în poză, sigur cândva și eu am fost ca ei. Eram cu ei, acolo, așa simțeam, în satul natal! Fotografia nu spunea mare lucru pentru cei care nu știau locul. O…
0
înfrângerea lui cronos

Înfrângerea lui Cronos: 210 ani. CLIPELE DE GRAȚIE ALE PREPARANDIEI „DIMITRIE ȚICHINDEAL” DIN ARAD

Începând cu 3 noiembrie 1812 și până astăzi. Cohorte întregi de minți luminate au pornit să deprindă harul de luminare a sufletul copiilor, mirați că lumea are și alte dimensiuni decât universul lor rural. Au dobândit rostirea corectă a graiului românesc, au deprins capacitatea de a agonisi destul suflet spre a-l împărtăși altora. Au văzut că micul lor univers capătă un contur nou, deschis spre infinitul cunoașterii. Au deprins mirajul artei și farmecul poeziei, au devenit „domni învățători” și mai apoi „doamne învățătoare”. Au cules meșteșugul scrierii și citirii, a socotirii și visării, dar mai ales au descoperit virtuțile…
0
a fost odată un primar

A fost odată un primar

  Se întâmpla în vremea când cei care anul acesta își iau dreptul de vot ieșeau din maternități înfășurați în așa fel încât doar năsucurile li se vedeau, iar gălăgia lor înlătura orice dubiu cu privire la conținutul dinăuntrul păturicilor pufoase. Se termina deci, cel de-al doilea mileniu când, în ciuda unui trend constant ascendent al dreptei politice în Arad, un bărbat de nici 45 ani, primind încrederea liderilor PSD, a răsturnat toate socotelile și a câștigat un mandat de primar. Sigur că pentru cei mai mulți nu e greu de ghicit despre cine vreau să scriu azi. Da,…
4 comentarii
despre „relațiile de producție”

Despre „relațiile de producție” în timpul comunismului. (1) PORUMBUL care ne-a salvat

  Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. (M. Eminescu, „Când aminitirile …”)   Așa mi-am adus și eu aminte de o întâmplare petrecută în Bărăgan, în timp ce eram tractorist la I.A.S. Pavel Tcacenco din Nicolești – Jianu. Lucram pe un tractor KD – 35, cu șenile fabricate de Brașov, fostul oraș Stalin pentru oamenii care nu știu că a fost și astfel denumit. Făceam niște arături pe miriști, de fapt, dezmiriștiri, c-un plug cu trei brazde. Erau niște zile foarte călduroase, iar noi, tractoriștii, chiar ne opream…
1 comentariu
regele mihai în memoria arădenilor

Regele Mihai în memoria arădenilor. „Majestatea Sa l-a decorat pe tatăl meu pentru că a învins la box un soldat german… comuniștii l-au ținut la pușcărie 8 ani!”

  România și-a condus Regele, în data de 16 decembrie 2017, pe ultimul său drum! A fost un  prilej de aducere aminte și pentru doctorul Vasile Aciocârlănoaei, cel care și-a pus semnătura pe câteva cărți, precum „Teroarea Comunismului în România” și „Acoladă în timp”, despre ororile comunismului la care a fost supusă familia sa. Povestește doctorul Vasile Aciocârlănoaei: „Am o fotografie de familie în care tata (Vasile) apare cu două decorații pe piept. Din câte mi-au povestit părinții mei, pe una dintre decorații tata a primit-o  când, după terminarea armatei, pe care o făcuse la grăniceri, a optat să…
0
accente: m-au iubit dincolo de vorbe

Pisicul mamei

  Pisica este un animal aparte. Mulți spun că nu e credincioasă stăpânului, cum ar fi câinele, bunăoară. Alții îi relevă calitățile terapeutice, energia pozitivă pe care o degajă în casă. În fine, nu e nici locul și nici împrejurarea să stârnesc o dezbatere sui generis. Aveam un pisic. Alb, frumos, cu mers grațios, nu obez, nu slab. Avea „ținută” , asemenea unui flăcău. Mama îl adora. Petrecea cu el ore. Îl hrănea, îl mângâia. Și îi vorbea cum vorbești cu un copil, cu un om drag. Nu știu ce înțelegea sau dacă înțelegea pisicul ceva din vorbele mamei.…
1 comentariu
Bodyguard Elite
UAV
Revolut
Krak
Secret Link