Habar n-aveam până acum cât de importantă e Ucraina pe plan global. Cel mai mare exportator de grâne, de floarea-soarelui etc. Cică foametea mondială din acest motiv vine.
Hai să vă povestesc o pildă. La începutul anilor 2000 eram în Nemția. Mai precis, în Manheim. Obișnuiam să îmi cumpăr de la Lidl câte o caserolă cu salată de cartofi pe care dădeam 50 de cenți. Între timp, a intrat Lidl în România. Fac o paranteză. Lanțul de magazine Lidl face parte dintr-un program al Băncii Mondiale pentru eradicarea sărăciei. Practic, ele trebuie să fie magazine pentru oameni cu posibilități financiare reduse. Ghici cât costă aceeași salată de cartofi în România, tot la Lidl? Vă spun eu. Trei euro. Ghici cât costă acum același produs, la același magazin,…
Insist pe idee: să îl luați pe Arafat și să vă spălați pe cap cu el. Și cu Orban la fel. Nu au reușit Imperiul Otoman, Imperiul Țarist, Imperiul Austro-Ungar, Al Treilea Reich sau Uniunea Sovietică să distrugă țara asta timp de secole, cum au reușit cei doi măscărici să o distrugă în câteva luni. Zeci de mii de români, printre care mă număr și eu, au pierdut locurile de muncă în străinătate pentru care urmau să plece zilele astea. De ce? Pentru 600 de infectați (care nu au ei nicio vină) și pentru că domnul Arafat a…
Tot încerc să-mi învăț câinele să latre. E malamut de Alaska. Ăștia nu prea latră, dar vorbesc mult. No, am încercat să-l hârâi… nimic. L-am înfometat… nimic. I-am zis că îmi cumpăr mâț… nimic! Latră numai când vine a mea pe la mine, dar și atunci latră de bucurie. În disperare de cauză, i-am arătat o poză cu Sergiu Bîlcea. L-o pufnit râsul și o început să deie din coadă la mișto. Dar s-a petrecut un fenomen. De când au avut pesediștii alegeri și a ieșit Fifor, a început să latre. La poza lui Bâlcea. Și nu e…
Au ăștia de la Sepultura o piesă care zice așa: ,,oile se duc la strungă/ cucu’ cântă în pridvor/ am avut o viață lungă/ dar eu tot nu vreau să mor”. De Sepultura. Prin deducție logică, azi vorbim despre Falcă. Care e prieten cu Geanina Pistru. Care e prietenă cu Sergiu Bâlcea. Care o să ne fie primar. M-o pus dracu’ să intru pe facebock și am dat de discurul lui Bâlcea în momentul lansării. Nu știu cine i-a scris discursul, dar părerea mea de specialist este că trebuia să îi dea și o sticlă de șampanie în…
Azi bem dă năcaz. Am avut așa: „Cântarea României la PNL Arad” și ,,Românii n-au talent”, la PSD Arad. La PNLa fost adunată gloata, dusă la spectacol și instruită cum să se comporte, când să fluiere, când să tacă și când să îl aplaude pe Bâlcea. Că Bâlcea e candidatul partidului la Primăria Aradului. Ceea ce e bine pentru el că a prins lansarea. Am dubii mari că o să prindă și candidatura. Pariez pe chitara mea și pălăria australiană de piele. Cum naiba să îl trimiți pe Bâlcea la tăvăleală? Omu-i plin de găuri și probleme! Dacă…
Povestea din spatele acestor imagini stă așa. Acțiunea se petrece în comunitatea rurală întitulată, generic, Vladimirescu. Sâmbătă fiind, iar noi puturoși de meserie, o să îi spunem simplu: Vlady. Deci… Unul a cumpărat casa de la altu`. Baiul e că la un moment dat a încercat omu` să facă niște modificări prin casă, în sensul în care a bătut un cui și i-a picat tavanul în cap. A urmat un proces pe bani mulți, care a fost câștigat de cumpărător. Vânzătorul a fugit în Germania. Asta e povestea. Care e prima taină a poveștii? Vânzătorul e mare patron…
La bordul mașinii (17 august) …plecat miercuri dimineața din Arad spre Germania la bordul limuzinei mele înmatriculată în țara de destinație. Care țară (mașina, franțuzoaică fiind) i-a acordat toată stima, semnând și un document semnat în acest sens intitulat TUV. Sau ITP, pe românește. Prin ianuarie, japița de franțuzoiacă s-a aruncat în brațele unui român, adică je, și a fugit cu el în martie, ca un cal înaripat, de la nord de Dortmund până în megalopolizantul Glogovăț. Și nu a cârâit nimic, nici pe drum, nici printre vladimirescieni. Am povestit toate aceste pentru a vă descrie caracterul doamnei.…
Hai să vorbim pe șleau. Acum câteva luni veneam din Germania, în concediu, pentru a rezolva câteva probleme personale. Nu am apucat să ies din Bavaria, când am fost sunat de un polițist care mi-a recitat telefonic un ordin de interdicție pentru că… nu zic mai multe. Am fost luat cu Loganul de acasă, doar așa, să fiu umilit în fața lumii. De două ori. O dată ca să îmi recuperez un modem de net lăsat la Poliție și a doua oară ca să semnez că am primit și am luat la cunoștință. Atunci am concluzionat că Poliția…
Trăim vremuri uluitoare în politica românească. Într-o singură zi am putut vedea clasa noastră politică în toată splendoarea sa. PSD și-a desemnat candidatul la funcția supremă în stat în persoana Vioricăi Dăncilă, un personaj pe care românii îl văd mai degrabă personaj de desene animate decât președintele republicii Apoi a apărut în media unul care susținea că până la finele anului vor fi inaugurați o sută de kilometri de autostradă! Nu am terminat bine de râs când alt om politic s-a declarat oripilat de faptul că unele persoane au intrat fără bilet la concertul lui Bon Jovi. Că asta…
Hai să vorbim puțin și despre USR. Azi, în sfânta zi de duminică. Eu nu cred în teoria conspirației și de regulă am o analiză logică în ceea ce privește politica și nu numai. Cristoiu zicea că USR ar fi o emanație a serviciilor, după care, tot el explica faptul că aceleași servicii vor să rupă PSD-ul. Doar eu am impresia, sau aici se petrece o frântură în gândire? Cum adică vrei să rupi un partid de stânga, iar pentru asta creezi un partid de dreapta? Când ai ditamai elefantul PNL care , printre altele, are același scop:…
Când eram prunc, pe vremea lui Ceașcă, stăteam tot în Vlady, dar eram la școală la Miron. Deci în oraș. Mai țineți minte calitatea transportului în comun de atunci? Catastrofal. Adeseori eram nevoiți să mergem și să mergem pe jos la și de la școală. Și nu se plângea nimeni. Ba chiar s-au legat prietenii trainice în perioada aia. Pe atunci, vara era vară și iarna era iarnă. Am prins nămeți de peste un metru și ne distram la tăiat de potecă prin zăpadă. Am prins ploi de vară și furtuni magice. Ne speriam un pic, dar continuam…
No, dragii mei, azi vom dezbate adânc, până la plăsele, cea mai iubită instituție din municipiu, anume Poluția Locală. Aproape 200 de oameni își riscă viața zi de zi ca să păzească panseluțe, iar noi trebuie să îi asigurăm de toată stima și respectul nostru. Că, până la urmă, asta e treaba lor: să păzească panseluțe, nu să oprească ziariști din glăsuit. Deci, până nu demult, cei 200 se credeau „decât” polițiști. Acum, de când Sfântul Toma a pogorât deasupra lor, se cred securiști. Nu știți voi ce filme au ei în cap cauzate de stresul pazei panseluțelor.…
Iacă, e o lună de când am revenit în Germania. Și, prin voia sorții, am devenit vecin cu fabrica Audi din Nekarsulm. Zi de zi trec pe lângă ea și nu îi dau prea mare atenție. În schimb, ăștia de la Audi au devenit foarte crispați în ultima vreme. Se citea pe ei teama și groaza că eu, devenit acum vecinul lor, am sa le fac probleme mari. Azi am fost un pic mai liber, așa ca m-am dus direct la Audi, să lămurim lucrurile. La început au fost cam timorați. Dar am avut grijă să le elimin…
Adevărul e că să fii ziarist, e o chestie. Trebuie să ai cultură generală, să fi citit ceva la viața ta, să ai fler, nas de detectiv, bile la cârnați când te iei de mai-marii zilei, inteligență peste medie și talent la scris. De ce credeți că în Arad, ca peste tot de altfel, ziariștii sunt mai rari decât polițiștii locali? Ai nevoie de niște talente să pui semnătura pe un articol care poate dărâma o carieră. Ca polițist local, mare brânză nu trebuie să știi decât să te legi la șireturi. De unde dracu mi se trage…