[ROMAN FOILETON] Fum de iarnă (4)

Capitolul IV Urcaseră scările principale și când Claire deschise ușa muzeului intraseră într-un semiîntuneric dat de lumina mai multor lanterne atârnate din loc în loc. S-a stricat instalația, a explicat Clare văzând că Austen se uita nedumerit. Bunicul e probabil la etaj. Haide. Mergeau amândoi unul lângă celălalt, în tăcere, și dacă lemnul putred al podelei nu pușca din când în când, puteau să-și audă respirația. Erau înt-un hol lung ,cu tablouri franceze din epoca Renașterii, și chiar dacă era mai întunecat, Claire știa fiecare pictură pe dinafară: anul, pictorul și până în ce era lucrată pictura, sau…

12/11/2016, 10:25 AM

Zaha Cristina

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (25 – final)

25. În doar câteva zeci de minute, mi se ţinuse un curs intensiv de creştinism. Cateheză. (Multă vreme, Monika avea să aibă atitudinea pe care un părinte grijuliu şi exigent o are faţă de copilul pe care-l trimite, în permanenţă, să-şi termine lecţiile. Cu toată lumea era bună, dar absolut cu toată lumea era bună, atentă, deschisă, drăguţă, doar eu nu mă puteam bucura, decât arareori, de asemenea alese privilegii. Cu mine era severă, exigentă.) Stătuserăm sufocaţi între bagaje încă nedespachetate. Acumulasem mai multă informaţie specifică decât o făcusem în tot restul vieţii. (Dar marele şoc avea…

01/10/2016, 10:23 AM

Dan Popa

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (24)

24. Întotdeauna mi-a plăcut să fiu în termeni buni, cu toată lumea. O naivitate a inimii mele, probabil. În ciuda excepțiilor, sincopelor de gânduri agresive pe care le am, periodic, la adresa unuia sau altuia. Pe Vlad l-am găsit la biroul lui. Căzut în scaun şi în el însuşi, uneori îi plăcea să se facă mic, precum o bunicuţă. Intrarea mea l-a cam speriat, mi s-a părut. Nu ştiu cum, nu mai avea aerul becisnic, obrazul lui nu mai era ca pergamentul, ci avea o faţă mincinoasă şi satinată de mandril. Fuma și citea dintr-un ziar, mare cât…

24/09/2016, 9:07 AM

Dan Popa

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (23)

23. O vreme, am redevenit rău şi acru. Departe de orice poezie. Ce puteam fi altceva, în absenţa iubirii? Mă gândisem chiar, nu să mă răzbun, ci să dau în vileag, într-o formă publică, toată cacealmaua de la „Meridian TV”. Fără să dau vreodată vreun nume. Orgoliul meu avea de suferit. Lumea trebuia să ştie că ştiu, că nu sunt chiar prost, că aş putea să mă răzbun dar nu o fac, etc, etc, etc. Unerori gândurile noastre pot fi pur şi simplu criminale. La propriu. Ucidem, punem la punct, rănim. Pură animalitate. Nu ştiu dacă, nu cred…

17/09/2016, 8:33 AM

Dan Popa

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (21)

21. -Vlad… -Da, astăzi mă numesc Vlad. -Ştiu absolut totul!…Ştiu până unde ai putut să mergi, cu minciuna! (Îşi tăia unghiile, tembel, deşirat pe scaunul de la birou. M-a privit întrebător, pe sub sprâncenele stufoase, peste ochelari, cu privirea aceea iscoditoare, interogativă, care încerca să te dezbrace complet; cu un zâmbet ironic, ca pe un copil care tocmai a aflat că nu există Moş Crăciun.) -Te-ai prins şi tu, în cele din urmă. Ce era să fac?, aveam piesa, dar îmi lipseau personajele. Ştiam de ce are nevoie măria-sa, telespectatorul: o telenovelă, decupată din realitate, care să se deruleze…

03/09/2016, 8:58 AM

Dan Popa

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (20)

20. Fiecare vrea să fie altceva, altcineva decât este. Într-un anume fel, mi-aş fi dorit să fiu ca Titus. Un individ care părea că face spectacol din viaţă. Croit dintr-un material rezistent, pe măsura cerinţelor vremurilor noastre. Ale oricăror vremuri, de fapt. Un specimen dotat cu multă detaşare, cu răceală şi adeseori cu dispreţ. Cu ură. Care părea să nu se consume pentru absolut nimic. Era remarcabilă ştiinţa lui de a se inflama, fără să se inflameze. Cu minimum de implicaţii emoţionale. Mi-aş fi dorit să fiu structural constituit ca Titus, dar în pozitiv. Dacă eu aş putea…

27/08/2016, 9:13 AM

Dan Popa

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (15)

15. Să nu-mi spună cineva că în perioada începută în acea noapte de Revelion – un an aproape încheiat, mai precis, în primele trei luni, mai ales – întreg comportamentul Monikăi a fost doar un teatru. Poate că îmbrăţişarea ei de cleşte, începând cu noaptea Anului Nou, ar fi putut fi, cu destulă uşurinţă, mincinoasă. Dar fierbinţeala trupului, ce i se zvârcolea în spasme tot mai fluide, asta n-o mai putea nimeni simula. Şi nici egala. N-am închis un ochi, până spre seara celei dintâi zile a noului an. Degetele noastre nu erau suficent de multe, pentru a…

23/07/2016, 9:03 AM

Dan Popa

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (6)

6. A doua zi de la întâlnirea cu procurorul, dimineaţa, în chiar clipa în care mă trezesc din somn, un gând îmi devine foarte clar, extrem de limpede (cel puţin pentru câteva ceasuri): Monika mă presupunea. (Bine, n-aveam de unde să ştiu eu, atunci, că ea dădea deja curs unui plan. Dar, privind retrospectiv, îmi dau seama că, paralel și dincolo de orice înscenare, mă insinuasem cumva în subconştientul ei.) La început nici măcar ea nu ştiuse, nici măcar n-o crezuse, cel mai probabil. Oare cum de nu-mi dădusem seama? Fusesem orbit, stăpânit de emoţie, împrăştiat, cum mi…

21/05/2016, 7:58 AM

Dan Popa

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (4)

4. În ciuda declaraţiei pe care o dau, odată ajuns în stradă încep să o înjur pe Monika. Printre dinţi. Soto-voce. Am înjurat înjurături. Există ceva mult mai rău decât a fi supărat: a fi foarte supărat. Iar îmi alesesem femeia nepotrivită. Specialitatea casei. Foarte bine, Monika, am înţeles, tu eşti dintr-un alt film. Am înţeles, Monika, mi-ai respins afecţiunea, m-ai condamnat să rămân singur, neîmplinit. Înjumătăţit. Mă simţeam suficient de singur. Y need love, văzusem odată scris, mare, cu vopsea roşie, pe un zid alb. Uneori îţi vine să spui asta în gura mare. S-o scrii pe…

07/05/2016, 9:18 AM

Dan Popa

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (3)

3. Pentru că, simţeam, nu puteai fi sigur de nimic cu Monika. Niciodată. (Bine, n-aveam de unde să ştiu că, la acea dată, totul era deja pus la cale de Vlad Ghergar. Deja mă pregăteau să devin o simplă rotiţă, în angrenajul de făcut bani al lui Vlad Ghergar. Omul voise să mă sperie, ştiind că sunt un detaşat, un nepriceput, un desprins de problemele aşa-zis omeneşti, vorba lui Cioran. Aerian. Cu capul în nori. Așa te și crede lumea, dacă nu intri în mecanismul general de tras sforile. Omul mă dusese în faţa unui organ de represiune,…

30/04/2016, 6:35 AM

Dan Popa

[ROMAN FOILETON] Metamorfoza (2)

2. Nu doar acea perioadă, în care mă cam vânturam toată-ziua, cam fără rost, ci şi fuga de Andrada, mai mult ca sigur, m-au făcut ca, la numai câteva zile de la întâlnirea cu Mircea C., să mă aflu într-o maşină cu Mircea C. şi Monika. În drum spre Budapesta. O maşină cochetă, colorată ca o bomboană. Un nu ştiu ce tip de Megane, ca o pălărie turtită. Motor silenţios, ca un zbârnâit de libelulă. Mă gândisem să-mi mut fundul până la Budapesta. Să părăsesc lânceda siguranţă naţională, în detrimentul necunoscutului unei alte patrii. Unii spun că asta regenerează…

23/04/2016, 8:56 AM

Dan Popa