Cum spuneam într-un articol mai deunăzi, observăm, analizăm, și pe cât psobil încercăm să ne punem la adăpost. Auzim din cabană rostogolirea avalanșei, știm cât de pericuoloasă este, fugim cât putem de repede din calea ei. Altfel, alții se vor ocupa cu căutarea noastră, cu formalități, și în final cu „adăpostirea” în cimitir. Nu există cale de mijloc. Speranța unei avalanșe de tip grădiniță nu este de luat în calcul. Sau schimbarea cursului ei, tot este o chestiune de hazard. Exact așa se întâmplă și în viața noastră. Care, oricât vom fi suci-o pe multe părți, este una foarte simplă. Asta, chiar dacă noi o vedem asortată cu o grămadă de detalii, mai mult sau mai puțin semnificative. Ele (detaliile) fac diferența dintre noi. În rest suntem cu toții exact aceiași. Adică la fel.
Am trăit cu toții în urmă cu mai bine de doi ani o a doua mare manipulare globală.
Cei care au pus-o în operă se pot declara mulțumiți de reușita lor. Acum, după ce acea acțiune a devenit istorie și adevărurile încep să apară la suprafață, ne amintim modul cum mulți dintre noi am reacționat la sugestiile și îngrijorările multora cu privire la virus. O mare și confortabilă majoritate a înțeles să se supună indicațiilor venite de la OMS. Asta știm acum. Mai știm că acele indicații au fost greșite, măcar că încă nici o instituție guvernamentală nu și-a asumat nimic. Poate pe ici pe colo, unii fac obiect de justiție. Dar, la nivel de OMS nu s-a asumat oficial vreo eroare. Doar în ceea ce privește vaccinul s-au pus niște conlcuzii. De fapt acestea, (vaccinurile) au fost principala preocupare a celor care „au gândit” manipularea. Acolo, la concernurile farmaceutice au fost strânși în prima etapă banii. Căci, până la urmă, noi știm că despre bani a fost vorba în propoziție. Și nimeni nu poate să justifice altfel. Grija față de rasa umană? A fost desigur gluma timpului. Am adus în discuție „pandemia” tocmai pentru a putea înțelege că noi, populațiile globului, nu trăim la voia întâmplării. Cineva se ocupă îndeaproape de noi astfel încât să nu piardă ideea de control total. O chestiune care le poartă și le motivează existența. Nu-i cunoaștem dar avem date foarte exacte despre demonul care le controlează la rândul lor viețile. Sigur că intrând pe ușa aceasta va trebui să schimbăm registrul. Din cel al materialismului la metafizică. Mă aștept ca aceia care nu pun preț pe valori nesesizabile de simțuri să ignore total ceea ce voi scrie mai departe. Sau, dacă o fac, chiar să le nege din start.
Noi poporul român, format în timp ca națiune în jurul Bisericii avem înăuntrul ființei noastre o credință care este inclusă în structura noastră.
Niciodată în cursul istoriei noastre credința în Dumnezeu nu a fost abandonată. Căsătoria a fost, este și va fi oficiată înaintea altarului, morții ni-i așezăm în mormânt invocând iertarea lui Dumnezeu. Țara întreagă este plină de cruci iar în fiecare localitate există cel puțin un lăcaș de cult. Pe scurt, poporul român este un popor creștin. Individual, chestiunea este puțin mai nuanțată. Măcar că și în timpul comunismului, cei care se declarau atei sau chiar liber cugetători, își îngropau membri familiei în tradiția veche creștină. Cu preot și tot ce însemna valoare și tradiție creștină. Că o făceau mai pe ascuns, ăsta e un alt subiect. La baza creștinismului stă un fapt bine argumentat și dovedit din multe puncte de vedere. Cine mai tăgăduiește azi venirea Mântuitorului Isus în lumea noastră o face doar pentru a se afla în vorbă sau a deschide un subiect despre care, în timp, va dovedi că de fapt nu știe nimic. El bazându-se doar pe un postulat.
Revenind la cei mânați de demoni să strice ordinea de pe planetă,
noi care am citit manualul de bază al creștinilor, observăm dintr-o perspectivă profetică că tot ceea ce se întâmplă azi în lumea noastră primește un sens foarte clar în atingerea unor scopuri expuse deja cu multă acuratețe în Carte. Știm așadar că trăim o vreme în care se pregătește o unitate globală și că această mare uniune va primi un lider. Cartea îl numește Antichrist. El va veni și va conduce întreaga lume într-un mod dictatorial și discreționar. Au auzit mulți de el și fiecare are opinia lui dar ceea ce stă scris elimină orice fabulație umană. Măcar că fiecare e liber să creadă cum vrea. Deși știm bine că de cele mai multe ori că evidența este extrem de reală, indiferent de ce imagine îi conferim noi cu ajutorul minților noastre. Se dorește la nivel mondial ca minciuna să primească statut de adevăr suprem. Cum putem noi judeca tendiențele multora care, din păcate, azi mai contează cum că oamenii pot fi tot ceea ce își doresc ei din punct de vedere anatomic. Și pentru așa ceva se dau chiar și legi. Dacă cineva tulburat în mintea lui crede că e un titirez iar altcineva îl ridiculizează poate fi acuzat de discriminare și legal va plăti. Am dat doar acest exemplu la îndemâna oricui.
Nefirescul a devenit normă. Și noi nu putem să ne opunem instituțional.
Putem, cu anumite riscuri, să spunem că avem de-a face cu nebuni. Or, acest tip de societate care se pregătește să ne circumscrie pe toți este la această vreme ca și implementată. Cu alte cuvinte casa e pregătită și rămâne doar ca în ea să intre cel care o va administra. Toate duc într-acolo. Probabil că mai sunt unele retușuri dar suntem în stadiul în care un om, foarte inteligent, cu multă carismă și foarte bun strateg va fi scos și pus să conducă întreaga construcție. Vom spune că va fi imposibil să se supună toate popoarele lumii. Avem experimentul pandemiei din 2020-2022 care ne confirmă că totul este posibil. Cine oare ar fi crezut că într-o țară ca SUA poate fi posibil ca niște alegeri să fie deturnate de o gașcă bine căptușită cu bani? Aceștia au apărut pentru ca pandemia să poată fi desfășurată. Cu Trump le era mult mai greu. Știm asta. Avem de asemenea date din care putem înțelege ceea ce se întâmplă cu adevărat la nordul țării nosatre. Știm că un război nu pornește doar așa din senin. Are cauze. Are și condiții de pace. Numai că acestea, la ora asta nu se vor a fi luate în considerare și se dorește menținerea stării de război până când…
Din perspectiva profetică de care am aminit mai sus o importantă stare de fapt este cea din Israel.
Acolo se desfășoară lupta directă dintre un popor ales și dușmanii lui din începuturi. Este din punct de vedere istorico-politic o luptă a poporului evreu care vrea să trăiască în țara lor din care în anul 70 au fost împrăștiați de romani în întreaga lume. S-au reîntors în 1948 cu girul politic al puternicilor lumii de atunci și au început să-și reclădească viitorul așa cum au știut ei mai bine. Odată cu decizia de a se reînființa statul Israel, cei care mare parte din timp după alungarea lor au venit și s-au așezat acolo și-au văzut năruite pretențiile lor de perenitate și și-au stropit bărbile cu resturile rămase după scrâșniri și au ales să-și croiască viețile cu singurul scop de a-i scoate pe evrei de pe teritoriul pe care îl socotesc al lor. Că unii cred sau nu cred ce scriu eu aici e doar problema lor. Există în Europa în aceste zile un fenomen de ocupare a locuințelor de către unii fără a avea o înțelegere cu proprietarul. Doar pentru că ei așa simt și vor. Legea nu e de partea lor dar nici nu se prea iau măsuri împotriva lor, mai ales dacă la mijloc sunt și copii. O altă anomalie proprie timpului acesta.
Reînvierea parțială a sentimentelor antisioniste este un alt semn că momentul instalării Răului suprem este foarte aproape.
Toate tendințele asta arată. Iar luptele pe care evreii le duc împotriva Iranului sunt și ele parte a tabloului de dinaintea instalării omului „providențial”. Care, deși nu va mișca un deget, își va aroga un succes al păcii globale. O pace care va ține circa trei ani și jumătate, după care va urma prăpădul. Nu scriu acestea de pe fotoliul unui profet ci din cel al cititorului de Carte. Unii, probabil vor spune că aberez, numai că lucruri imposibil de înțeles în anii trecuți azi au devenit realități acceptate. Nu dau exemple, ele sunt la îndemâna tuturor acelora care iau în serios calitatea propriilor lor vieți. Că va fi un război apocaliptic, pandemii, calamități naturale nici nu mai contează prea mult. Ne îndreptăm spre un final al vieții așa cum o știm, pe pământ, fără ca noi să mai putem interveni în vreun fel. Din păcate. Ce mai putem totuși face? Doar la nivel individual. Am început prin a scrie despre aplecarea poporului nostru către Dumnezeu. Ideea creștinismului este salvarea.
De ce anume să ne salvăm? Ce ne amenință?
În popor se vorbește despre o iminentă judecată de apoi. În carte este scris despre această judecată și nu sunt elemente din care să înțelegem că ea se face pe națiuni. Se face pe fiecare individ în parte. Din această cauză este bine să avem informațiile direct de la sursă. Este mult prea riscant să ne punem viitorul în mâinile altora. Nimeni, cu mintea limpede, nu sare într-o apă ale cărei adâncimi nu îi sunt cunoscute. Cu toții ne luăm toate informațiile disponibile atunci când ne decidem să acționăm într-un proiect mai îndelungat. Viața noastră nu este o joacă. Tendințele pe care le observăm și le trăim ne spun că avem nevoie de un adăpost și de o protecție. Nici o construcție făcută de oameni nu ne va scăpa de ceea ce va veni. Avem, cum am spus, șansa de a ne salva de urgia viitoare. Cartea despre care tot scriu ne prezintă doar două căi. Una din ele are ca final urgia, iar cealaltă viața. Ceea ce știm sigur este că prima cale, cea care duce la finalul urgiei presupune ca noi să nu facem nimic și să așteptăm ca lucrurile să evolueze în direcția lor, iar în ceea ce privește cea de-a doua cale este nevoie să facem totuși ceva. Fiecare pentru el va trebui să aleagă să fie salvat. Nimeni nu poate să salveze pe altcineva decât pe sine. Într-un exercițiu de imaginație, un vapor se scufundă iar pasagerii, în apă sunt disperați să ajungă la bărci. În acest timp, o mână multiplicată de sute de ori este întinsă tuturor celor care se află în apă. Ei nu au altceva de făcut decât să prindă mâna salvatoare și apoi să se lase scos din apă. Atât este de făcut pentru a primi salvarea. Acesta este de fapt rezumatul Cărții creștinilor. Chiar dacă el contrazice ceea ce majoritatea știe altfel, acolo ni se spune că nu poți deveni creștin decât dacă vrei. Nu te poți naște așa. Și deci nici nu poți moșteni asta. Trebuie să fie o chestiune de voință, după ce în prealabil ți-ai luat toate informațiile. Și, să recunoaștem că are sens. Așadar dacă tendințele sunt cele care sunt iar noi nu ne-am pierdut mințile poate că a venit vremea să reconsiderăm importanța pe care ar trebui s-o dăm viitorului nostru. Pe românește mai simplu: dacă nu reușim să stingem focul în care suntem prinși, atunci ne rămâne calea de scăpare prin fugă. Să fugim din calea finalului încă mai putem. Câtă vreme mai auzim glasul care ne spune: veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați…
Citește și:
