KEEP ENGLAND WHITE? (Fift)
„AVEC MA GUEULE DE METEQUE” / „CU MECLA MEA DE VENITURĂ”
CAP. B
1. „Birds of a feather flock together”/„Qui se ressemble s’assemble”…
În episodul anterior vă propuneam un QUIZ (cum se spune pe aici) – ideea era de cum ați descrie comportamentul publicului la un meci (de fotbal) de mare miză (e.g. o finală de Champions League)… fie și fotbal feminin! (… ha, ha, ha!)… Scopul meu era (și rămâne) să vă sensibilizez la ideea că rasismul este altceva decât ne închipuim noi în mod obișnuit. Deci, să revenim „pe stadion”… Și, mai ales, la „suporteri”! (N.B., în engleză – pentru to support/supporters – conotația e clară: sprijinitori, susținători, cei care sunt de partea ta, cei care suferă alături de tine, dar și cei cer te ajută în felurite moduri ș.a.m.d. – dacă vreți, prin transgresiune de tip false friends, „cei care te suportă oricum, în orice chip”…). „Inima” suporterilor este galeria. Iar „inima inimii” o reprezintă ultrașii. Cel mai de întâlnit „scenariu” este cam așa: „încălzirea” o fac deopotrivă echipele și… suporterii, primele pe stadion, ultimii încep încă din afara stadionului – provocări, lozinci, injurii, cafteală… Tot ultimii vor continua „partida” și între porțile stadionului, apoi, după, din nou pe străzi… până când potera sau stewarzii „răzbesc”, reușesc să „biruie” cumva – tunuri cu apă, gaze lacrimogene, ciomege pe spate, dar și-n cap, arestări… Jucătorii (mai ales cei de la „marile echipe”) sunt destul de struniți, educați, dresați… nu se pretează la gesturi reprobabile, dar, la nervi… mai scapă și ei… „câte ceva”. Arbitrii? Ohoooo! Ei sunt ținta predilectă a protestelor de orice fel… ce poate fi mai delicios decât să-i huidui cât te țin bojocii, pentru orice, chiar dacă ți s-a năzărit? În copilărie, chiar și în adolescență, și eu am „comis-o”, și încă, ehei (!) cu mult entuziasm… Dacă juca „U”, atunci era „obligatoriu!” CFR-ul va apare pe primul firmament mult mai târziu… Acum ajungem „în miezul” ostilităților… Cei din echipa „ta” sunt niște „îngerași, nevinovați”; adversarii sunt „răul” care trebuie nu învins, ci de-a dreptul zdrobit. Și atunci, te legi de orice: cea mai la vedere este culoarea pielii, faptul că nu arată ca tine sau haita ta. Vorba aceea, dacă intri în haita de lupi, trebuie să urli ca lupii. Și încep aluziile, mimările, măscările…jenant, pentru că am văzut și oameni „la locul lor”, în viața cotidiană care „și-au dat drumu’ ”… Geaba cu apelurile la „Fair play”… Ba, se trece și la artileria grea: brichete, sticle goale, petarde, chiar torțe… tot felul de „ghidușii” aruncate spre cel care este „străinul”, cel diferit de noi, deci opusul nostru… și asta numai pentru că e din echipa rivală celei pe care o susținem noi! Dar şi în viaţa „civilă” (recte, în afara stadionului!), când nu mai avem argumente… trecem la „bă, cioară / bă, țigane / bă, handicapatule…”
E clar și fără o analiză freudiană, se confirmă ipoteza: cel ce este diferit de noi este opusul nostru, dușmanul ce trebuie umilit, înjosit, zdrobit. Numai pentru că este altfel decât noi. Poate că e „mai bun” ca noi, dar nu contează! Este diferit! Frustrările accumulate (uneori, din te miri ce…), nevoia de impunere a propriei individualități (persoană, grup,…, nație), contradicțiile sfâșietoare ale ființei noastre… toate răbufnesc, „se defulează” la un moment dat!…
Agresivitatea este o formă instinctuală de aparare, conservare și astfel, un mod de adaptare și evoluție a individului și speciei. Ea este încastrată în ADN-ul nostru și nici o morală sau justiție sau religie din lume nu o poate corija; cu atât mai puțin, anula!…
2. „Doi pași pe Lună / Și-o bătaie bună / Trage o țigară / Bea cafea amară… Ieși te rog, afară!”…
Should I be Damned ! (sau neaoș ardelenește învățat în Arad, „…tă-mă grebla, Noe, cucu’ ”…). Parol! „Versurile” de mai sus le-am auzit la niște prichindei care se jucau într-un parc (cu dotările de rigoare), situat între blocurile din cartierul Gheogheni-Cluj, cu ceva timp înainte să-i vină Motanului Arpagic ideea cu „îndesirile”… Ce timpuri… illo tempore! Jocurile copiilor oglindesc fidel lumea în care trăim, ele sunt o adaptare anticipativă la „jocurile” vieții de adult. În acest caz – în care, prin eliminare, trebuia să rămână numai unul de fraier, să „țină piua” – „tema” e clară: progresul științifico-tehnic, violența din societatea umană, viciul, stresul…
V-ați întrebat vreodată ce reprezintă Jocul? Competiția sportivă (pe echipe sau „la individual”)? Ea este, nici mai mult nici mai puțin, decât reflexul agresivității umane (nevoie ancestrală!) pervertită în „comportament organizat după reguli”. Cel mai tare (aici, „cel mai bun”) câștigă „războiul”… E o lege a „firii” : tot ca exemplu, vă reamintesc ce fac jucătorii de rugby din Noua Zeelendă (All Blacks – naționala și nu numai; recent o parlamentară maori a dat un spectacol pe cinste, de la tribuna parlamentului lor!…): un fel de dans și pantomimă a războiului… cu străgăturile de rigoare…
Ei, asta suntem! Sclavia e cunoscută de când lumea, ea n-a pierit; o regăsim și azi în traficul cu „carne vie”, cu copii, cu nenorociții de emigranți (legali sau ilegali). Albii care răpeau negrii de pe coastele Africii (aici, atenție!, arabii le-au luat-o cu mult înainte…) nu o făceau pentru că erau „sălbatici”, „necivilizați”, „ființe inferioare omului – deci animale de povară” etc., ci pentru că reprezentau o „afacere” foarte bănoasă. Nu numai negrii erau răpiți și apoi vânduți, implicit familii întregi (să avem garanția perpetuării lor prin progenituri), ci oricine se preta la acest fel de rapt pentru că, odată vânduți pentru plantațiile din Lumea Nouă, aduceau venituri grase! În plus, fizicul lor conta – erau printre puținii care rezistau la condițiile oribile de mediu, climă, muncă istovitoare; ei aduceau profituri inimaginabile pentru „noii proprietari”!
Ce să zicem de evrei… Pogromurile (originare în Rusia, de acolo vine și termenul) ce erau? De fapt anti-semitismul e vechi de pe vremea romanilor care au distrus Al Doilea Templu la Ierusalim, care i-au împrăștiat (sau obligat să se împrăștie) pe evrei în toată lumea; respingerea evreilor deci, a fost „binecuvântată” de Biserica creștină-catolică, în numele credinței grotești: evreii sunt cei care L-au ucis pe Iisus (care era și el…evreu!), pentru „crima” lor trebuie să plătească în vecii vecilor!… Dar ce să zicem de yankei cu a lor zisă celebră „Un indian bun este un indian mort!”… Apoi, de ce aveau mereu yankeii „un dinte” împotriva „pieilor roșii”? Simplu: ultimii nu cultivau pământul, era teren de pășune și vânătoare; „albii – fețele palide” aveau nevoie de pământ pentru agricultură. De unde să-l ia? Expansiunea economică („go west”) necesita „sacrificii”… Aborigenii puteau sta „foarte bine” și în rezervații… Dar, să revenim la evrei… În Europa, cel puțin, li se interziseseră niște tipuri de activități; atunci, „s-au orientat”… cu inteligența lor nativă (cine dețin cel mai mare număr de Nobel-prize-uri oare?… așa, en passant ), dublată de ceea ce A. Toynbee numea „teoria provocării și răspunsului”. Într-o Europă a Evului Mediu timpuriu, cu o populație prostită până la tâmpenie de obscurantismul religios, ce puteau ei să facă? Și… s-au îmbogățit (până peste poate, cum ziceau invidioși creștinii): ei dețineau puterea banului, ei finanțau (creditau) marile curți feudale care sperau să scape de povara datoriilor „cumva”… Nu vreau să ajung până la regimul nazist, aici lucrurile sunt arhicunoscute… Zuruck zu Antichitate… Cum erau priviți și mai ales „tratați” barbarii? Dar să nu ne oprim la Imperiul Roman, gândiți-vă la vechea Chină! Da, imperiul său este mare și vechi, civilizația lor datează și este continuă de peste 5.000 de ani, lor la datorăm o multitudine (azi, europo -centrist, îngrijorătoare) de descoperiri și invenții; atunci să nu se uite ei la noi cu o superioritate cinică? Putem continua? Da, la nesfârșit… Inutil… Concluzia se impune de la sine: rasismul și xenofobia nu sunt de azi, de ieri, reprezintă semnul sentimentului de inferioritate față de cel străin, necunoscut și… POATE… superior nouă (Europenilor, tributari europo-centrismului, grandomaniei albe-caucaziene, istoriografiei scrise de noi, PENTRU NOI!)…
3.Toleranța nu este acceptare și incluziune, Apartheid-ul nu este rasism ci anti-intruziune vs. „May I, Sorry, Thank you!”
Cam toate orașele britanice au o stradă comercială principală, că-i zice Oxford Street, Regent Street (și multe, multe… în Londra), High Street, Main Street ș.a.m.d. Pe aceste străzi (transformate, în marea lor majoritate, în zone pietonale) sunt și bănci. Pe bănci stau sau își mai trag sufletul diferiți oameni. Si eu, boșorog, cu baston, nici de nevoie acută, nici de fițe, ci de artrită la genunchiul drept… și pentru… orice eventualitate… Cum se comportă trecătorii ce vor să-și mai trântească fundul pe vreo bancă? Cei extra-europeni pur și simplu se așază (vreau să zic „se trântesc, se tolănesc” de-a dreptul) fără să ceară voie, dacă mai e cineva pe bancă. Exclud copiii, căci ei, ce știu… Sorry, dar așa e! Tot așa îmi dau sama de extra-europenismul lor, sorry, once again, pentru că mulți sunt yankei… M-aș fi așteptat… Sunt alte persoane, de obicei trecute de prima tinerețe, care însă ți se adresează (ție, primului „locatar” al băncii) cu „May I?”, „Sorry!”. „Thank you!”. Ăștia sunt sigur europeni, mai ales britanici. Am întâlnit și est-europeni, tot atât de bine-educați. Cei mai tineri (fără segregație!…) nu se ostenesc să… Comentariile sunt de prisos…
În 16 septembrie 1437 se semna la Căpâlna (între nobilii maghiari, sașii și secuii trăitori în Transilvania) celebrul Unio trium nationum. În zona maghiară existau Comitate; în zonele locuite ( preponderent?) de sași și secui existau Scaune. Evenimentul a avut loc după Răscoala țărănească de la Bobâlna (1437-1438) și urmărea excluderea din viața politică a Transilvaniei a populației (majoritare!) românești. Românii deveneau astfel națiune tolerată. (bine că totuși erau considerați națiune și nu o adunătură…). Sintagmele pomenite au început să fie folosite oficial în documente de pe la 1500. Istoricii de bună credință remarcă faptul că „nobilii” – marea majoritate maghiari – nu erau totuna cu populația ungurească: țăranii unguri nu erau considerați ca parte din națiune și erau expuși aceluiași tratament cu țăranii români. Majoritatea celor două neamuri (ne-nobile) erau iobagi. Iobagii nu aveau acces în orașele-cetăți. O stare mai privilegiată a tuturor ungurilor s-a instalat treptat, mai târziu. Dar ce însemna națiune tolerată? Toleranța nu este acceptare, deci nici incluziune! Era un fel de „lasă-i în pace, că avem nevoie de ei, dar să nu cumva să se amestece cu noi!” „Țineți-i deoparte, să stea la poartă sau la gard”. Exact cum e cu Românica azi în circul cu Spațiul Scghengen!
Apartheid-ul (instalat în Africa de Sud și Africa de Sud-Vest – ultima, azi, Namibia și mult anterior, colonie germană!) a durat între anii 1948 și aprox. 1990. Conceptul vine de la verbul to take something apart, a lua deoparte, a ține pe lângă tine dar cu distanțare… E nevoie de negri și indieni (și alte seminții non-caucaziene), dar… să stea dracu’ în banca lor! Nu numai englezii (mă rog, anglo-saxonii) erau interesați, dar și burii. Cei veniți aici înainte de britanici, recte, coloniștii olandezi. Au existat și multe războaie la sfârșit de secol XIX, englezii s-au bătut cu burii și până la urmă au câștigat (dar fără pupături în Piața endependenței). Englezii s-au bătut cu și populația Bantu (o parte din aborigeni), au luat o cafteala zdrăvănă (arme de foc… contra arcuri cu săgeți și contra sulițe!…), dar până la urmă… s-au impus, au căzut la pace… tot fără pupături în pomenita Piață…
Vedeți vreo diferență între națiunea tolerată și apartheid?
Să sărim „Gârla” în Lumea Nouă, la yankeii anilor 60-70: Unchiul Sam, mult după aboliționism, dar plin încă de segregaționism ! Martin Luther King… „Black lives matter!”… Să refacem comparația cu… Nu vă spune chiar nimic? Există sau nu ură de rasă, de neam, față de „străini”? Și pentru ca am început în celălalt episod cu „Coliba Unchiului Tom”, ce-o fi ea la urma urmei?… Vom vedea mai încolo…
Morala generală:
Trei negrese discutau despre soții lor:
– Nu știu cum sunt ai voștri, dar al meu este cel mai negru om din lume. S-a înțepat odată în deget și sângele care i-a curs era negru!
– Al meu e și mai negru, curăța ceapa și i-au dat lacrimile; închipuiți-vă, erau negre ca smoala!
– Eu nu știu cum să vă spun, zise a treia, stăteam pe canapea la televizor cu soțul meu, când deodata a tras un pârț; trei zile am stat în beznă!
Citește și:
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XIX). KEEP ENGLAND WHITE? (4)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XVI). KEEP ENGLAND WHITE? (3)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XVI). KEEP ENGLAND WHITE? (2)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XV). KEEP ENGLAND WHITE? (1)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
