LIZICA MIHUȚ: „UN TABLOU PLURIVALENT AL ARADULUI” (Atitudini și confesiuni, vol. II. Editura Palimpsest, București, 2025)
Lizica Mihuț, menționam într-un medallion dedicat, „este intelectualul de elită al Aradului, cu deschidere spre cultura și spiritualitatea europeană, având credința în harul cuvântului, iubindu-și familia și cultivând prietenia onestă și cinstită. Citește necontenit și scrie cu aceeași implicare despre cei buni și despre cei care i-au trădat așteptările. A construit cu temeinicie cultura universitară arădeană și instituții funcționale, iar publicistica sa a descris activitatea contemporană, cu obiectivitate și cu dorința de a pune toate cele pe făgașul lor cel bun… Cultura i-a fost un permanent exercițiu intelectual, iar buna rânduială din urbea noastră i-a fost un reper moral”.
Cărțile sale, articolele din presă, atitudinile și confesiunile, implicarea în activitatea intelectuală, culturală, de excelență și publică confirmă responsabilitate, participare și devotament pentru
configurarea binelui comunității.
Recent, Lizica Mihuț a tipărit volumul al II-lea din ATITUDINI ȘI CONFESIUNI, în continuarea întâiului volum din 2022, precum și a problematicii cărții Itinerarii spirituale arădene (1997)
Cărțile cuprind publicistica (I – din 15 sept. 2015 – 7 martie 2022, iar II – din 10 martie 2022 – 7 mai 2025), având aproximativ aceeași machetă ideatică: Profile (de ieri și de azi/ în câteva linii), Convorbiri provocate, Colaborarea româno-chineză (experiențe, repere, aprecieri, simpozioane), Instituții de cultură (învățământ, biserică, teatru), Despre Universitatea Aurel Vlaicu (plagiate, derapaje), Lansări de carte, ecouri, receptarea critică etc., volume ce se încheie cu o imagistică despre Oaspeți ai Aradului (2004 – 2020).
În sinteză, textele sunt expresia reflectării activităților culturale din instituțiile cu profil cultural
din Arad, reprezentând excelența în aproape un sfert de secol. Celor 42 de profile (Evocări referențiale, Arădeni ce nu trebuie uitați, Mărturisiri și In memoriam) din volumul prim, li se
adaugă alte 47, despre personalități cu diferite roluri în viața publică, socială, politică, culturală, didactică și medicală a Aradului. În câteva coordonate, sunt creionate dimensiuni ale unor personalități cu excelență, prin contribuția acestora la dezvoltarea urbei, implicarea în proiecte, exprimându-se prin comportamente dedicate comunității și prin a fi modele umane.
În volumul Itinerarii…, „profilele” personalităților selectate „depășesc zona Aradului”, fiind selectați „oameni cu palmares” și cu „valoare de simbol”. Medalioanelor din Confesiuni și atitudini se adaugă altora din volumul Itinerarii spiritual arădene, personalități care au avut convergență cu Aradul: Caramitru, Dina Cocea, Iordache, Buzoianu, Visarion, Coșeriu, Coteanu, Ciopraga, Everac, Râpeanu. Tot acolo remarcăm profile colegiale universitare dedicate PS Timotei Seviciu, Cameniță, Halic, Anuichi, Cioarnă, Popeangă etc. Împreună, au construit o nouă și altă cultură, vie, spiritualizată, dinamică pentru Arad.
Volumul actual (2025) poartă titlul (foarte inspirat) Atitudini și Confesiuni, cuvinte care traduc expresiile „a avea și a exprima un punct de vedere” și „mărturisire de gânduri și sentimente” privind participarea afectivă și implicarea în activitatea publică de natură culturală și intelectuală.
Argumentul autoarei punctează câteva justificări privind convertirea articolelor în carte de raft. Este „o crestomație jurnalistică” (nota: O chrestomatie (/krɛˈstɒməθi/ kreh-STOM-ə-thee; din greaca antică χρηστομάθεια khrēstomátheia dorința de a învăța, din χρηστός khrēstós μανθάνω manthánō, a învăța – este o colecție de pasaje literare selectate, cf. wiki), menită să ofere „un tablou plurivalent al Aradului”. E „o istorie trăită la temperature zilei”, dar și „un fragment din viața mea, un act de eliberare a conștiinței”. Atitudine morală și confesiune emoțională! E credința că „urbea noastră nu a încetat să însemne un reper prestigios al învățământului și al culturii naționale”.
Încă o mărturisire derivată dintr-un gând subsidiar al autoarei: cartea-document va putea fi considerată „o posibilă istorie a presei românești actuale”, iar mulțumirile adresate jurnaliștilor arădeni și din presa națională devin gesturi de generozitate și recunoștință. Mai
există o precizare care și-a câștigat autoritatea de a fi punctată: articolele „nu deformează realitatea, ci o propune ca obiect de meditație”. Jurnalistul are chiar o astfel de menire: de a relata corect o realitate evenimențială surprinsă la un moment dat, care să fie continuată prin reflecție, prin meditație, în vederea unei examinări responsabile pentru decizii viitoare corecte.
Cunosc „atitudinile și confesiunile” autoarei, lecturând, la apariție publică, fiecare intervenție jurnalieră și participând, în bună parte, la activitățile descrise, „citind” semnificațiile și resorturile care au generat atitudinile loiale sau critice. Regăsim în texte imaginea unui intelectual din domeniul cultural, responsabil să participe la viața societății timpului său, să aibă puncte de vedere, să contribuie la îmbunătățirea condiției umane, prin sesizarea derapajelor și oferta de soluții pentru mai binele public.
Capitolul „Plagiatele din România” vizează abuzurile Ramonei Lile, care în mandatele ilegale de rector al UAV s-a folosit de impostură și plagiere, a patronat instituția de învățământ superior ca o persoană fizică, făcând „manevre cu banii statului”, profitând de autoritate instituțională pentru a dobândi titluri și avantaje etc. Avem nevoie de restituirea unei imagini curate a acestei instituții universitare de stat reprezentativă pentru Arad.
Excelent este capitolul Teatru. Principalele evenimente cultural-spirituale ale Aradului beneficiază de atenția publicistei Lizica Mihuț, care consemnează deopotrivă calitatea și neajunsurile, faptele pozitive și derapajele, oferind sugestii de îmbunătățire și soluții valorice. În toate cele, articolele sunt asistate de opinii exigente, autoarea fiind animată de dorința creșterii calității activităților culurale și intelectualizării orașului nostru.
Remarcabile sunt portretele dedicate Laviniei Betea, Ioan Biriș, Dumitru Mihăilescu, Iarina
Lizica Miuța, după cum creionează cu grijă dimensiunile de personalitate ale celorlalți aleși, în funcție de contribuția lor la prosperitatea Aradului. Dacă nu ar fi prea uzată sintagma, activitatea Lizicăi în presă și cărți de autor s-ar axa în jurul titlului „Arad, dragostea mea”.
E atât de dificil să scrii un text economicos despre o carte atât de bogată în evenimente și semnificații! Sunt 412 pagini (plus 388 ale volumului I), elegant copertate, care se adaugă altor volume cu semnătura d. Lizica Mihuț, din domeniul filologiei (Gramatica limbii române, Limba română etc), istoriei culturii (Mișcarea teatrală arădeană, Aradul teatral, George Enescu și Aradul etc.), publicisticii (Itinerarii spirituale arădene), managementului universitar, plus cronici dramatice, jurnalism cultural etc., în total vreo 30 de cărți, însumând circa 10 mii pagini și sute de articole.
Lizica MIHUȚ se oglindește în mentalul cultural ca un scriitor exigent cu sine, riguros în documentare, cu grijă pentru exprimare și responsabil pentru ideile rânduite în scrierea textelor. Mai mult, L. Mihuț a contribuit efectiv la re-construcția intelectuală a urbei noastre, iar cărțile sale de publicistică (Itinerarii culturale arădene, Confesiuni și atitudini, I, II) sunt dovada redesenării spirituale a personalității Aradului, la care a fost deopotrivă participant și mărturisitor, despre spațiului de convergență cu personalități naționale, punând cu dragoste orașul de pe Mureș pe harta culturală a României.
Textele cărților sale sunt un model de expresivitate și rigoare, manifestând obiectivitate și onestitate, dar și atitudine critică, în care se regăsesc soluții pentru remedierea carențelor semnalate. Prin scrieri (cărți, publicistică, bloguri), dă seama de evoluția culturală a Aradului într-o perioadă amplă, ce a devenit o istorie a reflectării prin presă, din 1970 până în prezent, ceea ce, numărând, înseamnă peste jumătate de veac.
Prin fapte, Lizica Mihuț s-a implicat efectiv în dezvoltarea amplă a învățământului superior de stat arădean, fiind un reper valoric, pentru dezvoltarea culturală, spirituală, intelectuală a Aradului, în momentul în care orașul avea cel mai mult nevoie de asemenea oameni „ce nu trebuie uitați”. A înfăptuit și a mărturisit prin ATITUDINE ȘI CONFESIUNE despre ITINERARIILE SPIRITUALE ARĂDENE, oferind „o istorie trăită” a Aradului, precum și „un fragment din viața mea”, ca rol activ în participarea la „eliberarea conștiinței”.
