PĂLĂVRĂGEALĂ DESPRE CONDIȚIA UMANĂ (15)

alexandru v. mureșan
Distribuie:

[ARGUMENT. Mai toate dicționarele serioase cad de acord asupra ideii că „pălăvrăgeala” este „Discuție despre lucruri lipsite de importanță”. Deci, un fel de vorbărie inutilă… Și totuși întreaga istorie a umanității este punctată – dominant! – de astfel de momente. Când un fenomen „întâmplător” se manifestă repetitiv, enervant de ”repetitiv”, atunci el devine necesar!… Cel puțin așa ne spune dialectica: „necesitatea” își croiește drum prin intermediul „întâmplărilor”, la fel cum legitatea obiectivă (statistic-probabilistă) apare în și prin „jocurile hazardului”…]


ORICE CUTREMUR DE PĂMÂNT MAI „SĂNĂTOS LA CAP” E URMAT DE REPLICI, MOLOZ ȘI… VICTIME!…

 

1. Ghiveciul politic „naționale”

„Tectonica plăcilor politice” din Românica s-a „pronunțat”! Dacă „seismul” din 18 mai A.D. 2025 va fi urmat de replici de mai mare anvergură, atunci înseamnă că nu a fost decât „o prevestire”… Nu știm dacă a fost un cutremur de mare sau de mică adâncime. Cum nu (mai) avem vulcani activi în țară, nu putem califica evenimentele recente drept un simptom al „mămăligii care explodează”. Totuși, din experiența mea „culinară”, vă sfătuiesc să nu lăsați nesupravegheat ceaunul cu mamaligă pe foc: la un moment dat, va trebui să chemați zugravul… Dacă sunteți în spațiu deschis, atunci îndepărtați degrabă „oile”, „măgarii” și… „câinii”… 

Și, cu toate acestea, „replicile” la seismul „de bază” pot fi serioase. În Românica, s-a lăsat cu mult „moloz” politic. Pentru dorita „reconstrucție”, acest moloz politic trebuie îndepărtat și depus la cimitirul istoriei… „Molozul politic” din ograda noastră pare, mai degrabă, un fel de „ghiveci” nereușit: ori s-a ars, ori s-a „acrit” prea mult, ori am amestecat legume și alte „verdețuri” incompatibile între ele… ori… doar mama dracu’ mai știe sau înțelege ceva…

Cred că acum va fi a treia oară când amintesc în „paginile” din Critic Arad „zisa” nemaipomenită a marelui Salvador Dali, în anul de tristă pomenire, 1977, într-un interviu acordat regretatului Dan Hăulică („Secolul XX”); supra-realistul artist spunea (citez din memorie!): Ce-mi place mie mai mult la români, este că întotdeauna epicentrul cutremurelor se află la București (recte, Bula lu’ Pândaru). Chestia asta este – pentru mine – mai mult decât memorabilă… nu din cauza evenimentului acelui an, ci pentru că se publica așa ceva în Românica „acelei” perioade, dorită definitiv aruncată și ea, odată cu molozul seismic, la „cimitirul” memoriei…


2. Cine sunt victimele care mai plutesc „pe”, sau se afundă „în” „ghiveciul politic”, pe post de „moloz” post-seismic?
A. Zgârieturi și crăpături logice pe „creierașul politic” al națiunii (dar nici cu „creierașul” politic al U.E. nu mi-e rușine…)

Ghiveciul doctrinar-politic (recte, dar pretențios spus – ideologiile ) este mai „asortat” (pardon, pestriț) ca niciodată. Tot ce-am învățat prin școli înalte s-a dus dracu’: vorba aia, nu știe dreapta ce face stânga (și vice-versa), centrul se bălăngănește amețitor, extremele („ultrașii”) se atrag până la contopire sau schimbare de locuri… ăsta-i peisajul! De aici, o mulțime de confuzii pentru omul simplu, neavizat, neobligat să „se șlefuiască” doctrinar. În acest „aluat”,  pus la dospit cu o „mega-supradoză de drojdie”, își poate găsi oricine orice „identitate” (politică) și, corespunzător, orice „derută” politică… De aceea, influencer-ii pot fi corect taxați drept „agenți cu deruta publică”. De aceea, boieri dumneavoastră, deși pare o bagatelă și, la urma urmei, fiecare își cunoaște și exprimă – oarecum – propriul interes, se ajunge la situații hilare: tu vrei mărire de salariu și peste noapte te trezești etichetat anarhist; tu vrei mai multă siguranță personală în spațiul public și ajungi înjurat drept fascist, tu vrei mai mult „prin noi înșine” și capeți stigmatul de suveranist-izolaționist, tu vrei mai multă echitate socială și te trezești pictat populist, tu vrei întărirea funcțiilor statului și mai ales ale justiției și vei fi huiduit drept comunist… circul poate continua… după „regula” lui „ș.a.m.d.” … 

Așa se explică – poate? – comportamentul năuc, atunci când, în sfârșit!, cineva te bagă în seamă și pe tine (cetățeanul simplu și… atât!), i.e. la vot! De manipulare nu mai vorbesc… pur și simplu aș arăta cu degetul la felul în care un Mesia-File-din-Poveste a fost în stare să năucească o felie zdravănă de eRectorat prin povești de adormit copiii, mai ceva ca-n literatura SF… Ce altceva poate să însemne „vom conduce cu poporul și pentru popor” dacă nu demagogie patentată? Și asta, doar ca să mă opresc la ceva ce are sens (exclusiv gramatical, spus!), elucubrațiile debitate prostimii, condamnate la credulitate, nici nu merită a fi pomenite aici…

Fiind de formație logician (cum poate știți), mai precis, specializat în logică matematică (simbolică),  devotat spiritului cartezian și voltairian (unde trebuie să plecăm de la „idei clare și distincte” și unde, dacă vrem să comunicăm eficient, trebuie „să ne definim termenii”), mă simt ca un muzician ce e nevoit să asculte falseturile unui nimiric într-ale artei sunetelor. Eu când mă fandosesc cu misoginismul și sexismul meu, o fac din spirit de luare la mișto (am eu ce am cu muieretul ce vrea să facă politică!); un om din Românica profundă și, mai ales, izolată prin coclaurile mioritice, poate fi dus de nas foarte ușor: aici miroase a politicianism, cel fără scrupule, cel pentru care morala elementară este ceva „exotic”… Ne mai mirăm atunci de reacțiile demențiale ale eRectoratului (profund) atunci când e chemat (pardon, mânat!) la urne?

B. Fermentația putridă a molozului partidelor politice… sau… Cum „renasc” și „nasc” partidele politice, ca Pasărea Phoenix din propriul ei găinaț!…

Așa cum biserica (în sens generic) este instituția corespunzătoare „ideologiilor” religioase, tot așa, partidele politice sunt instituții ale ideologiilor (mai sistematic – ale doctrinelor) politice. [Spre a fi mai pe înțelesul tuturor, o instituție (socială) este un ansamblu de relații sociale, un fel de agregat social (îi putem spune și „sistem”) care denotă o anumită coerență și stabilitate în timp și care se constituie pe baza unor idei, interese, aspirații, situații de context social-istoric… relativ comune. Eg., familia monogamă (prin extensie, cuplul marital), biserica, statul, armata, poliția, justiția, administrația, asistența medicală, educația organizată ș.a.m.d…. cu voia Dv., the last but not the least – partidele politice…] Dacă în primul caz (biserica!), reformele și migrațiile confesionale sunt relativ rare, în cel de-al doilea caz, în domeniul politic (partidele!), lucrurile sunt tot atât de volatile, schimbătoare și dese ca și chiloții sau batistele sau… (mai dezirabil! )… amantele / amanții… „Schimbarea la față” – cel puțin în creștinism – s-a produs doar o singură dată (o comemorăm, în ortodoxie, pe 6 august); „schimbarea la față” a partidelor politice se produce tot atât de des precum mersul oamenilor la budă… „trasul apei” se aude mai strident, cu precădere, în perioadele eRectorale…

Deci, „aventura eRectorală” a românașilor a luat sfârșit… după aprox. un an de alegeri de toate felurile, de contestații, campanii de „lămurire a prostimii (pulimii)”, anulări și alte fițe politico-eRectorale. „Pohta ce-a pohtit” Bulă-trumpistu’ din bula lu’ Pândaru  – cu schimbările de macaz deja încetățenitea fost „satiscăfută”: BEC a validat alegerea lui „Nicușor”, CCR-ul i-a tras un vajnic picior în cur lui Gică a lu’ Simion cu toată jalba lui în proțap; luni 26 mai A.D. 2025, la prânz, în fața Camerelor reunite din Cotețul Poporului, președintele ales devine „președinte înscăunat”. Gică al nost’ a luat din nou calea pribegiei, mai recent, s-a „flendurit” din nou prin Polonia, nici nu l-a mai interesat ce s-a întâmplat cu „jalba” înaintată „sus de tot”… „Mentorul” său de pe meleagurile strămoșești (căci ar mai exista „unul”, călare pe fluviul Potomac), deci „personagiul” ce-l gratula pe Bulă din bula lu’ Pândaru drept „mai tânărul său ‹[m]ucenic›”, zace pe undeva, neștiut, ca să contemple „Amurgul zeilor” (sic!)… Aș prefera s-o facă braț la braț cu „(m)ucenicul” său, într-un loc „răcoros” sau într-o cămașă de forță, tot într-un loc bine păzit… La câte au „comis” ei amândoi (o bibliotecă întreagă de „dosare”… penale, civile și psihistric-medicale), e tare de mirare că atât justiția cât și lumea medicală (specialistă în psiho-patologii) s-au mișcat atât de încet, dacă nu cumva… deloc! În astfel de „așezăminte” ar putea să le țină companie și celebra-deja Șoșocoaia, dar și – mai nou! – Țața Gavriloaia von Deva

Dar ce-a rezultat din „fermentația putridă” a partidelor (istOrice și istErice! sic…)?

(i) Un proces de dezagregare / reagregare. PSD, ajuns doar cu un interimar pe fruntea sa lată (musiu Grindeanu) se joacă de-a trecutu’ în opoziție (cică spre a se „re-face” și a se „re-întări”?…). Nu ține figura asta! E clar că vrea să fugă de răspundere pentru halul (mai ales e-co-no-mic!) în care a adus țara de atâta amar de vreme încoace. Acum, cică, vrea respect și recunoaștere (???) din partea foștilor aliați de coaliție – precondiție a rămânerii la guvernare… ciudat nu?

(ii) Un proces de centrifugare și migrare spre „zări politic-mai calde. Bizarul POT (partidul oamenilor „tineri”?!) seamănă cu ce ar fi fost Românica dacă ar fi ajuns Bulă-trumpistu’ la Cotroceni: tăt omu’ mai cu cap ar fi „tuns-o”… afară, încotro vedea cu ochii… „Parlamentarii” partidului de buzunar personal al Țaței Gavriloaia von Deva o „ușchesc” pe capete; prin buna noastră tradiție, spre alte partide (dacă se poate, tot partide „parlamentare”!…). Cu „imberba” specialistă în afaceri imobiliare („specializată” în Germania și U.K.?… mă tot mir!), dar care dă dovadă de același delir psiho-patologic de grandoare și fervoare religioasă „mesianică”, cu această tembelă patentată în devenire, e clar că li s-a acrit bine de tot și „tovarășilor săi de drum”… Dacă noua „țață” (i-am transferat titlul „nobiliar” de la Leana of Câmpulung, „aruncată” deja, în uitare…) își vedea de meseria ei (deși mă îndoiesc de competențele ei „afișate” prin patalamale), poate că altfel ar fi stat lucrurile și la noi acasă…

(iii) Război de secesiune urmat de „apartheid politic”. E destul de clar că AUR se cam duce pe copcă. Musiu Târziu și-a luat „jucăriile” (și „tovarășii de joacă”) și se pregătește „să o pună” de un partid conservator pur, … zice domnia sa… (adică de la Aur la Pur?… sau „aur-pur” ???). Bulă trumpistu’ și-a luat câmpii pe bune, bate la porți străine prin Europa cu înclinații suveranist – naționalist – i-liberale; de la yankei… „seggbe / feneken rugott”! Acum, poate, își aduce aminte de scheciul interpretat de regretatul Toma CaragiuAveți cumva pe cineva, pe undeva?… Nu era oare „el”, cel care – în unica confruntare tv. cu „Nicușor” , la care a catadixit să participe – își întreba obsesiv contracandidatul dacă „știe” pe cineva, cumva, vreo personalitate… în USA???…

(iv) Simptome clare de „cameleonism politic”. „Șarpele cu ochelari” (pace, CTP!), recte „micul Titulescu” e ca un fel de Păcală ce vrea să care cât mai multe lubenițe deodată, doar cu două mâini… (Bancul spune că ar mai avea un „membru” ajutător la dispoziție!…). Jocurile sale politice perverse, fățarnice, ba cu PSD, ba cu AUR, ba, mai nou, cu ideea de a crea un fel de pol conservator (?) pe eșichierul politic (în fapt, tot un fel de partid personal / privat), ei bine toate astea l-au îndepărtat binișor chiar și de foștii aliați loiali… Se zbate ca „un c…i în căldare” (îmi place zisa, de aceea o re-iterez!) doară-doară s-o pricopsi și el cu ceva… Interesant, dar și fostul său camarad și aliat politic, devenit, între timp, „inamic forte”, dar mânat de o ranchiună cu care nu-i stă bine deloc, i.e., Căcărău (pace, Radu Banciu!), se zice că „ar coace-o” de ceva similar… Mai bine s-ar întoarce la „șomajul său” benevol… Dezamăgirea lăsată în urma sa e mare… tot ce rămâne este doar retorismul său de circumstanță…

(v) Tentative de supraviețuire cu orice preț. Dacă nu datorită instinctului, cadou al mamei-natură, atunci măcar datorită unor personaje ce sunt într-adevăr demne de stimă. Măcar prin consecvența seriozității lor nemistificate. Îi am în vedere pe liberali și UDMR-iști. Ilie Bolojan s-a achitat cu brio de „interimatul la Cotroceni” și este cerut asiduu, de PNL la conducerea viitorului Guvern. Poate că acum va înțelege prostimea („pulimea”) de ce „prezidențialele” sunt ele importante dar nici chiar așa, iar „parlamentarele” sunt decisive pentru așezarea într-un eco-sistem politic-social „sănătos”. Din jocul de echilibru al „puterilor” din Cotețul Poporului, 1țâșnește” generarea unui Guvern sănătos, condus de un premier sănătos (mai ales la cap!). De aceea D-l Bolojan e privit cu atâta încredere de către atâta lume… Cât despre UDMR, 1ei” (cel puțin 1conducerea”) au dat dovadă de seriozitate, fair-play și calități / abilități politice de invidiat. Nu întâmplător actualii (și foștii) lideri s-au distanțat de premierul maghiar Viktor Orban. Ultimul, mai nou, curtat – culmea! – de românașul și neo-legionarul 1trumpist” zis și Bulă din bula lu’  Pândaru…

Dar iată, vorbeam de modul în care „barbotează efervescent” cristelnița politică și m-am și aruncat pe „personagiile” politice (indivizii «umani sau pseudo-umani»). Acestea vor avea – boieri dumneavoastră! – „privilegiul” de  a fi zugrăvite (mult mai în detaliu!) pe zidurile de „biserică” ale unui episod ce va urma; aici am nevoie de ceva spațiu suplimentar… că merită!…

Ca să revin – într-n final apoteotic – la partide, și aici problema rămâne deschisă spre un nou episod; se petrece – pentru mine – un lucru bizar: mă obsedează întrebarea – ce dracu’ noimă are auto-intitularea unui partid de a fianti-sistem”? Apoi, ce dracu’ se poate înțelege prin „distrugerea întregii clase politice” de până acum?… Logica și dialectica ne învață că „ceva anti-sistem” este tot un fel de sistem și că aneantizarea actualei „clase politice” se soldează tot cu o „clasă politică” (alte măști, aceeași față!). Oricum, din punct de vedere  pur logic și  -dacă ne plac „jocurile  semantice” – dacă luăm la răspăr sintagmele „anti-sistem” și „clasă politică”, atunci vom ajunge la complicații paradoxale, amețitoare pentru bietul nostru creieraș și chiar… establishment!… Prin urmare, LA REVEDERE, PE URMĂTORUL EPISOD!…

Se ivesc iarăși zorii unei noi zile de… vineri… Așa că… DIXIT!


       Citește și:                                                                                            


                                              

Categorie: Opinii
Etichete: aur, Establishment, ilie bolojan, Nicusor Dan, partide, PNL, politica, PSD, UDMR
Distribuie:
Articolul anterior
AJPIS Arad anunță lansarea procesului de selecție pentru 2000 comune din mediul rural care vor putea beneficia de finanţare în cadrul Proiectului „Furnizare de servicii integrate în comunitățile rurale”
Articolul următor
18 elevi din 5 licee arădene au explorat modelarea 3D în cadrul atelierului coordonat de Marius Jurca (13m10j)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Din aceeași categorie

mitul lui sisif

Greul abia începe

Câteva gânduri la finalul prea multor luni în care am primit zilnic, atât pe persoana fizică cât și pe cea juridică, injurii, denigrări, jigniri, blesteme și amenințări cu „violul/ schingiuirea/…
cg

Guru de ghips

Cât la sută este actorie, șarlatanie sau nebunie în show-urile lui Georgescu, e greu de precizat. Oricum, omul își găsește locul, undeva în subsol, în ediția revăzută a micului îndrumător…