[ARGUMENT. Mai toate dicționarele serioase cad de acord asupra ideii că „pălăvrăgeala” este „Discuție despre lucruri lipsite de importanță”. Deci, un fel de vorbărie inutilă… Și totuși întreaga istorie a umanității este punctată – dominant! – de astfel de momente. Când un fenomen „întâmplător” se manifestă repetitiv, enervant de „repetitiv”, atunci el devine necesar!… Cel puțin așa ne spune dialectica: „necesitatea” își croiește drum prin intermediul „întâmplărilor”, la fel cum legitatea obiectivă (statistic-probabilistă) apare în și prin „jocurile hazardului”…]
CRITICA „GÂNDIRII CRITIC – ERECTORALE” | Schiță de decor ambiental: Sfârșit de carnaval și așteptarea deciziei „Marelui Juriu”: Cine va fi „regina” balului final?
Zorii prematuri ai zilei de sâmbătă – 17 mai A.D. 2025. Aici, în Arad, se profilează o zi mohorâtă, la propriu și la figurat… Nori amenințători pe cer, frig (impropriu pentru acest sezon nebun!); cf. `meteo”, se anunță un week-end rece și ploios, poate chiar „ninsos” și furtunos… Lumea e obosită după atâta bâțâială carnavalescă, carnavalagii s-au trântit în așternuturi la bongenit (idiom miticesc). Cupluri erotice mai caută cu stoicism vreun hogeac prin parcuri, doară… doară… dar vremea rece le cam taie macaroana… Pe ulițe… ca după carnaval: măști intacte sau făcute flenduri, confetti, pălării țuguiate, din hârtie sau carton, peturi, mucuri de țigară ș.a.m.d. – tot tacâmul – toate zăcând împrăștiate peste tot, unele îngrămădite sub portrete ce rânjesc a reclamă eRectorală, lipite pe stâlpi, garduri, panouri „specializate”… ce vreți? Ca la final de carnaval, toată lumea în „silezio stampa”, așteptând decizia Marelui Juriu, mai-sus pomenit…
…Trecu, cu chiu, cu vai și sâmbăta… Am intrat în zorii timpurii ai sfintei zi de duminică… cerul se arată ceva mai optimist… Omul socotit la minte nu va spune că ziua bună se cunoaște de dimineață, ci la apus de soare, după ce ziulica a trecut… Tot azi, la apus de soare… vom afla cine este regina balului (carnavalului,… cașcavalului…). Intuiția îmi spune că un exit-poll (chiar și mai multe) – în condițiile actuale – nu va fi ceva de relevanță. Trebuie așteptat până la sfârșitul de sfârșit al carnavalului! Să nu uităm, boieri dumneavoastră, numele de „carnaval” vine din dialectul milanez [„carne vale” = „adio carne”], și trimite la finalul destrăbălării după care urmează postul… Recte, o perioadă de mari restricții (nu numa’ alimentare…). Prin urmare, după alegerea reginei balului (prelungit!) de carnaval, urmează POSTUL!…
Acestea erau gândurile și reprezentările negre ce-mi dansau prin scăfârlie la acele ore atât de matinale când ies – după eterna mea insomnie – la o țigară binecuvântată, pe străzile din buricul târgului – de adopție!? – de pe râul ce-mi „poartă numele” (numa’ de al dracu’ zis… ca să enervez pe toată lumea…). Deci, crunta așteptare într-un tabu, impus cu sau fără noimă… „Il est cinq heures, Arad [pas Paris!…] s’eveille…”
1. La ce bun atâta pălăvrăgeală?…
…Chiar așa! Ce rost are să mă învârt ca „un c…i într-o căldare”? Aceste „opinii” oricum vor apărea (dacă vor apărea!) în zi de luni… dopo che il carnevale sara finito per sempre… anche il tabu!… Am conceput – inițial – titlul acestui material, „Critica gândirii critice”… Am avut cel puțin trei motive:
a) Ceea ce se numește azi „gândire critică” a devenit aproape o modă: pedagogi, psihologi, sociologi,… politologi (?)… și alte „specimene” îi tot dau înainte cu nevoia formării gândirii critice, de la prichindei, la „școleri”, studenți și chiar persoane hârșâite prin viață… Parcă ar fi descoperit apa caldă! Dacă am întreba omul simplu, de pe stradă, cu ce „se mănâncă” miraculoasa sintagmă, răspunsul ar putea fi, aproape invariabil: „gândirea care critică”… (…ceva, pe cineva ș.a.m.d.). De am îndrăzni să întrebăm, mai departe, da’ ce naiba naibii înseamnă „a critica?”… răspunsurile ar fi năucitoare!… Nu-i momentul să redau aici câteva „eșantioane”… Ca logician de meserie, am totuși pretenția că știu ce-i aia „gândire critică” și mi-am propus (parol!) să fac „un expozeu” la temă și cât mai pe înțelesul tuturor, într-un material pe care-l voi redacta cât de curând. MORALA: Puțină lume are habar despre ceea ce este gândirea critică.
b) Asumându-mi riscul de a lua ca atare, cam ce înseamnă asta în mintea omului normal (!), chiar dacă e o aproximare, am ajuns să-mi propun să înțeleg cum funcționează „gândirea critic-eRectorală” la sufrageții noștri mioritici, getici și de alte neamuri în aceste zile și pe aceste meleaguri. S-ar putea să remarcăm niște tușe sau nuanțe tipice „locului” și „momentului istoric”… MORALA: Gândirea critic-eRectorală care „va să zică că nu există”…
c) Inițial, eram terorizat de obligativitatea acelui „silenzio stampa” în zilele de sâmbătă și duminică (măcar până la orele 21!). Mă tenta astfel să glosez pe marginea sensului abstract al pomenitei sintagme. Dar cum acest material va apărea (probabil!) luni („The Day After”), când vom ști atunci (măcar aproximativ) cine a fost aleasă „Regina balului eRectoral”, rezultă că trebuie să „schimb macazul”: las tema (destul de pretențioasă!) pe altă dată și „chibițez” doar pe marginea gândirii critic-eRectorale a sufrageților pământeni de-ai noști’, în exprimarea ei frustă, i.e. prin vot. MORALA: Să ne ferească Ăl’ de Sus să ne reamintim „zisa” lui Francisco de Goya – „Somnul rațiunii naște monștri”…
Mă voi rezuma deci – hic et nunc – să prezint, extrem de concentrat, ceea ce ar trebui să înțelegem prin gândire critică spre a vedea cum se aplică aceasta la realitățile eRectorale de la noi.
2. Votul este o alegere / opțiune. Alegerea este un act rațional. Orice act rațional presupune gândirea. ERGO: Votul presupune gândirea…. COROLAR: Oare așa o fi?…
Filosoful psihologul și logicianul american John Dewey, a introdus termenul „gândire critică” pentru <<a descrie un scop educațional,(…) identificat ca fiind o atitudine științifică a minții>>. Alte moduri în care s-a referit la gândirea critică au fost „gândirea reflexivă”, „ideea reflexivă”, „reflecția” și „gândirea”. [N.N.: primele două sunt formulări cam pleonastice; ultimele două, prea vagi!…]. Dewey a definit totuși gândirea critică ca << o examinare activă, persistentă și atentă a unei situații, idei, informații, mai degrabă decât acceptarea pasivă a acestora >>. Cunoscutul expert în educație, Martin Cothran, a încercat să definească ultra-concentrat ceea ce este acoperit de sintagma „abilităție / competențele de gândire critică„. Răspunsul său?: „Logica!„. Cothran este Editor la The Classical Teacher Magazine; este și Instructor de latină, logică și retorică la Highlands Latin School – Louisville (Kentucky – U.S.A.). Să-l cităm: << Este interesant faptul că oamenii care spun că doresc să ne îmbunătățească școlile petrec atât de mult timp vorbind despre „abilități de gândire critică „și atât de puțin despre logică. Unul dintre motive este, fără îndoială, că acest cuvânt – logică – este mult mai concret. Implică învățarea și posibilitatea de a folosi un sistem specific de reguli raționale care pot fi predate – ceea ce anticii numeau „artă”. Logica are o istorie reală în a fi predată într-un anumit fel. Nu este așa amorfă ca termenul „abilități de gândire critică” >>. Și atunci, boieri dumneavoastră, ce să ne mai tot învârtim în jurul cozii? Aristotel a spus-o cel mai frumos (și chiar „metaforic”!): „Logica este gândirea ce se gândește singură! ”…
<< Gândirea critică este gândirea clară, rațională și liberă. Aceasta nu se bazează pe acumularea de informație, ci pe dezvoltarea capacității de a procesa informația. Sub umbrela gândirii critice intră următoarele capacități:
- de a identifica, înțelege și realiza conexiuni logice între idei și argumente proprii,
- de a detecta greșeli de raționament în argumente și prezentări,
- de a rezolva probleme cu grad sporit de dificultate,
- de a înțelege relevanța și importanța unor idei,
- de a identifica contextul și implicațiile unui argument sau ale unei idei,
- de a identifica, construi și înțelege justificările din spatele unor opinii, argumente sau credințe
- de a construi argumente și idei noi pe baza celor acumulate până la momentul actual
- de a distinge între fapte, opinii și judecăți de valoare>>. [Politeia…]
În contextul turului 2 al prezidențialelor din Românica (considerat, poate, cel mai important moment istoric în ultimele decenii de „libertate” și „democrație”), problema care se pune este gravă: Dacă cetățenii României, cu drept de vot, sunt puși în fața alternativei VEST (euro-atlantism, democrație liberală; pur și simplu – libertate!) – EST (dictatură, autoritarism de sorginte bolșevico-rusească <poate, chiar chinezească>; pur și simplu – „i-libertate), atunci de ce anume ne este teamă în această duminică (18 mai, A.D. 2025)? Cu atât mai mult cu cât un număr covârșitor dintre noi am ieșit (și cu ce sacrificii?!) din comunism… Să fie blestemată oare și această duminică, să fie tot o „duminică a orbului”, pur și simplu, „o duminică de pomină”?
Suntem oare atât de tembeli, intoxicați de o „anumită” propagandă, de un anumit curent, nu i-rațional, ci de-a dreptul anti-rațional? Suntem așa de jos cu nivelul de cultură și instrucție civico-politică, cu discernământul existențial, încât să înghițim pe nemestecate, spre a râgâi ulterior toate elucubrațiile „bășite” de niște minți bolnave avide doar de putere și glorie personală? Am ajuns oare până acolo cu „operaționalizarea” zisei „Să moară și capra vecinului” încât respingerea (de cele mai multe ori, justificată!) a unui establishment cam șchiop și chior, să însemne orice altceva (fie și o mare tâmpenie!), fie și în ton cu Francisco de Goya – „Somnul rațiunii naște monștri”? Priviți, boieri dumneavoastră doar câteva din cele 80 de gravuri ale marelui artist spaniol (ciclul „Los caprichos” – „Capriciile”)! Puneți-vă „gândirea critică” în acțiune… trageți singuri concluzia! E doar o simplă coincidență, asemănare cu acea parte a populației Românicăi sub-umanizată prin prostie, religiozitate habotnică, frică?… FRICĂ pur și simplu!… Mi-am impus deliberat să nu fac un parti-pris (oricum, eu nu am mers și nu voi merge la vot… pace, Mircea Badea!)… dar în fața amenințării cu lumea ca din „Capriciile” lui Goya…
Orice greșeală de logică este și o greșeală morală! Au spus-o mulți alții înaintea mea, susțin și eu un astfel de adevăr! Ce ilustrare mai bună a acestei idei-fluviu poate fi găsită, dacă nu în însăși gândirea creștină? Iisus Hristos: <<Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru, ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.>> [replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. – 5:33-37].
Mai sunt doar două ore până la momentul când se va „da citire” exit-poll-ului (parcă 2 sunt anunțate?…). Voi face deci o pauză la scris. Oare, după orele 21, voi pute invoca pe Fănuș Neagu cu al său roman de debut (1968) – „Îngerul a strigat”? Zgribulit de frigul așteptării, punând punct acestui paragraf, vreau să invoc un mare poet român – Ion Barbu (eminentul matematician Dan Barbilian; pseudonimul literar i-a fost sugerat de Eugen Lovinescu): „Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gândire / Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit / De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire…” [„Umanizare”]…
3. Duminică 18 mai A.D. 2025; H:21:00 (9 G.M.T.): Și… „Îngerul a strigat!” (pardon, la început a gemut de durere, apoi, pe parcursul nopții, și-a dat drumul la vocea sa victorioasă… Românica, românașii world-wide au trecut cu bine „examenul de maturitate” civico-politică!…
… nu cu nota maximă, dar totuși (acceptabilă!)… „au luat”, probabil, cel mai greu examen din ultimii 36 de ani de democrație și libertate…
Spuneam despre „îngerul” ocrotitor al Românicăi (pentru mine, rațiunea critică) că la început, „a gemut”… De ce? La acea oră fatidică ambii caTindați și-au revendicat, proclamat, exhibat… victoria!?… Procentajele date de cele două exit-poll-uri, pe lângă faptul că erau periculos de apropiate, erau doar estimări cu o marjă relativ mare de eroare… Se aștepta și „decizia” Diasporei… Chestia / „scena”, de la acea oră a serii sau de început de noapte, mi-a amintit de poate cea mai mișto-cinică-sarcastică lucrare a caricaturistului francez Claude Serre (1972) (trad. În limba română – „Umor negru și oameni în alb” album de debut); am mai pomenit eu de ea tot în Critic Arad, când încă eram în Anglia…
Scurt: Noaptea de 24 / 25 decembrie, Maternitatea din Bethlehem, anticamera sălii de nașteri… Așteptarea tensionată, cei trei magi fumau în draci, țigară după țigară, mucuri peste tot, capete de vite cornute se vedeau în prim plan, pregătite să încălzească cu răsuflarea lor pruncul sfânt atât de așteptat… în fine, încordare maximă… Pe ușa batantă de la sala de nașteri, iese o asistentă medicală cu doi gemeni în brațe!… That is all! Unii au luat-o drept blasfemie, alții drept expresie a libertății de opinie într-o țară „prea-catolică” (Franța) dar și unde biserica este separată de stat, începând cu Marea Revoluție Franceză (14 iulie 1789) și culminând cu legitimarea juridică a acestei separări (început de sec. XX!). Să mă ierte Cel de Sus!… dar asta a fost prima senzație / amintire resimțită la vederea scenei cu bi-revendicarea victoriei…
Eram ca la o mare finală cu o miză extraordinară în… fotbal… După cele 90 de minute regulamentare, cele două echipe se află la egalitate. Urmează prelungiri și eventual… „lovituri” de departajare de la punctul cu var…
Pe măsură ce înaintam în noaptea de 18 spre 19 mai, lucrurile începeau să se clarifice… Nu mai intru în amănunte, cred că toată suflarea românească este deja „în temă”!… Vreau să scot în evidență ceva ce rațiunea / gândirea critic-eRectorală a scos în evidență, de data aceasta de-ci-siv!: NU RESPINGEREA (GLOBALĂ, ABSOLUTĂ) A UNUI „ESTABLISHMENT” SUFICIENT DE CORUPT ȘI INCOPETENT, ÎN DEFINITIV, A UNEI IPOTETICE „CLASE POLITICE”, A DUS LA EVENIMENTELE DIN PERIOADA IARNĂ (2024) – PRIMĂVARĂ (2025), CI RĂSPUNSUL DIFERIT LA ACEASTĂ SITUAȚIE!…
Clivajul din societatea românească vis-a-vis de alternativa VEST – EST s-a datorat unei lipse de informare, de „formare” corectă, de educație civico-politică… lipsă, devenită deja cronică și manifestă în ceea ce noi numim „Românica profundă”! Dacă „viclean copil de casă” își va respecta angajamentul luat la momentul exit-poll-ului, atunci va trebui să „tragă din greu” și la acest capitol al atribuțiilor prezidențiale… e drept, prioritate absolută, începând chiar de luni, 19 mai, o vor avea chestiunile economice… acesta e determinismul social-istoric!
Despre Bulă din Bula lu’ Pândaru, încălecat (și legitim și fraudulos) pe cocoașa de elucubrații ale lui Mesia-File-din-Poveste,… ce se poate spune?… VAE VICTIS!…
Sper că voi mai avea acum timp destul să pot „scrofăli” în tihnă tabăra demenților și mai ales să identific măcar vreuna din cauzele „bolii” lor psihice… Sunt prea obosit la această oră – iarăși, foarte matinală! – a dimineții de 19 mai… Mai apuc o țigară trasă pe străzile pustii și triste (urmează o nouă săptămână de corvoadă…) și m-oi duce să mă culc… Noapte (dimineață!…) bună!…
În loc de epilog: „Oamenii sunt mult mai morali decât cred şi mult mai lipsiţi de moralitate decât îşi imaginează.” [Sigmund Freud ].
Citește și:
- PĂLĂVRĂGEALĂ DESPRE CONDIȚIA UMANĂ (12)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
