„HABEMUS PAPAM!”… PRAESIDEM HABEBIMUS?
[Roma] [Bula lu’ Pândaru]
1. „Luceat lux vostra” [„Lasă lumina ta să lumineze”] VS. „Masculin parta, mascul dilabuntur” (Cicero) [„Ceea ce a fost câștigat prost este pierdut greșit”]
Cele două expresii latinești reflectă perfect cele două lumi exprimate în titlul acestui episod. Am „mărturisit” mereu apartenența mea la tagma liber-cugetătorilor, i.e., sunt i-religios, dar acest lucru nu mă împiedică să remarc diferența – „de la cer la pământ”(!) – între spiritul păcii și iubirii de semeni (creștinismul) și spiritul de ură și dezbinare (campania eRectoral-prezidențială la români). Pe de o parte, toleranța; pe de altă parte, alegerea răului mai mic sau a fricii mai mici, față de răul mai mare sau frica mai cutremurătoare… That’s all!
Roma „s-a veselit”: conclavul cardinalilor a „rulat” pe repede înainte și, în mai puțin de 48 de ore s-a pronunțat. Cardinalul american (!) Robert Francis Prevost devine (în premieră, pentru yankei) Papa Leon al XIV-lea. Gurile rele, pe la colțuri obscure, zic „ceva” despre impactul vizitei „vice-ului” J. D. Vance: a fost ultimul om „mare de stat” ce l-a vizitat pe Papa Francisc în ajunul datei fatidice… „Întâlnirea” – se pare – nu a decurs sub cele mai bune auspicii (totuși nu mi se pare credibil că „al doilea” Vultur cu cap alb de la Washington ar fi fost „cauza eficientă” a decesului Papei, aprox. 24 de ore mai târziu…). Probabil că – în stilul lui caracteristic – Donald-Duck-Dick ar fi încercat (prin „inter-pus”) să „pună pile” la Sfântul Scaun pentru un viitor Papă american; și aici mă îndoiesc că subiectul ar fi fost o „temă” de discuție cu regretatul Suveran Pontif. Oricum, „unde dai și un de crapă! ”: nu a fost preferat cardinalul yankeu dorit de Casa Albă și, totuși, „a ieșit” tot un yankeu-(peruan!), dar nu pe placul știm noi cui…
„Reacțiile” nu au întârziat… Citez doar două („semnificative”): „Am văzut fumul, dar nu l-am văzut pe papă” „Ce emoție și ce mare onoare pentru țara noastră” [Donald Trump – Președintele Statelor Unite ale Americii]. Apoi: „Vă începeţi misiunea de primat al Bisericii Romano-Catolice într-un moment istoric special, asociat cu mai multe provocări civilizaţionale, dar şi cu câteva semne de speranţă” [Patriarhul Kiril – liderul Bisericii Ortodoxe Ruse]. Deci: la Vatican (Roma) a ieșit totuși „fumul alb” pe coșul de la Capela Sixtină; în mahalaua multilateral dezvoltată, zisă Bula lu’ Pândaru a ieșit – din Dâmbovița (?), din Cotețul Poporului (?), din… – „fumul negru” al zavistiei între locuitorii visatei „Geția”… Dar despre ultimul „eveniment” am nevoie de o discuție mai „aplicată”…
2. Când arzi sute de kilograme de droguri, dar… unde nu trebuia!…
Mare eroare la turci! Poliția „lor” a confiscat și apoi, a pus pe foc o mare cantitate de droguri (hașiș, cocaină… dracu’ mai știe care!). „Evenimentul” s-a consumat în apropierea unui orășel de-al „lor”. Foarte recent. Efectul: „fumul negru” (?) ridicat din „rugul” penalizant i-a cam înnebunit pe turcaleții urbei respective; halucinații, stări de rău, isterie etc., câteva zile la rând… A fost ceva „tristo-comic”… Eu cred că știrea este un fake: nu faptul în sine, ci, mai degrabă, … locația! Nu știu de ce, dar înclin să cred că respectivul eveniment a avut loc (ar fi putut avea loc!) undeva mai „aproape” de noi, de pildă, pe lângă Bula lu’ Pândaru on Dâmbovitza River… Așa s-ar explica multe, multe, multe lucruri stranii ce ce petrec pe la noi p’acasă… care nabii „casă”?…
Dar, întâi și’ntâi, o scurtă conturare a noului cadru extern, strict de actualitate:
La Moscova, ambiția de-a comemora cu fast extrem cea de-a 80-a aniversare a înfrângerii Germaniei hitleriste s-a dovedit un „fîss”: în ciuda unei parade (mai bine zis, un exhibiționism militar de pretinsă anvergură!) ce-a vrut „să ia ochii lumii”, ecourile internaționale nu au reverberat ambițiile rusești: în afara prezenței lui Xi, „aliatului strategic, fără limite”, Putin a avut, ca oaspeți, persoane „de umplutură”; eu, în imaginația mea nebună, speram într-o robinsonadă de ultim moment a lui Donald-Duck-Dick: o prezență intempestivă – surpriză de proporții galactice – la parada de la Moscova… n-a fost să fie!… poate, mai bine așa… Apoi, cam în același timp, la Kiev s-au întâlnit „cei 4 stâlpi europeni, actuali, ai NATO, recte, marii șefi de stat ai U.K. (premier), Franței (președinte), Germaniei (cancelar) și Poloniei (premier). S-a convenit un nou front comun pentru susținerea lui Zelenski, ceea ce „l-a bucurat” pe Vulturul cu Cap Alb de la Casa Albă… și nu prea… În fine, cam pe la miezul nopții de sâmbătă spre duminică, „micuțul mare urs siberian” declară, în premieră, că e gata de negocieri directe (fără pre-condiții!) cu Ukraina; în 15 mai la Istambul, s-a propus o nouă întâlnire directă între reprezentanții celor două „tabere”… Se pare că d-l Zelenski ar fi acceptat, și el, propunerea… O nouă speranță? Sincer, mă îndoiesc…
Iar acum, din nou „acasă”…
De la bun început re-iterez apăsat (a câta oară?) că nu fac nici un fel de parti-pris! Și, o să vi se pară ciudat, dar nu voi începe cu cei doi „protagoniști” ajunși la ultimul „tur de pistă”, ci cu alte „personaje” ce și-au avut „rolul lor” (nefast!) în actuala degringoladă politico-civică-iluzionistă…
Ladies first! După ce s-a legănat inutil pe iluzia (pierdută) că un loc doi în defunctul tur întâi de la finele lui noiembrie 2024, îi aureolează șansa visată (la propriu!), Țața Leana of Câmpulung, „beneficiind” de maladia falsei grandori, s-a încăpățânat să forțeze un nou finiș… S-a certat cu USR-ul, a tras de păr tot ce-a apucat în „dreapta & stânga” (politic vorbind) și s-a ales cu praful de pe tobă!… A încurcat rău lucrurile, astfel că și „iubitul” său, viclean copil de casă, a ajuns în turul doi „A bout de souffle”… Fosta jurnalistă (și sentimentalistă – prin vocație) a scăpat din vedere comportamentul tipic „mioritic”: dacă ești „anti-sistem”, atunci nu votezi în favoarea unei cauze alternative (fie ea și nobilă), ci împotriva a tot ce are de-a face cu respectiva cauză… Prin asta, nu s-a dovedit cu nimic mai brează față de „suveraniști” (în realitate niște izolaționiști, de toate „ce mâine vor râde la soare”…). În loc să limpezească lucrurile, mai mult le-a încurcat… consecințele?… se știu… „conul de umbră” definitiv, pe veci!
Dar cel mai mare „încurcă-lume” s-a dovedit a fi „Șarpele cu ochelari” (aferim, CTP!). Ambițiile sale – rămase acum fără fundament – au dat peste cap „meciul” cel mai rezonabil așteptat (Căcărău – Viclean copil de casă)! Ce declară „micul Titulescu”?: „Cu cine votez pe 18 mai? Vreau să spun clar că nu am spus cu cine pentru simplul motiv că nu m-am decis. Am zis de rău de Nicușor Dan în aprilie, dar nu după 4 mai. Da, l-am criticat pe Simion, dar nu după 4 mai. Nu am spus pe cine susțin, vă spun adevărul azi, 10 mai. Nu știu cu cine votez, vă explic de ce.Tot ce am spus în campanie e diferit de tot ce gândește Nicușor. Mă enervează ideea că, dacă nu votez cu Nicușor, mă duc în China. M-am săturat de propaganda asta. Eu am o responsabilitate, de asta o să spun public ce văd și gândesc.(…)” [apud Anca Flondor, Stiripesurse.ro – 11.05.2025]. Gomoșenia sa, obositor de apăsătoare, a încurcat multe „socoteli”… Perdantul principal („Căcărău”) fiind susținut, nu „reprezentând” coaliția PSD, PNL, UDMR & minorități, a ajuns ca atare din cauza voturilor celor mai „împliniți” în ani (dar nu și „copți la minte”… sic!) dintre membrii PSD. Ranchiunoși pe liberali. Singurul partid (formațiune politică) serios și parolist a fost UDMR-ul… E drept, ultimul are la conducerea sa oameni cu adevărat valoroși (intelectual, cultural, social-politic). Fostul președinte al liberalilor, după o controversată auto-izolare și auto-exilare de aprox. un deceniu, a pierdut contactul cu „boborul”… „Șarpele cu ochelari”, nu. În menționata sa gomoșenie, însă, și-a imaginat că pot reveni timpurile de altă adată… „Ou sont les neiges d’antan?” N’est-ce pas, monsieur Ponta?
Dar, să lăsăm „culisele” deoparte… Important, dureros de important este abisul în fața căruia să află Românica în chiar aceste „zile fierbinți”… Ce riscăm din punct de vedere economic, în primul rând, deja cam știe toată lumea… Bine spunea un comentator politic: în 18 mai, electoratul se va pronunța cumva… e de presupus că nu atât de frica de ce o să vină peste noi, în perspectivă social-politică, ci de „frica de foamete”, foarte plauzibilă dacă ne vom „reorienta” spre???…
Contactul unor politicieni cu diaspora a condus cam 5 milioane de românași spre o radicalizare negativistă față de actuala conducere a țării noastre (așa-zisul establishment).
Promisiunile lor („suveraniștii ultra-naționaliști”) sunt nu utopice, ci de-a dreptul absurde. Iar prostimea din diaspora (în cea mai mare parte, mizeră aglomerare de disperați și sub-culturali), cea care a plecat oriunde a văzut cu ochii, numai să scape de sărăcia și nesiguranța din țărișoara noastră dragă, e gata să se dea dusă „pe aripile vântului”… I.e., să schimbe o mizerie cu alta… Lipsa de contact cu aceeași diaspora, de data aceasta, din partea altor politicieni, a agravat sentimentul acestei diaspore: la cele menționate mai înainte se mai adaugă și sentimentul uitării lor de către semenii din țară, un fel de izolare tragică, plecată mai degrabă din invidia celor dinăuntru față de cei „de afară”… Ultimii sunt buni numa’ ca să trimită ceva bănuți (cei mai mulți munciți cu greu!) acasă, unde „rămășițele de familie” se cam duc pe apa sâmbetei… Bine spunea ex-ministrul de interne (guv. A. Năstase), Ioan Rus – spre oripilarea pudibonzilor politici – că ai lor copii, rămași acasă, devin delicvenți iar ale lor muieri, devin curve!… Aș putea completa – cu același cinism – că fenomenul se petrece și invers: atunci când numai muierile și copiii pleacă (bărbații nefiind în stare să găsească de lucru „afară”, eventual umile munci necalificate și prost plătite… am văzut cu ochii mei, în Anglia, cât timp am trăit acolo…); e drept, această a doua variantă e sensibil mai „subțire”… Cred că realizați, boieri dumneavoastră, că am sărit peste două categorii de „diasporeni” (nu „disperadoreni”…): pe de o parte, profesioniștii de mare clasă, (nu neapărat titrați universitar) care au plecat nu atât din motive economice, cât din nevoia de o auto-realizare în condiții mai propice și – normal! – mult mai bine plătită; pe de altă parte, „șmecherii (de profesie?)” care, oriunde ar fi sau ajung, cad mereu în picioare și… pe teancuri de bani murdari… „Suveraniștii”, chemându-i înapoi acasă pe „diasporeni”, promițându-le marea cu sarea și lapte & miere… „getice”…, o fac din cel mai spurcat, mârșav politicianism…
Ar fi cazul să „chibițez” acum despre cei doi „finaliști”… O voi face – parol! – în proximul material. Am obosit… am pierdut timp prețios două seri / nopți la rând, urmărind Craiova – CFR și „U” Cluj – FCSB, ca un bun clujean de origine, ce sunt…
Dar – în avanpremieră – vă voi da spre rumegat două citate (același „autor”), „nu spui cine, persoană importantă”…
„Credem în voința poporului, credem în democrație și în importanța promovării unei cauze, a unei idei, a unui partid politic, a unei forme de guvernare. Unii oameni din România ar dori să se întoarcă la monarhie, de exemplu. Aș fi de acord cu asta. Dacă vă uitați la președinții slabi pe care i-am avut în ultimii 25 de ani, o monarhie ar fi o idee mai bună [s.n.]. Dar asta se va întâmpla doar atunci când vom avea o majoritate. Da, vrem această schimbare constituțională [ibidem]”
***
„Păi nu mai ești suveranist? Votezi cu numărul 1, ca să punem România pe primul loc. Și scăpăm de arestările oamenilor nevinovați, pe stilul Coldea și Soros, nu?”
Vă ofer „o ușiță deschisă”: autorul celor de mai sus a lăudat recent SUA pentru că a scos (deocamdată) Românica de pe lista Visa Waiver… A și mulțumit pentru așa ceva!?… Doar se proclamă acum „trumpist”!… (mai bine se împopoțona cu porecla de „tâmpist”!…)…
Fără bancuri de data asta…că nu e nimic de râs… DIXIT…
Citește și:
- ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XLIV)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
