Ash este un film care promite mult, dar rătăcește printre clișee până în ultimele 20 de minute
Am fost destul de intrigat să văd Ash din două motive: premisa suna interesant (sunt mereu deschis la orice ține de horror spațial), iar distribuția include câteva nume familiare — Eiza González, Aaron Paul și Iko Uwais.
Cred că regizorul Flying Lotus a încercat să aducă ceva inovator. Din păcate, tot ce vezi în film a fost făcut mai bine cu un bugete și echipe mult mai mici.
Ash este un slow burn frustrant de lipsit de evenimente, care se animă abia în ultimul act, exact la timp pentru a salva o parte din groaza sci-fi lipicioasă și înfiorătoare, pe care o tot sugerează în prima oră și ceva, prin scurte momente haotice și fără legătură. Flying Lotus își poartă influențele, precum Alien și Dead Space, la vedere, dar în loc să le transforme într-o viziune proaspătă, filmul plutește într-o ceață de clișee, fără vreo direcție clară sau sentiment de urgență.
Scenariul reușește, cumva, să fie în același timp incoerent și complet previzibil — ceea ce, într-un fel, e aproape impresionant. Eiza González și Aaron Paul fac tot ce pot, dar filmul nu le oferă suficient material cu adevărat valoros.
Coloana sonoră compusă de Flying Lotus este excelentă, iar efectele vizuale, mai ales având în vedere bugetul, sunt de admirat. Păcat că filmul nu și-a susținut ambițiile și cu mai multă substanță.
Dacă restul filmului ar fi fost la fel de captivant ca ultimele 20 de minute, acest film ar fi putut să se ridice la rangul de clasic. Din păcate, până acolo, e o rătăcire plictisitoare, ca o corvoadă de parcurs ca să ajungi, în sfârșit, la partea bună.
Aș recomanda acest film celor care apreciază genul sci-fi, pentru că a fost cât de cât distractiv, dar cred că îi va frustra pe cei care sunt fani ai marilor clasice ale science-fictionului.
- Vezi mai multe RECENZII FILME AICI
