Luni, 26 mai 2025, ora 19:00, a avut loc, în inima Aradului, un eveniment care transcende tiparele clasice ale concertelor de muzică academică. Sub titulatura „Vibrations Classical”, trei muzicieni de anvergură internațională – Valentin Șerban, Octavian Lup și Mihai Diaconescu – au deschis, la Casa Pianului Jacques Faix, un turneu național care promite să reconfigureze relația publicului cu muzica de cameră.
Seara a fost deschisă de Mihai Săcui, gazda Casei Pianului, care a reamintit publicului miza reală a acestui tip de demers: apropierea dintre om și sunet, dintre cultură și comunitate. Nu doar într-un sens estetic, ci și prin implicarea concretă a unor entități locale – ONG-ul arădean Asociația Preparandia, Măcelăria Vero și crama locală HB Wines, care au susținut concertul și au creat un context cald pentru socializare, inclusiv după recital. Cât despre public, sala a fost plină ca de fiecare data.
Turneul Vibrations nu e despre afișe rigide, programe bătute-n cuie și distanțe între scenă și public. Este, mai degrabă, despre oameni. Despre cum, în mijlocul unei seri de muzică clasică, putem fi sinceri, aproape unii de alții, într-un spațiu viu în care emoția se construiește încet – prin fiecare sunet, fiecare respirație și fiecare privire care spune tăcut: „Sunt aici.”
„Azi ne-am întâlnit pentru o seară de muzică clasică care nu vorbește despre reguli, ci despre intimitate și prezență. Dacă simțiți nevoia de liniște – dar nu una goală, tăcută, ci o liniște vie, plină de sens – atunci sunteți în locul potrivit.”, spune Mihai Diaconescu despre eveniment.
Înainte de concert, pianistul Mihai Diaconescu ne-a împărtășit câteva gânduri despre cum a luat naștere acest proiect:
„Proiectul a început în urmă cu doi ani, tot cu un turneu împreună cu Valentin Șerban, în șapte orașe. Nu știam exact cum să începem… Aveam în minte ideea unui festival, dar, sincer, noi – ca muzicieni – nu ne pricepem prea bine la organizare. Așa că ne-am zis să începem cu pași mici. Am pornit cu o serie de evenimente mai intime, doar noi doi – o colaborare foarte frumoasă.
Apoi, treptat, am început să dezvoltăm acest proiect. Ne dorim să promovăm muzica de cameră cât mai mult, nu doar în filarmonici sau săli oficiale, ci și în locuri alternative – case private, grădini, chiar și o livadă. Ne-am dat seama că muzica clasică are nevoie de ceva proaspăt. Din păcate, nu mai e suficient doar să mergem, să cântăm și să plecăm. Vremurile s-au schimbat.
Bineînțeles, nu dorim să renunțăm la calitatea muzicală sau să facem lucruri superficiale, dar vrem să fim mai dinamici, mai aproape de oameni.
Ne bucurăm mult că începem acest turneu la Arad. L-am cunoscut pe Mihai (gazda noastră de azi) acum două luni, când am avut un concert la Filarmonică. Seara, ne-a invitat aici, ne-a arătat spațiul și am fost extraordinar de entuziasmați. Ne-am dat seama că acest loc merită să fie pus în valoare – și ni s-a părut un punct perfect de plecare pentru Turneul 2025.
În această seară, programul este liber în prima parte: fiecare va cânta o lucrare – una, două, câte are chef. Vom decide pe loc.”
Aceasta este esența turneului: să creeze contexte vii, sincere, în care muzica prinde contur organic, nu ca un produs în sine, ci ca o formă de prezență vie, împărtășită.
Casa Pianului – Jacques Faix, un spațiu deja cunoscut pentru acustica sa intimă și designul minimalist care învăluie spectatorul într-o stare de liniște activă, a funcționat perfect ca fundal vizual și sonor pentru începutul acestui turneu. Scena nu a fost una clasică, iar distanța dintre public și muzicieni a fost, literalmente, de câțiva pași.
Concertul nu a urmat o structură rigidă, ci a fost conceput ca un dialog spontan între cei trei muzicieni și public, fiecare alegând în timp real lucrările pe care le va interpreta. O alegere curajoasă, care a adus în prim-plan naturalețea și libertatea interpretativă, atribute rare în formulele de concert tradiționale.
Primul care a deschis seara a fost Octavian Lup, violoncelist cu o carieră internațională impresionantă, care a ales să omagieze istoria locului prin interpretarea Preludiului din Suita nr. 1 pentru violoncel solo de J.S. Bach – o lucrare considerată piatra de temelie a repertoriului pentru violoncel. Octavian a contextualizat emoțional piesa amintind că însuși Pablo Casals, părintele violoncelului modern, a concertat în urmă cu un secol în această casă.
„Sunt onorat să fiu aici, într-un spațiu atât de special. Am aflat de la Mihai că, acum mai bine de 100 de ani, aici a concertat marele Pablo Casals, considerat părintele violoncelului modern. Dacă ați auzit bancuri cu Chuck Norris, ei bine – cam așa e Pablo Casals pentru noi, violonceliștii. A fost primul care a înregistrat Suitele pentru violoncel solo de Bach și a făcut din violoncel un instrument solistic. Înainte de el, violoncelul era mai degrabă acompaniator. Casals a schimbat tot. Tocmai de aceea, cu mare emoție, vă voi interpreta Preludiul din Suita nr. 1 în Sol major de Johann Sebastian Bach.”– Octavian Lup.
A urmat Valentin Șerban, câștigătorul Concursului Internațional „George Enescu” (ediția 2020/2021), care a interpretat un Largo de Bach urmat de o lucrare plină de vervă – Recitativ și Scherzo de Fritz Kreisler. Cu o tehnică impecabilă și un ton cald, aproape confesiv, Șerban a trecut de la solemnitatea gravă a barocului la vivacitatea expresionistă a secolului XX. A explicat, în treacăt, că Kreisler își semna compozițiile cu numele altor compozitori de teamă că publicul nu îl va lua în serios – un simptom precoce al ceea ce azi numim „sindromul impostorului”.
„E o bucurie să fiu aici. Mă voi opri puțin la Bach – și poate și la mine. Nu sunt foarte vorbăreț, recunosc că prefer să las muzica să vorbească. Dar două lucruri merită spuse: Bach a compus aceste lucrări pentru vioară solo – partite și sonate – inspirându-se din dansuri culese de pe tot mapamondul.”– Valentin Șerban.
Pianistul Mihai Diaconescu, în dublă ipostază de organizator și interpret, a ales să cânte nu doar pe propriul pian, ci și pe cel emblematic din Casa Pianului – „bătrânul Jacques”, după cum îi spun și proprietarii. A interpretat o Sonată în Do Major de Domenico Scarlatti, urmată de un Nocturn de Chopin, într-un gest de reverență față de spațiu și instrument. „E o lipsă de respect să vii într-o astfel de casă și să nu cânți pe pianul de aici”, a spus, zâmbind.
Repertoriu de trio
Partea a doua a serii a fost dedicată repertoriului de trio care a interpretat și Trio de Mendelssohn-Bartholdy – lucrare care cere o coeziune perfectă între interpreți, un limbaj comun format din gesturi discrete, respirații sincronizate și o dinamică sonoră tensionată. Publicul a fost martorul unei „conversații” muzicale autentice, în care fiecare instrument și-a păstrat identitatea, dar s-a integrat fluid într-un ansamblu organic.
„Vibrations Classical” este un manifest artistic, un demers sincer de a reconecta muzica clasică cu realitatea socială actuală. Este o pledoarie pentru spații vii, pentru dialoguri culturale și pentru susținerea parteneriatelor între artiști, comunități și mediul privat. Turneul va continua prin filarmonici și spații alternative din țară, dar startul din Arad a fost nu doar onorant, ci simbolic: într-o „casă a pianului”, în care ecourile trecutului se combină cu vibrațiile prezentului.
Serata s-a încheiat nu cu aplauze convenționale, ci cu vin local, produse artizanale și conversații relaxate – o prelungire firească a concertului, în care spectatorii au putut sta de vorbă cu muzicienii. Într-o vreme în care arta tinde să devină spectacol sau fundal, „Vibrations” ne amintește că muzica clasică e vie, intimă și profund umană.
Citește și: Recitalul de vioară al lui Ștefan Șimonca-Oprița la Casa Pianului – un „pilon moral” pus în lumină în zi de sărbătoare
