Am dat întâmplător peste acest articol și am crezut că îmi pușcă o venă de nervi; nu din cauza articolului, care expune o realitate cruntă ca un robinet în dinți, ci din cauza declarațiilor viermelui de președinte al CNAS:
[…] daca e sa comparam anii 2015-2016 cu perioada anterioara, avem un numar de retete cu 4 milioane mai putine. […] mai putin de 100.000 de internari fata de anul precedent si 450.000 de pacienti mai putini in ambulatoriul de specialitate putem concluziona ca acest card de sanatate a adus in evidenta cheltuielilor un beneficiu de peste 100 milioane de euro cuantificat de noi”, a declarat CNAS
Lăsăm la o parte faptul că sistemul de carduri a costat 200 de milioane de euro și e praf; cu banii ăia se mai puteau finanța pierderile pentru doi ani, mă rog, e altă discuție. Mai bine să ne concentrăm pe modul în care se face economie în sistemul sanitar din România.
În februarie am rămas văduv după vreo doi ani în care defuncta mea soție s-a luptat crâncen cu cancerul. Nu vreau să dramatizez, e tragedia mea, mă descurc. Dar nu pot să-l ascult pe acest porc fălcos cum își sparge cărămizi de piept cu economiile sistemului din cur și să nu-mi amintesc cum a fost și câți bani am decartat eu ca să facă el economie.
Cum (cred eu) că a început
Pe la sfârșitul lu’ 2013, soția mea a avut o criză de dureri de spate. Cum eu nu eram acasă și durerile erau groaznice de ‘am căzut pe jos și n-am mai putut să mă ridic’, a sunat la urgențe; ăia i-au făcut legătura la stația de salvare Sântana și doamna de acolo, nonșalantă, i-a spus că nu poate ea să trimită ambulanța pentru niște dureri, să se ducă la spital și să-și facă un ecograf, că sigur e gravidă. Economie la ambulanță, cum ar zice Tibichi.
În fine, a ajuns ea la spital cu o prietenă, a făcut ceva analize și i s-a pus diagnosticul de ‘piatră la rinichi’. A primit ceva medicamente, calmante, durerile au trecut. Apoi, prin mai-iunie 2014 au revenit niște dureri mai temperate. Cum ea administra un magazin în care și muncea, am pus durerile pe seama ridicării de baxuri de suc, lăzi șa, dar oricum a mers ‘să se caute’.
