Luna octombrie 2016 a încărcat Agenda activităţilor Organizaţiei Naţiunilor Unite. Evenimente importante s-au petrecut şi continuă să aibă loc în această perioadă. Să menţionăm câteva: Ziua mondială a persoanelor în vârstă, Ziua internaţională a cadrelor didactice, Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei, Ziua mondială a patrimoniului audiovizual, Ziua Națiunilor Unite pentru agricultură, Ziua Mondială a locuinţei, toate sub egida ONU, şi nu numai. Mai menţionez două importante: alegerea secretarului general ONU, la data de 13 octombrie, procedură consumată deja, şi Ziua Cartei Naţiunilor Unite, ce se va sărbătorii în 24 octombrie. Am să mă opresc la aceste două evenimente, în special.
Alegerea Secretarului General ONU
este importantă, atât pentru cele 193 de state membre, care formează Organizaţia, dar în special pentru rolul în realizarea scopului, a respectării principiilor Cartei ONU. Complexitatea structurilor ONU şi a misiunile din portofoliu lor, necesită o persoană cu calităţi manageriale deosebite şi un „moderator mondial”, cum califica funcţia Franklin D. Roosevet, preşedintele USA la semnarea Tratatului în iunie 1945.
După aprecierea mea, Secretarul general ONU, acest sud-corean Ban Ki-moon, ales la 13 octombrie 2006 şi reales în anul 2011, nu şi-a îndeplinit mandatul cu care a fost investit. În ultimii 10 ani în lume s-au declanşat sute de războaie, care au produs milioane de victime, ţările sărace au devenit tot mai sărace, malnutriţia nu a fost eradicată, iar principiile stipulate în Cartă sunt încălcate fără scrupule.
Susţinerile mele pot fi probate cu sute de exemple. Nu îmi propun să vorbesc aici despre Consiliul de Securitate – acest organism important ONU, însărcinat cu menținerea păcii și securității internaționale, care abordează conflictele armate regionale funcţie interese, blocând măsurile sancţionatorii, propuse de membrii săi.
Sau poziţia partizană a UNSECO, care din iniţiativa unor ţări arabe, a votat două Rezoluţii inacceptabile, care „neagă legătura istorică între poporul evreu şi Muntele Templului” şi „salvarea patrimoniului cultural palestinian şi caracterul distinct al Ierusalimului de Est”, – după cu protesta recent premierul evreu Bibi Netanyahu.
În aceste disensiuni, neconcordanţe, ca să nu le spunem conflicte, în interiorul organelor ONU, între membrii săi, Secretarul General trebuie să aibă un rol activ, moderator. Să ofere bune oficii, să negocieze, să ameninţe cu sancţiuni, dacă e cazul şi să soluţioneze diferendele în spiritul Cartei ONU. Or, acest sud-corean a fost doar o marionetă supusă, şi aplecată unor interese partizane, ineficienţa sa fiind vădită.
Zilele acestea, adică la 13 octombrie a.c., mandatul lui Ban Ki-moon a ajuns la termen. Bine că a plecat, risca să falimenteze cea mai mare organizaţie mondială: Organizaţia Naţiunilor Unite. Să sperăm că viitorul va fi mai bun. ONU va încerca să-şi „intre în atribuţii” – ca să folosesc o expresie desuetă.
Consultări, propuneri, CV-uri avansate secretariatului, negocieri, discuţii între state, obligatoriu, membrii permanenţi ai Consiliul de Securitate, în bloc, trebuie să fie de acord cu candidatul, altfel opun dreptul de veto. Acum nu se mai pune problema de a se alege între lagărul socialist şi democraţia capitalistă, sau între membre NATO şi non-NATO, ci între Est şi Vest. Să nu credeţi că a fost foarte simplu. Se consultă servicii, structuri, ONG-uri, privind comportarea candidatului la grădiniţă, la liceu, dacă e filo slav, filo englez, filo african sau filo arab, ori nu e un filo! Şi nici fob, faţă de nimic! Atunci se admite „înscrierea pe lista lărgită” pentru preselecţie. Cele 8 CV-uri admise – 4 bărbaţi, 4 femei – şi scrisorile de motivare a candidaturii, au fost afişate pe Internet, pe situl Naţiunilor Unite. Puteaţi citi: bulgăroaica Irina Bukova, neozeelandeza Helen Clark, slovenul Danilo Turk, Vuk Jeremic din Serbia, Srgjan Kerim din Macedonia, Miroslav Lajčák din Slovacia, Susana Malcorra din Argentina şi portughezul António Manuel de Oliveira Guterres, fost comisar ONU pentru refugiaţi. Dar pe lista lărgită, eliminată în preselecţie, apărea şi românca din Basarabia Natalia Gherman. România nu a avut nici un candidat. Îmi pare rău, dar nici nu avea pe cine să propună. Noi nu existăm la ONU, de fapt, nici în alte organisme internaţionale ale ONU sau de aiurea.
La 13 octombrie 2016, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite l-a desemnat oficial pe fostul premier portughez Antonio Guterres pentru un mandat de 5 ani. Noul Secretar General ONU, în vârstă de 67 de ani, a fost membru al Partidului Socialist Portughez, absolvent al „Instituto Superior Tecnico” din Lisabona, apoi profesor universitar în „Teoria Sistemelor și a Semnalelor Telecomunicațiilor”.
Să-i urăm mult succes în această funcţie de mare importanţă. Să nu uite!
În Carta ONU la art.1 şi urm. scrie – să rezum – are ca scop menţinerea păcii şi securităţii mondiale, înlăturarea ameninţărilor împotriva păcii şi înfăptuirea, prin mijloace paşnice aplanarea ori rezolvarea diferendelor în conformitate cu justiţia; să realizeze cooperarea în rezolvarea problemelor cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, limba sau religie; să realizeze armonizarea eforturilor naţiunilor pentru atingerea unor scopuri comune.
Apoi, ca principii sunt enunţate: egalitatea în drepturi între state; abţinerea de la folosirea forţei şi ameninţarea cu forţa; să se bucure de drepturile şi avantajele ce decurg din calitatea de membru al Uniunii. Scopuri şi principii ideale!
Am învăţat şi eu din doctrina capitalistă, a societăţii de consum, a economiei de piaţă şi din teoria liberului schimb, că orice demers, indiferent în ce domeniu, creat cu anumit scop, dacă nu performează, nu realizează dezideratele, obiectivele, pentru care a fost creat, înseamnă că e falimentar, şi în consecinţă, trebuie abandonat, chiar lichidat. În societatea actuală, mecenatul şi pomana nu se mai practică, sunt practici vechi.
De aceea dacă analizăm eficienţa activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite, sub secretariatul sud-coreanului expirat, putem aprecia că se situează sub linia roşie, adică a colapsului, în pragul falimentului, şi deci, în apropierea a inutilităţii ei.
Poate viitorul Secretar General Antonio Guterres să o salveze?
Cum vedea în viitor Antonio Guterres rolul său şi al ONU: „ONU este expresia instituțională a comunității internaționale, piatra de temelie a sistemului nostru internațional și actorul-cheie al multilateralismului eficient. Este instrumentul esențial al statelor membre să se confrunte cu provocări comune, să gestioneze responsabilitățile comune și de a exercita o acțiune colectivă. ONU este plasată în mod unic pentru a conecta puncte, pentru a depăși aceste provocări. (…) Odată cu orizontul 2030, accentul este pus pe acțiune, iar cuvântul de ordine este punerea în aplicare, punerea în aplicare, punerea în aplicare.”
Să ne bucurăm! Ziua Cartei Naţiunilor Unite ce va fi sărbătorită pe data de 24 octombrie, nu mă îndoiesc, cu mare fast, va găsi aşezat pe fotoliul Secretarului General un latin: António Manuel de Oliveira Guterres. Să batem din palme!
Aş fi dorit să strecor în acest material, pe undeva, un aport al politicii noastre externe la ONU. În afară de alocuţiunea premierului Dacian Cioloş, în Adunarea Generală ONU din 22 septembrie, pe tema terorismului şi a creierii Curţii Penale internaţionale împotriva terorismului – la care m-am referit pe larg la acea dată – nu am cu ce să ilustrez contribuţia noastră internaţională efectivă.
Pe blogul reprezentatului nostru permanent la ONU, într-adevăr, se postează ştiri din activitatea Organizaţiei, dar aportul nostru, al României, cu idei şi propuneri fezabile se lasă aşteptat.
- Citește mai multe articole ale autorului – AICI
1 comentariu. Leave new
Neatza.
Bea dom’ le o cafa mai inaine de a te apuca de scris.
M-a incintat titlul. Si m-a deceptionat continutul.
Sterge si scrie din nou !!
Ha, curaj. Se poate.
Cu stima.