Și-au trezit brusc câinii și i-au asmuțit pe controale. Foarte bine, trebuiau făcute lunar, pe toate palierele. Dar isteria asta nu rezolvă problema. O expune și atât. Nimeni nu vorbește despre soluții, doar despre sancțiuni. Trebuie sancțiuni, este evident. Dar acum trebuie indicată măcar O SOLUȚIE!
O replică a unui responsabil de centru de vârstnici cum că „nu pot fi relocați, nu avem unde, nu sunt locuri nicăieri. Mai mult, beneficiarii sau aparținătorii nu sunt de acord” (vezi articolul Cum se respectă sancțiunile aplicate centrelor de vârstnici? Cum se poate… Scurtă vizită la un centru de vârstnici din Arad care s-a ales cu activitatea suspendată în urma controalelor) nu poate fi trecută la „și altele”, mai ales într-o situație de extremă urgență, când trebuie găsită o soluție imediată în primul rând și abia apoi scormonit în profunzimea problemei.
1. Unde să fie relocați? Cine să-i îngrijească?
Păi, la nivelul județului Arad și al municipiului, problema ar fi simplă. Parcă s-a investit într-un Spital suport Covid… linoleum, paturi, diverse aparaturi medicale. Printr-o simplă hotărâre a Comitetului pentru Situații de Urgență s-ar putea reloca toți beneficiarii din toate centrele din municipiu/județ neconforme, până la remedierea neconformităților, în Spitalul Suport Covid de la Expo. Pentru a le fi asigurată asistența medicală și îngrijirea, avem facultate de medicină în Arad și școli postliceale de asistenți medicali, Crucea Roșie, Facultate de Teologie și asistență socială, vreo 20 de Centre de Permanență, avem chiar și biserică (toate bisericile, toate cultele). La prima strigare s-ar putea aduna numai dintre studenții la profilele menționate suficienți voluntari pentru o asemenea situație de urgență. Avem producători locali de toate felurile care cu siguranță ar dona cele necesare pentru hrană. Avem și doctori suficienți de toate specialitățile care să asigure asitența medicală. Avem aproape tot ce trebuie, dar n-avem minte, inițiativă și capacitate de decizie. Da, nu sunt bătrânii noștri ai tuturor, dar nici refugiații n-au fost și s-au găsit soluții și oameni care să se mobilizezez. Chiar și bani de la stat s-au găsit pentru refugiați, nu au fost „relocați” peste noapte cum se procedează acum cu beneficiarii cei mai neputincioși din centre.
2. Unde e ANAF și celelalte instituții? Pentru că, la rigoare, e vorba și despre bani. Mulți Bani
Bătrânii din centre nu sunt ținuți acolo din compasiune. Cotizează cu pensia, și chiar și-au donat (să nu spunem chiar că li s-au furat) imobilele și alte bunuri de valoare sau sume de bani puse la saltea. A verificat cineva, vreodată, tranzacțiile astea imobiliare din donații (sau poate contracte de întreținere) dubioase? A verificat cineva situația financiară a centrelor? Cu siguranță nu…
3. Cum a fost posibil să apară asemenea centre?
Nu a sesizat nimeni că sunt imobile în care „se-nmulțesc bătrânii” și aceste imobile sunt spații private, cu regim de casă particulară, care nu îndeplinesc minime cerințe pentru un centru de vârstnici în adevăratul sens al legii?
Și câte întrebări retorice s-ar mai putea înșirui fără rost… Și, totuși, care este soluția?
Articole asociate:
- Cum se respectă sancțiunile aplicate centrelor de vârstnici? Cum se poate… Scurtă vizită la un centru de vârstnici din Arad care s-a ales cu activitatea suspendată în urma controalelor
- Controale în centrele rezidențiale arădene pentru vârstnici! Autoritățile au dat amenzi
- Alte 13 centre de vârstnici din județul Arad au fost controlate. S-au aplicat avertismente și amenzi în valoare totală de 197.400 lei
1 comentariu. Leave new
Eu știu ce se întâmplă la într-un cămin de bătrâni.
În primul rând nu există bătrân care are o familie să se fi cerut singur la azil. Și cu toate acestea majoritatea sunt cei care au „aparținători”.
În al II-lea rând, nu există bătrân internat să fie sănătos ori fără vicii sau tabieturi. Așa a trăit o viață iar acum e „internat” și îi sunt interzise unele „drepturi”!
Aceste situații îi produc „internatului” disconfort, inadaptare, irascibilitate, o revoltă – zic eu – justificate. În principiu nimănui nu-i place să fie condus după reguli, dar de cum bătrânilor!
Am fost la Apahida – Cluj la cămin la un fost coleg de 83 de ani, dar care avea tulburări grave de personalitate – mi-a sus fiul lui – era nemulțumit. Mi-a zis: toți suntem bolnavi, nemulțumiți, iar aproape zilnic moare câte unul; aici e lagărul morții!
Știți cât plătea? 3600 lei, fiind în cămin de trei stele, avea de toate, doctor, asistente, sală de sport, grădină unde să se plimbe, doi într-o cameră, dar ceva îi lipsea! Nici el nu știa ce!
Eu știam: obsesia că drumul lui e spre moarte! Dar nu i-am spus.
Nu neg că parțial că e adevărat, dar se exagerează, exacerbează despre nenorocirile din cămine de bătrâni pentru „profit politic”. Această atitudine e scârboasă, vomitivă!
Concluzie: nu există bătrân din azilurile seniorilor care să fie mulțumit! Că în unele cămine sunt rele tratamente aplicate bătrânilor, iar sunt de acord. Aceștia trebuie pedepsiți ! Da, dar numai aceștia!