[CRITIC GUEST] George Nina Elian: „Timpul de după”

george nina elian 1
Distribuie:

George Nina ELIAN (Costel Drejoi) s-a născut în data de 13 noiembrie 1964, la Slatina. Poet, traducător, gazetar.

Debut: 1985, revista „Cronica” (Iași).

Volume de versuri: Lumina ca singurătate (2013); Ninsoarea se întorsese în cer… (2016); Fericirea din vecinătatea morții (2018); Timpul din afara ceasurilor (2020); Verdele ceai al miezului de noapte. Scrisori de dragoste (2021); Nimic altceva (2022); Grația cu care moare o frunză (2023).

Traduceri: Silvina Vuckovic, A iubi și a dărui suflet/ Amar y almar (2015); Cleopatra Lorințiu, El paisaje en el que falto/ Peisajul din care lipsesc (2017); Alexandru Cristian Miloș, L’universo nelle mani/ Universul în mâini (2019).


DEDESUBT  PIETRELE 

atunci am coborât din turn am numărat

oglinzile desperecheate

                                            (mi-am spus:

de bună seamă așa arată un chip de mort) 

 

[treceam în revistă cadrane de ceasuri, 

tablouri, ghețuri, luciuri de ape

 

(dedesubt pietrele erau albe curate ca

                                                  ochii unui orb)

sheherezada nu mai știa nicio poveste]


TIMPUL  DE  DUPĂ 

pe mine mă salută numai nebunii (frații

mei întru rătăcire și tulbure fericire adică) 

 

[trăiesc o îndobitocire lentă (dar sigură ca

orice lucru inexorabil)/

 

strălucitoare și suficientă sieși aidoma

singurătății ori unui poem despre

autoreflexivitatea oglinzii (un sfârșit potrivit)] 

 

la butonieră

în loc de floare

duc un semn de-ntrebare

[un fel de (altă) inimă/ un metronom ce

urmează să bată

timpul de după

 

acela când voi nu veți mai afla absolut

nimic din ceea ce se presupune că va fi

vrut să zică poetul]


MAI  NOU  CARNAVALURILE 

SE  ORGANIZEAZĂ  ÎN  CIMITIRE 

 

la un moment dat voi mai scrie doar

despre tristețea de-a nu mai putea scrie

 

(bunăoară mă voi mulțumi să desenez

cuvinte lipsă ori să dau chip unor hiatusuri)

 

istorie fac negustorii faliți, politică ratații

de toate calibrele/ restul suportă ori

se-apucă de băut 

 

(dac-aș fi lucrat la căile ferate existența

mea ar fi avut desigur o altă direcție/ sic!)

 

mai nou carnavalurile se organizează în

cimitire (noaptea crimelor s-a mutat la

lumina zilei) pe când 

 

fenomenul izolat numit viață se

(re)produce cu intermitențe

undeva în intervalul dintre spațiu și timp 


SINDROMUL  LUI  ANTEU 

SAU 

PROBABIL  PENTRU  CĂ 

SAU 

FABULA  RASA 

 

mai pe văzute mai pe

neștiute apatrizii

mi-au tras și țara de sub picioare după

ce mă lăsaseră desculț și lefter (care

provine din grecescul

„eleftheros” adică liber

dacă-nțelegeți ce vreau să

zic) [cică de ce

să sufere numai ei (și

poate pe bună

dreptate, știu și eu?)] apoi mi-au

luat și actele [pe care le-au

transferat în ținuturile

lor teoretice și nisipoase la

picioarele norului responsabil cu

incendiile (ce-mi

mai trebuie mie dacă tot nu mai

locuiesc nicăieri?)] și asta doar

așa într-o doară ca

să-mi arate (la fel ca un fost

coleg de clasă

mai îngâmfat din școala primară) cât

de mult îl iubește pe ei toată

lumea în frunte

cu însuși șeful cel mai de sus (cel de

dincolo de exosferă, vă dați

seama) și pe mine nu// P. S.: un

foarte dezinteresat voitor de/ bine și

de pace-ntre/ popoare

m-a sfătuit prietenește și cu/ toată

stima noastră și/ mândria și

deferența acum și

în vecii vecilor [de/ care (încă) mai

e/ în stare cu mari eforturi] să nu

mă mai frământe atât de/ mult astfel de

probleme care

țin de siguranța „națională, băăă,/ nu aia

electrică!” că/ are cine să se

ocupe și chiar se ocupă și/ că ar

fi bine să stau în banca mea (tot/

pomeneam de școală mai

devreme) dacă/ nu vreau cumva să

fiu făcut și eu

pachet/ și depozitat undeva tot într-un

seif dar/ unul mai aparte cu

deschidere spre tavan/ că șeful cel

mai de sus e un șef gelos și/

răzbunător mai ales când e vorba de/

chestiuni care

privesc siguranța națională/ a

fiilor cui


SE  FĂCUSE  TOAMNĂ 

ȘI  STICLELE  ERAU  GOALE 

 

ziua a intrat într-un bar de noapte

și n-a mai ieșit. se făcuse

toamnă și sticlele erau goale. noi încă

mai așteptam schimbarea noii

ordini a lumii cu următoarea. a

alfabetului cu viitorul

esperanto gestual


george nina elian scaled


 

Categorie: [CRITIC GUEST]
Etichete: Costel Drejoi, gazetar, George Nina ELIAN, poet, traducător
Distribuie:
Articolul anterior
UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXIV). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (4)
Articolul următor
[ACTUALIZARE] Victorie pentru taximetriști: reducerea numărului de mașini în ridesharing și alte promisiuni de la Minister

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie