Nu ascult manele. Nu îmi plac, nu îmi spun nimic altceva decât manea și toate cele aferente. Ba mai mult, nu am prea mulți prieteni maneliști. Atunci când, la un chef, aud manele, îmi apar bube pe piele (uite c-am început să fac și rime). Cu toate astea, sunt arădean, deci aparțin unui oraș de maneliști. Și spun asta nu pentru că l-au votat pe Don Teflon, deși numai un manelist face așa ceva, ci pentru că e adevărat. Trist sau nu, dar adevărat. Și nu e o chestie de doi-trei ani. E de mult. Și aici, apare în poveste Vali Vijelie.
Pentru că, da, Vali Vijelie cântă vijelios în Arad. Și e mare zarvă. Și, în mod normal, m-aș fi enervat la maxim. Doar că s-au enervat alții înaintea mea, și au început s-o dea cu orașul cosmopolit, cu opera, și filarmonica, și cultura. Ar fi minunat, dacă ar fi, măcar în parte, adevărat. Doar că plângerile astea, care sună suspect de mult a lamentări din interiorul manelelor, vin de multe ori de la oameni pe care i-am prins în repetate rânduri la chefuri de manele, în mijlocul acțiunii, adică în momentul când domnișoarele sunt pe mese, iar eu tocmai plecam. Aceleași tânguiri vin de la nostalgicii ștrandului. Care ștrand, ăla de îl deplâng ei, era o zonă unde se ascultau, în proporție de optzeci la sută, manele. Deci, cum stăm cu ipocrizia, dragilor? Dar văd că toată lumea poate să se privească mândră în oglindă, chiar cu juma de litru de iaurt pe sprâncene. Lasă, voi fi eu personaj negativ, iarăși, o să dați cu ouă virtuale după mine și o să șoptiți, când nu vă văd, ce gras și manelist sunt.
La fel cu jazzul. Văd cu groaza oameni care n-au nici o treabă cu muzica, sau cu arta, care bagă de vină legat de jazz și toate variantele de muzică pe care n-o pot înțelege. Și tot timpul, aceeași partitură stricată. Mie nu îmi place, eu nu mă duc. Cui dracu crezi că-i pasă dacă mergi sau nu? O grămadă de pigmei care se cred buricul pământului. Poți merge sau nu, poate să îți placă sau nu. Pe mine, și pe marea majoritate, ne doare-n cur dacă mergi sau nu. Dar lasă-ne în durerea noastră. Nu ne spune nici ce faci, nici ce să facem.
Avem trei evenimente în weekendul acesta, în Arad. E ceva ce nu s-a mai întâmplat de mult aici. Poate că ar trebui să încercăm a ne bucura de diversitate. Chiar când ea nu e, neapărat, pe placul nostru.
2 comentarii. Leave new
Tin sa te contrazic la partea cu strandul, daca tin eu bine minte erau doua maxim trei locatii in care se ascultau manele (Corleone si mai era unu pe aleea principala unde se urca pe scarisa intri). In rest poate un unele se mai baga o manea printre alte genuri dar cam atat…
Un oras, un bordel. Un bordel cu babe. Cum va merge bordelul daca oferta sunt doar vreo 4 – 5 babe? Toate babe.
Aradul. Un bordel cu babe. Nu poti alege. Ramai acasa. Bordelul are insa monopol. Este singura alternativa. Deci afacerea va merge.
Aradul adus la nivelul unui bordel monopol de sistemul politic.
Legat de manele si de prostul gust ar fi de spus ca este determinat de nivelul clasei politice, a babelor, a singurelor „fete„ permise.
Daca te uiti putin in trecut observi ca manelismul, ca miscare culturala de succes este epuizat. In localurile independente de babele din administratia locala, manelele sunt un gen muzical tot mai putin gustat. Doar evenimentele publice, urmare a unor analize sociale si poiitice profunde si profesioniste facute de niste manelisti angajati de alti manelisti aflati butoane, urmare a monopolului pe candidaturi detinut de partidele politice, mai considera manelele ca fiind ceea ce se cere de catre public.
Lumea stransa sa-l asculte pe Vijelie si Blaga (eu am crezut ca Blaga de la PDL este invitatul Aradului la mareata productie muzicala) si alti muncitoresti de la Taranoaia, nu reprezinta procentual nimic.
Totusi, din cauza ca suntem un bordel, singurul permis, ne permitem sa oferim babe si nu ar trebui sa ne miram, ca toata lumea rade de noi.
Noi suntem aradeni, clienti ai singurului bordel permis, clenti de babe.
Unde sunt chestiile alea civice cu competitia, concurenta libera, economia de piata, libertatea, toleranta, promovarea artei, a diversitatii si alte rahaturi pentru prosti (nu pentru manelisti ca ei e destepti)?
Nu, noi avem ingradiri. Ingradiri fizice. Garduri unde nu au fost garduri nici pe vremea comunistilor. Noi avem regulament prin care se interzice muzica pe terase … si fumatul (ca este in trend european sa interzicem fumatul).
Aradul? Un biet bordel penibil si jenant marca PDL-PSD. Un biet bordel obscur, jegos si imputit matronat de o clica politica fara cultura, fara discernamant, lacoma, primitiva, abuziva etc.
Mai avem si o presa de mare tinuta … cam ca a muzicii promovate de administratia Falca. O presa-bordel cu babe.