Pentru nevoile noastre firești, imediate, am făcut totul. Născocirile și invențiile ne-au adus astăzi la un nivel foarte ridicat. Dacă pentru a mânca, la început, ne ajutam de bâte acum folosim un întreg proces de producție cu multe țevi, lighene, mestecătoare și alte asemenea. Sigur că toate s-au realizat în timp. Am aruncat „cât colo” bâta dar trebuie să recunoaștem că ne uităm în ultima vreme tot mai mult la ea. Și la spinările unora, de asemenea.
Revenind însă la invențiile noastre trebuie spus că, în general, acestea s-au născut din nevoi de confort, de iuțeală și de estetică.
Putem azi, spre exemplu, ca doar la capătul oricărei mâini să obținem aproape orice. Ținem în mână un cuțit pentru a tăia atât pâinea cât și gâtul vreunui semen al nostru. Și vina nu o poartă cuțitul. Așa că nu-l vom arunca numaidecât la gunoi pentru dauna majoră. Inițial am inventat cuțitul chiar pentru a ne ajuta la secționarea cărnii animalelor vânate, înlocuind astfel piatra ascuțită.
Nu demult am inventat locomotiva, capabilă să tragă și să ducă după ea sute de tone. Pentru a o face eficientă i-am construit cale de rulare în așa fel încât să nu ne trezim cu trenul peste noi noaptea în paturi. Și pe alocuri, i-am pus gări să-și tragă sufletul de osteneală. Asta am făcut pentru că așa am crezut că e bine. Și este într-adevăr bine. Cu trenul putem transporta cereale, armament dar și evrei. El nu se opune la încărcătură. Doar o duce.
În toate cazurile depinde doar de noi modul în care folosim născocirile și invențiile noastre.
Doar bâta n-a fost o născocire, restul au sosit pe parcurs. Noi, oamenii, n-am schimbat prea mult la atitudine. Chiar dacă ar părea că nu avem date și informații din timpurile primare totuși știm că unul din cei doi frați a fost ucis de celălalt. Nu știm dacă a fost o luptă, știm doar că Abel a fost doborât de Cain. Motivul? Pe scurt, invidie. Chiar dacă ar fi doar o poveste ea tot merită luată în seamă pentru că reflectă foarte adevărat starea omului. Dacă atunci nu aveau prea multe de împărțit și totuși înăuntrul lui Cain a încolțit invidia, ce putem noi spune azi după aproape șase mii de ani când tot ceea ce ne înconjoară sau ne este aproape ne sunt plăcute de privit sau de posedat? Doar la nivel individual cu toții ar trebui să recunoaștem faptul că mereu ne dorim altceva și ne plictisim deja de ceea ce am obținut cu oarecare eforturi. Măcar că nu e nimic rău în a-ți dori mai mult totuși acest fapt preocupându-ne excesiv poate să ne afecteze serios la nivel mental și în final să ne distrugă chiar echilibrul.
Despre normalitate se vorbește intens în ultimii douăzeci de ani sau mai bine, dar numai la nivel constatator, analitic.
Nu există forme de organizare care să acționeze în vreun fel. Altfel spus, nefirescul are drum pavat. Și accelerează constant. Avem la dispoziție acest instrument numit internet. Nu știm pentru câtă vreme. Acum ne folosim de el, măcar pentru a comunica și schimba între noi idei sau păreri. Tot de aici avem și informațiile. Atât reale cât și cele mincinoase, manipulatoare. Ne formăm opinii în funcție de capacitățile noastre de selecție. Mai pe românește, după miros. Știm deja cine minte și știm cine spune adevărul. De fapt nici nu e chiar greu de știut. Pomul se cunoaște după roade. Ira oamenii sunt urmați după fapte. Deși acum imaginile transmise ne ajută foarte mult în a identifica derbedeii. Indiferent de ce poziții oficiale au ei. Nu se pot numi derbedei pentru că sunt îmbrăcați elegant și ne vorbesc frumos? Atâta timp cât mint și acționează doar în folosul unor minorități prin înșelarea noastră, nu contează deloc aspectul lor fizic. Contează doar faptul că ne mint și ne obligă la o viață pe care nu ne-o dorim. Pentru că e greu de crezut că majoritatea dintre noi își dorește să trăiască în mizerie atâta timp cât opțiunea cealaltă ne este ușor accesibilă.
Poate că ar fi necesar să definim ce este mizeria și să vedem dacă noi ne identificăm a fi parte din ea.
Nu fac referire neapărat la mizeria dată de necurățare și murdărie ( astea sunt ușor de rezolvat) ci la aceea care ne spune despre infectarea caracterelor umane, care ne menține pe noi în stare permanentă de acceptare a ticăloșiilor. Acea mizerie umană care judecă și condamnă firescul în favoarea nefirescului. Pentru că o grupare de derbedei a făcut o lege. Și aceiași grupare care ne solicită să purtăm războaie doar pentru că unele nu se mai potrivesc gândirii lor, oricum bolnave. Cine sunt aceștia? Au venit la noi de pe o altă planetă, cum mai vedem prin filme? Nicidecum. Sunt dintre ai noștri, foști vecini de apartament, de stradă, foști colegi de școală primară, sau de aiurea. Ei există, nu sunt din inteligența artificială nou creată. Au ieșit din mijlocul nostru profitând de o democrație tot mai prost aplicată în ultimul secol. Câți sunt? E greu de spus. Dar deja sunt mult prea mulți. Au în comun faptul că nu sunt sănătoși la cap. Dar și că nu-și recunosc boala. Or asta îi face netratabili. Măcar că nu sunt abrogate legile care acționează în cazuri de nebunie totuși instituțiile abilitatea nu au curaj să-i izoleze. Probabil că e depășit numărul critic și nici ospiciile n-ar face față. Iar pentru a da foc pușcăriilor nu poate fi vorba, având în vedere faptul că ei au trimis mulți nevinovați acolo. Citându-l desigur pe Eminescu.
Cum ziceam la început, constatăm doar.
Aproape nimic din nevoile noastre nu a rămas fără a fi rezolvat în vreun fel. Avem nevoie chiar și să distrugem planeta, așa că focoasele nucleare își așteaptă detonările cuminți în silozurile unde dorm acum. Avem nevoie să omorâm două treimi din populația lumii așa că îi punem la treabă pe virusologi să scoată ce trebuie din laboratoare. Avem nevoie să închidem gurile celor care vorbesc prea mult îi trimitem pe salariații echipați să-i ridice din așternuturi și să-i predea judecătorilor pentru a le „băga mințile în cap”. Toate pentru că avem democrație. Adică pentru că suntem egali în fața legii și în fața sistemului care o concepe și o practică.
Acum, pentru că există din nou o nevoie trebuie să ne gândim spre a o rezolva.
Care e nevoia? Păi este chiar aceia de a ne debarasa de democrație. Complet. De ce? Pentru că nu mai este de folos majorității. A devenit un instrument de siluire în mâna unei minorități. Acestei nevoi trebuie să i se dea un răspuns urgent și total eficient, altfel vom dispare ca specie.
Principiul egalității dintre oameni a devenit complet inutil și nefuncțional, astfel că trebuie să renunțăm la el. De fapt chiar principiul în sine transmite o minciună mare. Noi nu suntem egali. Doar în fața morții și înaintea lui Dumnezeu suntem așa. În rest fiecare dintre noi este desoebit. Contribuim și consumăm diferit la și din societate. Deci nu avem cum să fim egali. Cum vom rezolva această mare dilemă? Nu va fi deloc simplu. Și nici nu se va întâmpla cu acordul celor care conduc acum.
Va trebui să fie chirurgical. Nu vorbesc despre o revoluție. Mă refer strict la țara noastră. La statul român mai exact.
Avem nevoie de o altă Constituție. De fapt de o altă abordare a participării noastre la viața social-politică a țării. Plecând de la principiul că suntem diferiți va trebui să ne limităm capacitățile fiecăruia dintre noi la actul electoral. În funcție de pregătire intelectuală, vom elibera cărți de votare pentru sfert de vot, jumătate de vot, vot întreg sau chiar dublu în cazul unui raport economic-intelectual. (Un om foarte inteligent care și adaugă la buget taxe babane ar trebui să aibă și această capacitate în plus). Apoi tot în Constituție vom scrie cum se administrează țara. Nu egal, ci diferențiat pe criteriu economic. Parlamentul nu se va compune din aleși pe liste ci dintre cei pe care regiunile îi trimit și îi plătesc în funcție de cum contribuie și de posibilitățilr regiunii, aleși fiind în urma unor sufragii bine și logic organizate. În locul partidelor politice vom organiza adminsitrații locale de 100, 1000, 10.000 sau chiar 100.000 de oameni. După listele electorale permanente revizuite și actualizate. Doar cu cei care locuiesc în țară. Deocamdată atât. De ce 2-0? Pentru că încă se joacă.
