Legea numerelor mari exprimă faptul că un experiment repetat de mai multe ori va avea un rezultat mediu cu atât mai constant cu cât numărul experimentelor crește. De la un anumit număr de experimente în sus, nu mai are sens să repetăm experimentul, întrucât rezultatul mediu va fi același. Acesta este motivul pentru care, în cazul sondajelor de opinie, peste un anumit număr de respondenți, rezultatul va fi în mare același. Sondajele cu +-3% marjă de eroare, spre exemplu, au nevoie în România de aproximativ 1070 de chestionare. Peste acest număr rezultatele rămân aproape aceleași, astfel că devine ineficient să mai cheltui resurse pentru a primi răspunsuri.
O situație similară se regăsește în domeniul politic recent, lipsind din ce în ce mai mult componenta ideologică. Devine, sau mai degrabă a devenit deja, ineficient electoral ca partidele să adopte poziții determinate ideologic. Este mai simplu pentru partidele politice să trateze fiecare domeniu sau măsură după bunul plac.
Un factor determinant l-a constituit disocierea dintre politic și economic, inițial în mediul academic iar ulterior și din punct de vedere electoral. Critica acestei despărțiri ar putea să își găsească locul într-un alt articol. Dintre cele două, politica și economia, ultima a ocupat un loc din ce în ce mai vizibil în preocupările electorale, ajungând chiar să ia locul politicii în ceea ce privește comunicarea. Din acest punct de vedere România nu a fost o excepție în a discuta în campania electorală aproape exclusiv cifre. Subiecte precum sănătatea, educația, cultura, sărăcia, relațiile de muncă nu s-au regăsit aproape deloc în discursuri, decât poate tot sub forma unor cifre referitoare la procente din buget sau ca exprimări, tot în cifre, legate de nivelul de salarizare.
Până și tratarea cifrelor economice a fost una generală, reprezentată de date macro-economice, creșteri ale P.I.B., raportări procentuale la P.I.B. sau buget, procente de taxe sau impozite generale, creșteri procentuale ale drepturilor salariale, acestea au constituit majoritatea comunicării electorale. În spatele acestor cifre erau măsurile luate, uneori prezentate cât se poate de schematic. Mai departe, ca fundament al măsurilor, nu stătea nimic.
Ideologia partidelor politice, ca fundament reprezentat de principii și valori, a lipsit și lipsește în continuare. Deși (auto)definite de stânga sau de dreapta, partidelor le lipsește consistența ideologică, dacă nu chiar cu desăvârșire. Ceea ce este perceput ca golind de caracter ideologic partidele sunt măsurile luate de către acestea care le infirmă apartenența. Acest fapt duce la o dificultate, dacă nu chiar imposibilitate, de a defini din punct de vedere ideologic partidele aflate astăzi pe scena politică.
Argumentul că electoratul nu își mai dorește partide ideologice nu se susține dacă ne uităm la o altă cifră, cea a absenteismului. Reducerea discursului politic la date economice are un efect în reducerea manifestărilor democratice.
Urmarea este primarea argumentelor economice chiar și ulterior campaniilor electorale, în analiza actului de guvernare. Într-o situație de instabilitate guvernamentală fără precendent, argumentul creșterii economice a redus la tăcere aproape orice expresie critică referitoare la efectele acestei instabilități.
Când singurul argument este cel de natură economică, nu dispare doar dialogul argumentat, ci dispare și nevoia reală de analiză. Din acest punct, conluziile își pierd relevanța, cifrele seci luând locul nevoilor societății. Această inversare face ca mijloacele și scopurile să fie inversate, pentru că oamenii nu trăiesc nici din, nici pentru procente abstracte. Aceasta este una din căile de pierde din vedere a țintelor reale ale societății pentru viitor. În loc ca economia să fie unul din mijloacele de a ajunge la o existență armonioasă, ea începe să existe pentru sine.
Unul din efecte este dezvoltarea pseudo-ideologiilor, sau a unor subiecte tratate ideologic. Exponentul cel mai cunoscut este anticorupția, căreia i s-au conferit valențe ideologice. Din punct de vedere electoral a fost o soluție de a eschiva de la tirul constant de cifre, iar într-o anumită măsură a avut chiar rezultate. Astfel de clișee echivalate ideologic nu sunt o noutate, dovadă fiind faptul că există încă anticomuniști fervenți la 28 de ani de la promulgarea legii societăților comerciale.
Un alt fel de efect al raportării exclusiv la cifre este ajungerea într-un miraj al bunăstării. România a înregistrat în ultimii ani creșteri economice anuale constante, unele dintre ele reprezentând adevărate recorduri. Cu toate acestea, creșterea P.I.B. sau creșterea bugetului nu au însemnat și o creștere a bunăstării pentru toți românii. Ignorarea unor categorii sociale sau profesionale este consecința gândirii simpliste ce poate fi exprimată prin ,,în general ne merge bine”, fără să știm ce înseamnă acel ,,ne”. Faptul că aceste creșteri nu au însemnat și creșterea bunăstării este principalul argument că nu există în mod necesar o relație directă între ele și viața cotidiană.
Tot din lipsa dialogului real centrat pe principii și valori apar și manifestările extreme. Suntem în mijlocul desfășurării unui fenonem extremist, prin care o valoare a majorității nu se poate regăsi decât prin anularea drepturilor minorității. Asemeni pseudo-ideologiilor, clișeele sunt cele care domină discursul care stă în spatele acestor demersuri. Nu e astfel de mirare că ele iau un loc dominant în agenda publică, ele găsind un teren liber pentru a se afirma.
Ignorarea ideologiei în politică este principala cauză care a dus la absenteism, iar prin aceasta la diminuarea reprezentativității. Democrația are de suferit din acest punct de vedere.
Adăugând riscurile de a ajunge la extremism, clivaj social sau instabilitate, consider că politicienii care consideră că poate exista politică dezideologizată ca fiind iresponsabili. Politica este intenția ce pune în mișcare aparatul institițional într-o anumită direcție, iar dacă această intenție este lipsită de principii și valori, atunci ea este întotdeauna greșită.
