Motto:
„…domnul Charles-Denis-Bartholomé Bovary, fost subchirurg militar, compromis, prin anul 1812, în nişte afaceri cu recrutarea şi silit în acea vreme să-şi dea demisia, profitase atunci de farmecele sale personale ca să pună mâna la repezeală pe o dotă de şaizeci de mii de franci, care i se înfăţişa sub chipul unei fete de negustor de tricotaje, ce se îndrăgostise de înfăţişarea lui. Chipeş, palavragiu, ştiind să bată din pinteni, purtând favoriţi care făceau una cu mustăţile, totdeauna cu degetele pline de inele şi îmbrăcat în culori bătătoare la ochi, avea o înfăţişare de om cumsecade şi uşurinţa de vorbire a unui comis-voiajor. O dată însurat, trăi doi-trei ani din zestrea soţiei sale, mâncând bine, sculându-se târziu, trăgând numai din pipe mari de porţelan şi întorcându-se acasă doar după spectacol şi după ce cutreierase cafenelele. ” (Gustave Flaubert, Madame Bovary, pag. 2)
Who`s the next MILF?
– iată întrebarea-pariu care bântuie aproape toate locurile de fumat din acest mic și prost târg de politicieni care a devenit orașul nostru începând cu 2 decembrie, 1918.
Mai contemporană decât orice se petrece la această oră în „sânul politicii arădene”, întrebarea e la fel de îndreptățită ca și alegerea citatului de la începutul capodoperei marelui romancier francez care ne-a învățat cum se calcă, epic, etic și estetic, prostia în picioare – și ca și alegerea datei de publicare (că e scris demult, nu numai în mintea autorului ci și pe tot felul de suporturi… 14 februarie fiind pretextul calendaristic propus de surse) e de îndreptățită. Chiar SE IMPUNE d.p.d.v. social, cultural, dar mai ales POLITIC să ne punem o asemenea întrebare: pentru că Domnul „nostru” Bovary (foto-caricatura este preluată de pe facebook, nu avem niciun merit în popularizarea ei în afara preluării și publicării pe site-ul nostru deja nișat pe oameni inteligenți) este o (auto)creație exclusiv politică… „nostru” din titulatură necesitând ghilimele pentru că, deși ne reprezintă „undeva acolo sus” la nivel administrativ, nu credem că și-l revendică cineva (în sensul pur, de „da, al meu e!” ), în afara creatorilor săi! Asta la modul general punând problema.
Iar la modul particular – pentru că vin ALEGERILE… și, după cum orice om care iese la țigară-n satul ăsta știe, oamenii pe care ni-i bagă pe gât „creatorii de creaturi politice” vor să-i facă primari… europrimari… mondoprimari… iar dacă dacă stai să te lași sedus de înfăţişarea lor de oameni cumsecade şi de uşurinţa de vorbire a comis-voiajorilor în discursul politic… cum zice maestrul, îi și votezi „de bună credință și-n necunoștință de cauză” (cum faci de obicei).
„Aparent banala descălecare de la Pecica a băiatului cu furtunul”
Domnul „nostru” Bovary este o auto creație… pentru că-n domeniul auto s-a creat, în domeniul auto a avut succes și dn domeniul auto face bani și-acum. În paranteză… pentru că nu-i vreun cunoscut în branșa oamenilor care chiar fac transporturi cu camioanele lor PE BUNE… nu vrăjeală… „că banii adevărați nu vin cu furtunul la patronii cinstiți… ca la CJA” – cum citesc pe un grup de WhatsApp.
Mulți bani face… dar asta nu-i anchetă: e literatură… și, ca oricare personaj literar care se respectă, viața personajului nostru a început de jos… de la furtun: „Rupt în cur… angajat necalificat de probă… nici permis de conducere n-avea bani să-și facă… așa a venit!”, cum impecabil narează cei care l-au cunoscut pe Domnul „nostru” Bovary de pe vremea când era „ăla micu, cu furtunul” și nimeni, nici măcar șamanii de pe Amazon nu i-ar fi prezis unde o s-ajungă… de la furtunul ăla… nici măcar cine știe ce furtun.
Asta ar trebui să rămână în istorie drept „Aparent banala descălecare de la Pecica”… iar dacă nu va rămâne… nicio problemă: asta nu încurcă cu nimic literatura… ba chiar o ajută (cum știe orice postmodern, fie el și mediocru).
Numai că ce nu știau șamanii, intuia mai aproapele de noi Napoleon Bonaparte: „Orice muncitor necalificat poartă în furtunul său viitorul politicii liberale” – ne permitem să-l pastișăm pe patronul spiritual al tuturor Psihiatriilor -, iar în ecuația succesului întru ascensiune a Domnului „nostru” Bovary contează tot ce s-a întâmplat după acea banală „descălecare de la Pecica” care nu prevestea nimic: mărimea furtunului contează, calitatea discursului de comis-voiajor contează, înfățișarea chipeșă, atitudinea de slugă, empatia cu care cerșești… pentru că dacă stăpânești bine limbajul unui vânzător de aspiratoare direct la ușa omului, nu trebuie decât să adaptezi acel discurs înlocuind termenii „aspirator” și „furtun” cu „partidul” și „eu”… cum știe orice student la științe politice.
Și, așa cum sigur anticipai dacă ai citit măcar de la două romane-n sus de genul ăsta sau dacă știi să te uiți cum trebuie la telenovele sau pe facebook, de „băiatul cu furtunul” s-a îndrăgostit Prințesa – cu P mare pentru că… PRINȚESĂ: moștenitoare absolută a micului imperiu auto, generozitatea întruchipată, crescută la adăpostul tuturor relelor și minciunilor, răsfățata împăratului… toată lumea o știe pe aia cu „fata bogată care se îndrăgostește de băiatul cu furtunul”, nu?… n-are rost să insistăm la acest capitol…
„Cum am devenit om politic?” Simplu: cu 50.000 de franci elvețieni!
Împăratul micii împărății auto sigur că o fi intenționat să-l facă om pe ginere-su: auto-om dacă se poate!… ce socru nu-și dorește asta?
Doar că-i greu să începi cu cineva… oricine-ar fi el… așa de „de jos”… direct de la furtun… așa că, lucrând exclusiv cu „materialul clientului” n-a reușit decât în parte: l-a făcut om politic.
Iar acesta va fi fost capitolul „Cum am devenit om politic” din viața Domnului „nostru” Bovary – probabil că cel mai important: pentru că ESTE VORBA DESPRE BANI, în primă fază, despre ascensiunea pe listele partidului cu acești bani în faza a doua, despre despărțiri urâte în a treia și despre procese civile și penale în a patra (asta la care ne aflăm acum)…
Suma pe care i-a dat-o împrumut împăratul micii împărății Domnului viitor „nostru” Bovary, vei observa, coincide (nu degeaba, ne place să credem) cu acea „dotă de şaizeci de mii de franci, care i se înfăţişa sub chipul unei fete de negustor de tricotaje, ce se îndrăgostise de înfăţişarea lui” despre care povestește Unchiul Gustav în capodopera sa… de parcă literatura ar fi făcut un „pact secret, de șmecheri”, cu politica și, fără să își întrebe cititorii și alegătorii, s-au înțeles să facă mișto de toți grămadă: bani, curve și conducători!
„Pactul de la Pecica” a fost de genul: bă Furtunel, îți dau banii ăștia cash, dar îi bagi în firma pe care v-ați făcut-o împreună… Furtunel: „Da, șefu!… cum să nu?”… Împăratul l-a atenționat că „vezi că-s bani dați cu împrumut!” – ăsta micu a părut că pricepe…
Întrebați orice țepar de modă veche „ce-i asta?” și vă va răspunde: „O clasică”!
50.000 de franci elvețieni să știi și tu că-i „scorul minim” cu care te poți prezenta la COMITETUL DE PARTID dacă vrei să fii pus de pe locul 38, cu sediu-n Pecica, pe 4… 5… 6… la județ… dar depinde și de cât de mare ai furtunul și de gros obrazul – iar la calitățile astea, Domnul „nostru” Bovary excelează!…
Pentru că altfel nu s-ar putea explica următorul capitol din viața sa:
„Capitolul CAPITAL: Geani și fetele ei”
CAPITAL în sensul părintelui termenului, Karl Marx… pentru că cel mai scump divorț din Partidul Național Liberal, filiala Arad, de după 1918 l-a declanșat Domnul „nostru” Bovary odată cu accederea pe locul cumpărat cu 50.000 de franci elvețieni și stropit, cum trebuie, cu furtunul din dotare.
„Următoarea prințesă” avea să fie „ditamai regina” („restul nici nu se pun!” – comentează subversiv o fostă colegă)… iar de la Furtunel, Domnul „nostru” Bovary” a evoluat, în 3 ani ca alții-n 30, la „Masonel”: i se spune pe stradă „Domnul vicepreședinte”, „Viitorul primar al Aradului”, „potențialul eurodeputat”, „are un BMW de te piși pe tine” și toate vor cu el.
De la „băiatul ala cu furtunul din Pecica” a ajuns „domnul prin care vindem autobuze la Consiliul Județean” (căutați voi link)… iar dincolo de investiția judicioasă de 50.000 de franci elvețieni în postul ăla (altfel, pentru fraieri), ascensiunea se datorează calităților sale în a mânui furtunul din dotare: „A refăcut-o să se simtă femeie, tuu… de aia-l iubește șefa!” – cum am tras cu urechea când am fost sub acoperire, la un coafor de fițe.
Și când îți parchezi noaptea BMW-ul lângă Roverul ăla alb… deja știe lumea cine-i șefu`!
(„Și-asta numa așa… din MILFă-n MILFă… din furtun și vrăjeală și-o făcut ăsta cariera!” – cum a conchis un băiețaș de la birt când i-am povestit fabula… după care o fugit să se-nscrie gigolo în PNL. N-am mai apucat să-i zic „vezi că Geani-i liberă!”… da` s-o prins el ulterior.)
Morala? Când vezi un om cu furtunul, care vorbește mult, privește-l circumspect!
La poza cu definiția bovarismului din DEX – ar trebui pus Domnul „nostru” Bovary – pentru că dacă asta nu-i „tendință prezentă la unele persoane care, nemulțumite de realitatea propriei lor condiții, își făuresc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspirațiilor lor” dusă la perfecțiune, atunci ce-i?!
Notă: Și, DA, probabil că acest pamflet n-ar fi existat dacă Domnul „nostru” Bovary i-ar fi dat fetii ăleia banii înapoi…
2 comentarii. Leave new
Deci cineva a ramas si cu fata divortata si cu banii luati?
„mare caracter” acest Bovary de Pecica! acesta este adevaratul PDL care s-a ascuns in PNl ,ca sa prosteasca iar pe cetateni sa-i voteze,ca altfel nici nu ar mai fi intrat in Parlament dupa toate nenorocirile pe care le-au facut in PERIOADA DE TRISTA AMINTIRE ,bashinescu-Boc!