Trei bețivi să întâlniră… cum ar veni „cu prilejul Sfintelor Sărbători”, imediat după mahmureala de Sfântul Nicolae și, cum la Șilindia (ca-n mai toate comunele și satele dimprejur) trendul majoritar în lifestyle e să v-adunați 2-3 tovarăși și să vă faceți muci la unul dintre voi acasă – pentru că birtul nu mai e ce-a fost demult… orice casă-i un birt și nu-i nicăieri ca acasă, în birtul tău – așa se sfătuiră… că mai bine nu se sfătuiau!
Până după Ziua lui Eminescu, când urmau să meargă la lucru (sau nu) mai era o veșnicie presărată cu chefuri după fiecare gard, așa că s-au înarmat cu tot ce trebuie, ca băieții din tripurile de pe Ocult Records începând cu „marfă de-aia bună” proaspăt preparată de chimistul satului din produse de la dm, continuând, până la capătul conștiinței precum fanii Heidegger și Călin Georgescu pe alte substanțe, cu orice conține alcool. Toată lumea tăia porcul, așa că n-a mai fost nevoie să taie și ei porcul (sau l-au tăiat… cine mai ține minte?)… oricum, la levelul ăsta, mâncarea-i fudulie.
După vreo zi și înc-o noapte să fi picat primul… somn de ăla, cum numa` cristalul cu țuică și cu xanax dă… mort, frate… nu așa: ca japonezii după Nagasaki.
Cei doi rămași încă pe baricadele luptei cu limitele rațiunii pure, practice și (mai ales) cu facultatea de judecare, mai bine cedau și ei… astfel nu s-ar fi petrecut despărțirea care a urmat – și când zic despărțire mă refer la cel mai cinic înțeles al tremenului: despărțirea unui corp de unul dintre elementele sale.
Respectiv, un deget de la mână.
Nu-ș` ce fras le-o trecut prin cap (cristalul ăla sfidează sinapsele – pe alea însărcinate cu logica se pișă de sus!) de i-o deranjat cum le strica peisajul degetul tovarășului lor adormit, dar faza-i că i-o deranjat rău. Sau i-o distrat… unul care știe ce-i „puterea cristalului cu alcool” poate decela această combinație astfel încât să-i pună-n evidență aparenta dihotomie – aparentă pentru că n-ai cum să știi cât a fost distracție voluntară și cât nebunie indusă – iar cum „dracul nu doarme” mai ales în asemenea circumstanțe… pe dracu să pice vina metafizică dară.
Fizic vorbind, au reușit o performanță demnă de un chirurg calificat cu multe operații la activ: l-au despărțit de deget aproape fără să-i curgă picătură de alcool sânge… involuntarul pacient nici măcar trezindu-se în timpul operației.
La un moment dat s-o trezit (dacă trezire poți să-i zici la starea aia) și, într-un târziu, s-o prins că-i lipsește un deget… ceea ce nu l-a ajutat cu nimic, întrucât cei doi tovarăși au dus limitele dincolo de punctul de explozie și, în loc să facă pace cumva, l-au pus să și-l mănânce. Ceea ce s-a și întâmplat… iar despre cum e să-ți mănânci degetul după ce ți-ai băut mințile, ce gust are și dacă l-o mâncat cu falange cu tot… asta cred că nici el n-ar putea preciza în vreo declarație – că s-a lăsat cu declarații la poliție până la urmă, din cauză că ce-au făcut Ioan și Iulian cu Mihai (pe prenumele lor din buletin) se numește, juridic, vătămare corporală– art. 194 Cod penal. Și nu numai cu declarații s-a lăsat, ci și cu reținerea celor doi, cu transportarea la spital a victimei și cu… „amputarea oficială” a degetului gata amputat… și să zică mersi că a scăpat relativ ieftin, că inițial „ideea” era să-i taie urechea… că și urechea-i deranja!
N-a fost de ajuns, frate! În timp ce vătămatul corporal își făcea digestia autocanibală, a picat următorul la somn… Iulică iar „creierul acestui trip”, primul în ordinea nominalizării, a plusat: hai să-i tăiem și lu` fratele Iulian un deget … un deget de la picior, ca să nu ne repetăm dacă mă-nțelegi (parcă știind că tripul ăsta va deveni viral, fiind analizat de critici competenți, la care nu merge cu autoplagiate).
Doar că un deget de la picior nu-i totuna cu un deget de la o mână, Iulică nu-i Ionică și nu poți fi as de două ori la rând într-o chestie atât de delicată… mai ales când vi-s mai mulți – chirurgul uderground a ratat total intervenția, băgându-i cuțitul în falanga halucelui, ceea ce, oricât ai fi de rangă-praf, te trezește în urlături… ceea ce s-a și întâmplat, cu ieșire în mijlocul uliței cu sângele țâșnind, alertat vecinii, chemat poliția, dus la secție, reținere… na… restu-i pliciseală: Poliția se autoplagiază de când s-a inventat.
Acuma, la ora la care relatăm chestia asta care ar fi trebuit să fie o știre dacă n-ar fi un pamflet, cei doi chirurgi amatori și bețivi profesioniști au ordine de restricție față de tovarășul lor… ăsta chiar pentru un judecător de drepturi și libertăți greu încercat în dosare e „caz rar”… Am înțeles că vor s-o uite, dar cum vătămarea corporală este gravă (deget amputat), plângerea nu poate fi retrasă, oricât s-au împăcat tovarășii între ei… probabil acum lucrează la un Consiliu pentru Pace paralel sau ceva de genul…
