Eșecul răsunător al D.N.A. în Cazul Ponta – Șova. Pentru asemenea „opere”, studenții la drept ar fi picat cu succes examenele

Înalta Curte de Casație și Justiție în complet de 3 judecători  a hotărât achitarea lui Victor Ponta și a lui Dan Șova în dosarul Turceni-Rovinari. Cei doi au fost trimiși în judecată pentru faptul că, Victor Ponta, în calitate de avocat a încasat o suma de bani de la Cabinetul de avocatura al lui Dan Șova  pentru o pretinsă colaborare. În ecuație a fost introdusă și CET Rovinari, cea care a încheiat contractul de asistență juridică cu Dan Șova.

Fără a fi susținător al lui Victor Ponta  cel care a demonstrat de-a lungul timpului că nu este nici pe departe ceea ce se pretinde, nu pot să nu remarc, pentru a nu știu câta oară, incompetența, lipsa de profesionalism și lichelismul celor care au instrumentat acest dosar în frunte cu Laura Codruța Koveși. Încă de la  demararea urmăririi penale era evident pentru orice jurist că  pretinsele fapte comise de cei doi nu  îndeplinesc, nici pe departe, elementele constitutive ale unor infracțiuni.

Dealtfel, doamna Koveși s-a mai compromis, nu o dată, cu solicitări adresate Parlamentului  de a se aproba  începerea urmăririi  penale sau arestarea unor politicieni, în care erau inserate pretinse infracțiuni. Pentru asemenea „opere” , studenții  la drept ar fi picat cu succes  examenele. Reamintesc în acest context cazul aceluiași Victor Ponta, pentru care DNA a cerut începerea urmăririi penale pe motivul că l-a propus pe Dan Șova  ministru în guvernul său, cu care, vezi doamne, avusese în  ultimii 5 ani relații de afaceri (colaborase cu biroul de avocatură al acestuia). În mod normal Parlamentul a respins asemenea inepții, stârnind mania unor talibani de toate soiurile, care nu au pregetat să atace furibund forul suprem al democrației noastre „originale”.

Am scris în urmă cu ceva timp despre dosarul Fabrica de Zahăr din Arad. In acest dosar DNA l-a trimis în judecată pe primarul Gheorghe Falcă,  acuzat de luare de mită și instigare la abuz în serviciu, și câțiva funcționari ai primăriei care au întocmit documentele  de vânzare a terenului fostei fabrici aflat  pe malul Mureșului,  într-o zonă ideală pentru investiții imobiliare. Deși primarul a tras sforile acestei afaceri care a produs o pagubă de 2 milioane euro la bugetul  orașului, vânzarea propriu-zisă s-a aprobat prin Hotărâre a Consiliului Local. Deci vânzarea s-a produs prin votul consilierilor locali care poartă răspunderea pentru uriașa pagubă adusă bugetului local. Datorită  neroziei procurorilor DNA, toți cei acuzați  au fost achitați de către toate instanțele – Tribunalul Arad, Curtea de Apel Alba, Inalta Curte și paguba  nu a fost recuperată, iar bravii noștri reprezentanți ai comunității sunt cât se poate de bine. Nici DNA dar nici cele 3 instanțe de judecată  nu au catadixit să-i introducă în proces pe adevărații autori ai vânzării. Curtea de Apel Alba Iulia a mers până acolo încât a acceptat gogorița apărării, potrivit căreia diferența de preț obținută de firma care a cumpărat terenul de la primărie prin vânzarea lui altei firme din Timișoara (2 miloane euro), ar reprezenta-o valoarea clădirilor fostei fabrici. Aceste clădiri, niște ruine, au fost deja demolate. În realitate ele scădeau valoarea terenului cu prețul demolării acestora, lucru evident pentru orice om  de bună credință,mai puțin pentru magistrații care au judecat acest dosar de  trista amintire pentru Arad. Cu toate acestea, nu este prea târziu să se repare această prostie sau ticăloșie marca DNA dacă măcar un procuror onest  s-ar autosesiza  din articolele  publicate în presă.

Am reamintit acest caz numai pentru a ilustra  falsa imagine de luptători împotriva corupției pe care și-a construit-o aceasta faimoasă instituție a DNA-ului, devenită celebră mai ales pentru abuzurile comise în instrumentarea unor  dosare. Mass-media a dezvăluit nenumărate alte exemple, din păcate mult prea numeroase.

Este de neînțeles  atitudinea unor politicieni ai opoziției și chiar a Președintelui României, de susținere  făra limită a conducerii DNA în pofida  gravelor disfuncționalități  documentate de Inspecția Judiciară și susținute pertinent  de Ministrul Justiției. Aceasta, în condițiile în care însăși Curtea Constituțională a repus în drepturi prevederile Constituției privind relația dintre Ministrul Justiției și procurori, ignorate cu nonșalanță ani la rând.

Departe de mine gândul de a susține  politica duplicitară a PSD-ului. Dar în cazul DNA  este evident că se impun măsuri radicale. Numai prin conlucrarea  Consiliului Superior al Magistraturii cu Ministrul Justiției  și organizațiile profesionale ale procurorilor se poate restructura din temelii instituția parchetelor în general și a DNA în special.

Numai renunțând la orgolii și eliminând spiritul  de castă, atât de impregnat în sistemul judiciar, se pot crea premise reale pentru depășirea acestui moment critic  pentru lumea justiției.

Să sperăm că în al doisprezecelea ceas, cineva, nici nu știu cine,  va pune degetul pe rană și va mobiliza resursele necesare realizării dezideratului instaurarii unui stat de drept în adevăratul sens al cuvântului.