Joi, 29 august, Cinema Arta a susținut proiecția filmului ,,Ghepardul” în memoria lui Alain Delon, plecat dintre pământeni în 18 august.
Filmele vechi, în special cele filmate în anii ’60 și ’70 pe camere voluminoase și greu de manevrat, au un anumit aspect.
Da, știu că nu este o mare revelație sau știință cuantică, dar este primul gând care mi-a venit în minte când m-am așezat în sala incredibil de aglomerată și înfundată în care era proiectat „Ghepardul”. Culorile, chiar și așa atenuate cum sunt datorită anilor de transfer și a unei viziuni care nu implica televizoare 4K de 103 inch la momentul producției, păreau mai vibrante, cadrele mai apropiate de piese de teatru decât de ceea ce considerăm în zilele noastre a fi „ca-n filme”, și un public pe măsură.
Cu această ultimă parte mă refer la faptul că majoritatea oamenilor care au venit să vadă acest film nu erau tineri. O conversație pe care am avut-o cu unul dintre angajații de la Arta mi-a dezvăluit că majoritatea vârstnicilor care au venit aici au fost îndrăgostiți de Alain Delon în tinerețe.
Mi s-a părut interesant că atât de mulți oameni care nu s-au întâlnit niciodată s-au adunat într-o încăpere foarte caldă pentru a urmări imagini în mișcare pe un ecran timp de trei ore, totul pentru că aveau sentimente pentru un bărbat pe care, de asemenea, nu l-au întâlnit niciodată.
Într-un fel, a fost una dintre cele mai pure cristalizări ale semnificației artei pe care le-am văzut în viața mea. Delon este mort, dar el trăiește într-un mod în care majoritatea dintre noi nu o fac, așa cum nu cred că scaunul pe care majoritatea oamenilor putrezesc la corporația #7628746 își va aminti vreodată de ei.
Dar arta este diferită, poate unii oameni chiar și pe o căldură de 40 de grade doar pentru a trăi din nou o fracțiune dintr-o amintire pe care ai împărtășit-o o dată cu omul din ecran și poate a doua oară cu oamenii din jurul tău, care se uitau și ei la omul din ecran.
Poate că atunci când vom fi bătrâni, eu și prietenii mei vom experimenta aceeași nostalgie dulce-amară revăzând filmele cu Mia Goth sau Robert Pattinson după ce ei vor muri.
