LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (xxviii)
UUUFFF!… sau … LINIA (ÎN)FRÂNTĂ A FRONTULUI DE EST AL EUROPEI CIVILIZATE
PARTEA II
1. „Lungul drum al zilei către noapte” sau „Lungul drum al nopții către zi”?…
„Long Day’s Journey into Night”, piesa de teatru – „masterpiece” a lui Eugene O’Neill (publicată abia în 1956, postum – dorința autorului) este o introspecție în condiția umană a unei familii yankee „normale”, proces de durata unei singure zile. De dimineața până seara târziu… Problematica umană adâncă, „disecarea” eșecurilor și succeselor existențiale, totul esențializat la durata unei singure zile, se poate extrapola, peste timp, perfect și asupra unei „familii” mai mari – nația noastră azi, în „anul de grație” 2024. Redus la o zi, acest final de an 2024 corespunde perfect sfârșitului „apusului” și venirii „nopții” unei zile obișnuite de decembrie. Lună cu multe reverberații pentru noi… După standardele geografice actuale, planeta se învârte în jurul axei sale pe direcția Vest – Est. G.M.T. (Greenwich Mean Time) a fost impus acum vreo 140 de ani de Marea Britanie. Se putea altfel? Doar era cea mai mare putere și imperiu colonial! E drept, și Unchiul Sam a marșat pe ideea Meridianului „0” (Observatorul Regal din Greenwich – Londra) ca reper fundamental atât de necesar coordonării planetare a… comerțului planetar. Dominat de cine? Ghici ghicitoarea mea!… Azi „lucrăm” cu U.T.C. (Coordinated Universal Time), moștenitor al G.M.T. Dar… Pământul tot spre „Est” se îndreaptă în rotația sa… Această „direcție” să fie de bun sau de rău augur?… De aici mi-a venit ideea…
După perioada relativ „diurnă”, luminată de soare (1918-1947) ne-am scufundat în „noapte” (1947-1989): a fost lungul drum al zilei către noapte. După decembrie 1989 (obsedantă lună, pentru noi!) a început lungul drum al nopții către zi. „Trezirea” și revenirea la lumina solară, la cerul senin, nu a fost simplă… După 35 de ani a apărut o „eclipsă” ce amenința să ne scufunde într-o nouă „noapte”… Culmea, venea dinspre „Răsărit”, gata-gata să inverseze „direcția de rotație a planetei”… Și a noastră, implicit, sau, mai ales, a noastră!… Acum, într-o furibundă introspecție, gen piesa lui E. O’Neill, începem să răscolim rahatul. Care pute, pute, pute urât! „Muștele” care „au tras” la „acesta” erau de mai multă vreme; poate din cauza lor n-am văzut „destinația” pe care s-au așezat oribilele goange. Culmea, majoritatea erau autohtone, doar una se pare că venea din neamul muștelor țețe (familia Glossinidae – Tsetse Fly), totuși, nu de origine africană, ci probabil „răsăritean-europeană”, vreun „mutant” (sic!). Nu se rotește Pământul spre Est?… Nu știu de ce „glossinidae” – in mintea mea – îmi cam, „conotează” cu „Glosnost’i”… De unde vine „ăsta”? Mai trebuie să vă întreb, azi, boieri dumneavoastră?…
No, bugăt (=„gata, destul”) cu parabole și să-l lăsăm pe E. O’Neill să-și doarmă somnul glorios al eternității. Dar nici s-ajungem la „Ei fac din noapte ziuă ș-a zilei ochi închid”…
2. Privim „înapoi cu mânie” la noaptea ce era să ne re-înghită sau privim spre „lungul drum al nopții către (o nouă) zi”? Chiar dacă vine dinspre Răsărit… Numa’ să nu rămânem doar cu privitu’ și să nu vedem!
Cred că Românica de acum are de-a face cu o falsă alegere: nu se pune problema de a opta între a răscoli serios „eclipsa” ce era să ne „re-înnopteze” și privitul exclusiv înspre înainte, unde ne așteaptă adevăratele urgențe… Nu este o alternativă, ci o conjuncție! E drept, „răscolirea rahatului” va dura mult: suntem abia la începutul dez-înnodării încâlciturii pe care am descoperit-o (abia acum?); organele în drept nu vor avea parte de nici un „șomaj”, darămite „vacanță”?!; unde să mai punem și „pita albă (ce pită, de-a dreptul… „cozonac”?) de care vor avea parte liota de avocați ce vor apărea ca ciupercile după ploaie, avizi să-și pună la treabă toate „chichițele” și vicleșugurile juridice tipice și care vor sfida celebra „îndoială rezonabilă”. În schimb, formarea unui nou Guvern, în ciuda îndoielilor din nou, „rezonabile” (!), privind recentele „parlamentare”, apoi alegerea unui nou președinte pe deplin legitim… apoi… toate acestea sunt chiar urgențe ce nu pot aștepta după mecanismul îngrozitor de greoi cu care se „mișcă” justiția… „Festina lente”, da! „Allegro ma non troppo”, da! Da’ nici chiar așa! Planul „Mortal Kombat” de care se vorbește mai nou, este în continuare în desfășurare… când ne vom obișnui cu ideea că suntem totuși în stare de război? E drept, alt tip de „război” (hibrid, cibernetic, al influencer-ilor, „psihozo-genetic” ș.a.m.d.) dar tot război! Noi, nu ni l-am dorit! Poate doar „unii” de aici, dar cert, alții de „dincolo” (a se citi: „Răsărit”!).Vorbeam recent de un „cal troian”… suntem siguri că l-am identificat? Eu, unul, rămân – în continuare – sceptic în privința revelațiilor ce curg-gârlă! Nici acum nu-mi vine să cred că un „defect” mintal patentat era să „defecteze” o întreagă țară! Și încă prin ce mijloace (puțin spus) „stridente”!?… Prea ușor, boieri dumneavoastră! Să nu-i sub-estimăm pe adevărații noștri „neprieteni” (vorba „lor”…). Nu sunt un defetist, dar adevărata luptă (cu asemenea mijloace neconvenționale) abia începe! Și nu exagerez deloc spunând că „lupta” trebuie să înceapă cu noi înșine! Răul cel mare se găsește în ograda noastră!… Da, poate un „rău și mai mare” ne pândește nu „la”, ci „după cotitură”. O tentativă de „primă cotitură” se pare că a eșuat; nu înseamnă că nu vor mai urma și „altele”! Și, chiar așa, acum – mai ales acum! – nu ne putem permite să ne culcăm pe o ureche!
3. Nu „întrebări ce-și caută răspunsurile”, ci răspunsuri ce nu și-au găsit întrebările…
Cred că avem de privit în două direcții: spre trecutul recent și spre viitorul apropiat, recte, spre „Divide et impera” și spre „In hoc signo vinces”…
A. „Divide et impera”
„Bățul Sfântului Nicolae” a sosit la timp, la sfârșitul „lungului drum al zilei către noapte”, mai precis, la destrămarea a ceea ce Alexandru Macedonski numea „Noapte de Decemvrie”: „Pustie și albă e camera moartă… / Și focul sub vatră se stinge scrumit (…). E moartă odaia, și mort e poetul… / În zare, lupi groaznici s-aud răgușit,/ Cum latră, cum urlă, (…) Un haos, urgia se face cu-ncetul.” Răspunsurile ce nu și-au găsit încă întrebările sunt o serie de fapte deja consumate, dar care ne-au băgat serios în ceață…
(i) Când Federația Rusă a declanșat războiul de agresiune asupra Ukrainei, acest act samavolnic a fost numit eufemistic „operațiune militară specială”, menită să combată „nazismul și naționalismul” ce puneau în pericol „pacea lumii”. În Românica, constatăm cu stupoare, „ursul siberian” a urmărit, finanțat și încurajat exact contrariu: ce altceva putea însemna neo-legionarismul descoperit la noi? Acesta din urmă, o realitate ce generează stupoare pentru cei mai în vârstă, sau „Ademenirea” (pace, Romulus Zaharia!) pentru cei mai tineri („netrăiți” în „epoca de aur”). După „internaționalismul proletar” adoptat la noi sub amenințarea kalașnikov-ului sovietic (1945 – 1964), internaționalism ce însemna, de facto și apoi, de jure, vasalitatea cruntă față de U.R.S.S., a urmat național-comunismul populist (ca să nu-i spun „național-socialism” – versiune dâmbovițeană), impus în stilul „picăturii chinezești” de Motanul Arpagic & Ovarășa Codoi (1965-89). Da, Legiunea a mers înainte prin P.C.R., unde acronimul „pcr” însemna tot mai mult „pile, cunoștințe, relații”. Să nu ne mai mire că „suveraniștii” de la noi se apropie tot mai mult de C. Zelea Codreanu și H. Sima…
(ii) Nu trece ora și organele noastre în drept vin cu noi și noi „revelații”. Nu mă mai interesează – acum și aici – File din Poveste („Călin” s-a dus deja pe copcă…). Rămân în continuare siderat de altceva: faptul că au existat (și există?) cadre militare bine instruite (M.Ap.N. & M.A.I.), astăzi, bine plătite (comparativ cu „prostimea de rând”) care s-au „cerut” în rezervă, și-au luat concedii fără plată… în fine, „s-au învârtit” cumva și s-au dus „să lupte”, ca mercenari, pe la dracu’-n praznic, prin Africa… Atât de ahtiați după bani să fi fost încât să fi uitat de jurământul militar de credință patriei și să acționeze chiar înhăitați cu rușii de la „Wagner”? Nu mă refer la „aventurieri” de tip Legiunea străină, nu am în vedere acei marginalizați (economic dar și mintal) care în orice tip de regim politic ar protesta de dragul protestului, nu mă mai gândesc la nostalgicii regimului comunist care au început să „se aline” cu idei legionare, mascate în populism… Ceva-ceva trebuie să se fi întâmplat în acești ultimi 35 de ani, căci o „coloană a V-a” nu se naște peste noapte. Trebuie să recunosc faptul că rușii au „lucrat”magistral!… Și nu se vor opri la data de 6 decembrie 2024 și (atenție!) nu doar la indivizi „certați rău” cu normalitatea psihică… Dacă or fi reușit acea captatio benevolentiae la „specimene” de teapa Șoșocoaiei și a lui Gică a lu’ Simion, atunci fiți siguri că mai sunt și alții! Acum nu mai e cazul să aplicăm procedura „Cherechez la femme”, ci „Follow the money”!…
(iii) Faptul că s-a ajuns unde s-a ajuns (să sperăm că necesitatea anulării turului I de către C.C.R. a fost deja apogeul…) se datorează și unor complicități politice ale unor factori din „elitele” guvernante de după 1989. Trebuie căutată „veriga cea mai slabă” (vorba lui V.I. Lenin, sic!). Aceasta nu este neapărat o persoană sau un grup de persoane, ci o tristă stare de lucruri. Acolo unde patriotismul „bubuie mai vârtos”, cu pumnii în piept, cu strigăte și pupături… acolo „pute” mai mult! Prefer patriotismul („național” sau „local”) „huligănesc” de pe stadioanele de fotbal! Ăștia, măcar nu se prefac! Trista stare de lucruri de care vorbeam este așa-zisa „clasă … politică”!... Când comuniștii (români?) au venit la putere, aduși de kalașnikov-urile sovietice, erau conduși de lozinca formării propriilor cadre de conducere „din mers”… Nu mă îndoiesc că mulți s-au „înhămat” mânați de un crez sincer asumat. Că au fost și mulți alții care au făcut-o din oportunism, sunt la fel de sigur! Că Moscova „și-a strecurat” ceea ce se numește „coloana a V-a” este tot atât de cert; aici însă problema e „cât” din „onorabila” s-a mai conservat (poate dezvoltat?!) între timp? Și, să nu ne amăgim că o asemenea „coloană” a fost „ridicată” doar de ruși!… Și totuși, atât amar de ani n-au ajuns spre a forma o clasă politică serioasă, educată, modernă și, de ce nu?, măcar europeană?… „Epoca de aur” pretinde că a lichidat analfabetismul, ultimii 35 de ani a dus la „analfabetismul funcțional” (se zice că vreo 40 % din generația tânără!…). Morala? Principala complicitate a clasei politice de azi se numește: incompetența, „capitalismul de cumetrie”, duplicitatea, ipocrizia dar mai ales, eterna și verificata LĂ-CO-MI-E!
B. „In hoc signo vinces”
Poate că „noaptea” a fost un sfetnic bun… Poate că se întrevede „Aurora”… Dar nu crucișătorul „legendar” ce a dat „semnalul” (în 25 octombrie / 7 noiembrie 1917): asaltul Palatului de Iarnă din Petrograd… Acum e vorba de „Cotețul Poporului” din Bula lu’ Pândaru… Cei ce mai visează la „Aurora aia” de la „Răsărit” n-au decât să se ducă-n… Ma’ti Rossia!… Nu-mi pasă dacă H. Potra, E. Sechila & Co. se vor duce la pârnaie, și încă pe termen lung, lung, lung…, dacă File din Poveste, Șoșocoaia și Gică a lu’ Simion vor ajunge la un stabiliment de „oameni foarte, foarte, foarte veseli”…, dacă Herr Klaus mai rămâne la Cotroceni până pe la Paște (1925)… Important este să se formeze iute (dar nu pripit!) un nou guvern și să se intre în 2025 cât mai repede cu un Buget adoptat! Asta arde! Altfel, ne ducem dracu’!…
Acum sunt un optimist prudent, dar măcinat de o serie de neclarități:
(i) Ce hram poartă B.O.R. azi, dar mai ales în viitorul apropiat? Înțeleg că e vorba totuși de o biserică națională… Înțeleg că aceasta le are cu „cele sfinte”, dar dacă se consideră biserică națională, atunci să fie cu adevărat națională!… Iată, „ultima oră” (!), ÎPS Teodosie Savonarola of Tomis iar s-a dat în stambă! L-a prea-mărit pe File din Poveste… mare creștin, mare patriot etc., etc. … My sweet Goodness, Înaltul Sinod al BOR nu-l poate potoli? Nu s-au gândit „onorabilii” să-l trimită măcar acolo unde le e locul și Șoșocoaiei și a lui Gică a lu’ Simion? Probabil și al madam-ei Gavrilă de la ciudatul P.O.T. format cu O.B. (oameni bătrâniori….)… Prea mulți par să fi trecut pe la Ana Aslan!…
(ii) „Serviciile” trebuie „scuturate” bine de tot! Cum? Apoi, Justiția care-și dă mereu cu stângu’-n dreptu’! (m-am săturat de prezumții „rezonabile”, de lentoarea ei proverbială).
(iii) Cum putem crea, e-du-ca (!) o conștiință și atitudine civică sănătoasă în rândul tinerei generații? Lăsând-o pe mai departe pradă așa-ziselor „social media” de teapa unui Tik Tok, Telegram ș.a.m.d.? Multe țări civilizate, cu vechime într-ale democrației, au trecut deja la măsuri drastice! Ce dracu’ e atât de greu să se recurgă la o interdicție categorică? Chiar de s-ar numi (prostește!) „cenzură”?!…
(iv) Vechea ghicitoare (logică, sic!) pentru copii – cum treci apa cu capra, varza și lupul – devine un puzzle și pentru adulți. Aici e vorba de partidele pro-europene și pro-atlantice ce au „trecut” la examenul „parlamentarelor”… Nu știu ce înțeles se dă acum ideii de uniune națională, de opoziție democratică, chiar și celei de consens… Importantă mi se pare izolarea epidemiologică, sanitară, igienică etc. a așa-zișilor suveraniști (SOS, PUR, POT) care numai conceptul de „suveranism” nu-l satisfac, mai degrabă un neo-legionarism populist PUPINCURIST… Iar aici, întrebare de un milion de puncte, boieri dumneavoastră: al cui cur?
Se apropie zilele de 16-22 Decembrie (oh, decembrie, decembrie, decembrie!… 1918, 1947, 1989, Moș Nicolae, Moș Crăciun, Anul Nou…). Mai nou, vom pune pe „listă” și 6 decembrie – distinct de sărbătoarea prichindeilor, dar care trebuie să păstreze, măcar simbolic, BĂȚUL! Dar, aș vrea să fiu bine înțeles: democrația (așa cum e ea șchioapă, mai ales la noi…) se face totuși cu poporul și cu doar cu o mână restrânsă de oameni (fie ei și super-onorabili judecători!), recte C.C.R.!…
De aceea, reamintesc cu autentică pioșenie: vin niște zile în care trebuie să reflectăm și nu să ne îmbătăm cu apă rece… DIXIT!
Citește și:
- GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (27) | LINIA (ÎN)FRÂNTĂ A FRONTULUI DE EST AL EUROPEI CIVILIZATE
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
