LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (xxvi)
UUUFFF !… sau… LINIA (ÎN) FRÂNTĂ A FRONTULUI DE EST AL EUROPEI CIVILIZATE…
[N.A.: După „slalomul” prin cel mai lung „serial” al meu, generat de idea „inspirată” a grupului Murphy, iată că revin la „altul”, destul de „hârșâit” și acesta, gravitând în jurul ideii de greață existențială. Veți înțelege, în contunuare, de ce]
– PARTEA I –
1. 8 Decembrie – Ziua Constituției României!
„Pe frontul de Vest, nimic nou”, dar „Pe frontul de Est, DA”! Cine oare „scrie”, în aceste zile, „replica” la celebrul roman al lui Erich Maria Remarque („Im Westen nichts Neues” – 1928)? Românica sau… Rusia?…, Europa autentică sau Eur-Asia (versiunea Kremlinului…)?, Donald-Duck sau „Tătucul” Stalin (pardon, Putin!…)?
Logica juridică elementară „rulează”, fără drept de apel, raționamentul: orice stat modern-democratic (cel mai mic rău posibil, până acum, în istorie) se organizează și se conduce – CA STAT DE DREPT – după principiul „domnia legii”. I.e., Constituția este legea fundamentală și orice reglementare normativă (juriștii numesc asta „legi”) trebuie să fie în armonie cu respectiva „lege fundamentală”! Recte, să nu intre în contradicție cu aceasta, atâta timp cât este în vigoare. Yankeii (dar, nici primii, nici singurii) – cu stilul lor frust de a spune lucrurilor pe nume, în buna tradiție a acelui legendar Wild Far West îmbâcsit de fumul pistoalelor Colt – au spus-o, scurt și brutal: „dacă o lege nu e bună, fuck it (!), trebuie schimbată!”. Corect! Să nu uităm că LEGILE sunt doar cele obiective, ale naturii, ale Universului, ele nu pot fi nici schimbate și nici transformate de către oameni; cel mult, ele pot fi cunoscute, progresiv, înțelese și apoi respectate. Prin asta suntem liberi! Vorba aia: „nu te poți pișa împotriva vântului!” (valabil și pentru sexul <<pardon, genul !>> slab dar frumos…). În mentalul religios, de orice tip, lucrurile stau la fel! Nici dracu’ nu se pune cu „legile” divine… Numai în lumea socio-umană, noi ne facem și ne dăm „legi” (i.e., norme) și tot noi ne asumăm respectarea lor. Avantajul aici este că „dacă eu te-am făcut, tot eu te și omor!”, recte, „legile” pot fi schimbate. Inclusiv dacă s-a greșit! Aici am vrut să ajung … Aceste gânduri mă macină azi, de Ziua Constituției României, constituție ce a fost „coaptă” suficient de deștept, de oameni care n-au fost chiar tâmpiți și act fundamental pe care (încă sper) ne putem baza în continuare!…
2. Să ai curajul, tăria, probitatea de a recunoaște o greșeală și de a reveni asupra ei…
Evenimentele din ultimele zile au curs în avalanșă:
a) C.C.R. a anulat 1primul tur” al prezidențialelor: după ce ceruse renumărarea voturilor, a „recunoscut” valabilitatea „primului tur”. În lumina datelor „desecretizate” de CSAT (în al 12-lea ceas!), a avut puterea (și onestitatea!) de a reveni: anularea primei manșe la „prezidențiale”! Corect! Acum, totul se reia de la capăt! Și asta, Corect! Să ne închipuim, ce s-ar fi întâmplat dacă în 8 decembrie (nu uitați, Ziua Constituției!) s-ar fi intrat în turul II („finala”), în conștiința faptului că votul a fost „viciat” de la început? Ar fi urmat mari tulburări sociale „dirijate”, indiferent de rezultatul scrutinului final! Nu mai vorbesc de scepticismul euro-atlantic și mai accentuat în privința destinului Românicăi! Chiar că „ne-a șuierat glonțul pe lângă ureche”!
b) A venit apoi momentul „ieșirii la rampă” a lui Herr Iohannis: va rămâne „în foncție” până la depunerea jurământului de către „noul” ales! Măcar cu atâta lucru ne era dator! Când a fost – prima dată ales – m-am bucurat sincer: iată, un „neamț” (în fapt, produs al acestui pământ!), având în vâna lui ancestrală ce are mai valoros poporul și cultura germană (onestitatea, seriozitatea enervanată, încăpățânarea, consecvența etc.), răbufnind de tradițiile legendare ale „Cântecului Nibelungilor”, vine să facă „ordine” într-o lume dominată de principiul (mioritic?) „merge și-așa!”… M-am înșelat? Probabil că da! Nu s-a ridicat la nivelul străvechilor strămoși (fără pleonasme!). Scuzele sale enunțate, mai mult din frustrarea de a nu mai putea păstrea „tronul”, eu, unul, nu le accept! Nu s-a ridicat nici măcar la nivelul „tălpii” lui Carol I… chiar Ferdinand… nu mai vorbesc de Majestatea Sa Regele Mihai I de România (și să nu uităm „sângele britanic” al Reginei Maria!). Ei au fost mai români decât toți românașii cu… „pretenții”. Nu au fost perfecți dar… Nu sunt monarhist, dar românașii noștri „verzi” să nu uite vicisitudinile timpurilor: „domnii pământeni” glorioși, „predecesori”, au fost astfel nu dintr-un patriotism modern… medievalitatea nu o vom putea „citi”, pricepe, niciodată în „lectură” contemporană…
c) Anularea „primului tur” a adus după sine probleme-gârlă: legitimitatea „parlamentarelor”: nu mă gândesc nici la nebunii Șoșocoaiei, nici la patriotarzii de paradă din AUR-ul lui Gică a lu’ Simion (cu „ăștia”, m-am obișnuit…); am în vedere pe „tinerii” din POT unde „s-au ales” (în Parlament) niște „tinerei” care sunt mai apropiați de „tinerețea veșnică”… Se dovedește (greoi!) că sunt probleme și cu „finanțarea” acestui „partid”: evident, madame Gavrilă pare, mai degrabă o patroană de lupanar, aflată la o vârstă la care, mai degrabă, ar fi adecvată de a „foncționa” ca „găină matură” în acel „stabiliment”… Și „atonci”: care Parlament să decidă tot mersul dorit corect al alegerilor viitoare? Cel „nou”? Validat de BEC (unde „bizarul” de Toni Greblă ne trimite să întrebăm porcu’ tăiat, cică, acum doi ani…, dacă „el” a fost „cușer” au ba?) sau „actualul legislativ”? Nu mai pun la socoteală problema „referendum”-ului lui Nicușor Dan; aici, în definitiv, e treaba celor din Bula lu’ Pândaru, cu condiția ca „molima” să nu se răspândească și-n alte așezăminte orășenești… (vreau să spun… „omenești”…).
d) Reacția isteroidă a Țaței Leana, după „anulare”: se dovedește încă odată că muierea are de-a face cu politica, la fel ca mine, cu chiloții lui Brigitte Bardot… E „exagerat” de clar că se pregătește „ușuirea” acestei orătănii prea necoaptă pentru ținta vizată și prea coaptă pentru a mai învăța ceva din tainele unei funcții cu uriașe pretenții… Dar, dracu’ din mintea mea îmi șoptește altceva: în esență: NU CUMVA?… „Timeo danaos et dona ferentes”… „Calul troian” e altul decât „acel” Călin – File din Poveste (din care n-au mai rămas decât „file”… de dosar penal.. cu imputații de o gravitate deosebită)! Invoc din nou principiul strategic după care sub-estimarea inamicului e mai periculoasă decât supra-estimarea sa… Rușii nu-s chiar atât de cretini încât să arunce „în joc” un personaj ce pare venit, nu din Marte, ci dintr-o altă galaxie… „Momeala” ar fi putut funcționa: aruncăm „în foc”, scoatem în față un „personagiu” bizar, la limitele normalității psihice (sau chiar peste); toți fraierii de bună credință latră la acesta, scăpând din vedere că pionul principal (calul troian) ar putea fi altcineva… „File din Poveste” o tot ține „langa” cu delirul lui mistico-ortodoxo-neocomunist… dar „altcineva” îi tot dă înainte cu dragostea de patrie („țărișoara mea”), cu D-zeu „ocrotitoru’ ”, cu Europa etc.; iubire nestăvilită care ne bagă pe toți în ceață ! Sau ne înecăm în lacrimile sale de crocodil… Ghici ciupercă, ce-i? Neverosimil? Într-o „lume ca o vomă ”… orice e posibil!…
e) A început o „vânătoare de vrăjitoare”… Cam tardiv! Suntem oare un neam atât de frustrat încât să ne regăsim salvarea în neo-legionarism? Din anturajul „Filelor din Poveste”, mulți au început sau vor încerca „s-o tundă”… „afară”… Este la mintea cocoșului că cei de la Est n-ar fi putut avea succes fără „complicități” autohtone… cine? Foști militari (MAp.N. sau M.A.I.) nemulțumiți (de ce anume?), nostalgici ai „Epocii de aur”?… Chiar și necăjiții noștri clasici, „paraleli” cu progresul, marginalizați, visând la „cai verzi pe pereți”… sau „clanurile” interlope înmulțite ca ciupercile după ploaie (vreau să zic, „manele”)? Zău că nu știu! Nu-mi iese din minte textul pe care l-am mai invocat: „Căpitane, nu fi trist!… Garda merge înainte prin Partidul Comunist!…” Oamenii de bună credință se întreabă: până unde ține „secretul de stat” deținut de „cei” ce mai știau „ceva”? „Ei” aveau datoria sfântă de a servi interesele țării, nu „formalismele” de serviciu. E de la sine înțeles că anumite fapte, lucruri etc. nu puteau fi dezvăluite din rațiuni de securitate națională (nu „aia”… știți care…), dar totuși… în joc sunt chestii infinit mai mari… Am ajuns nu numai să ne îndoim de orice știre care ar putea fi un „fake”, dar și de loialitatea unora ce erau (teoretic!) mai presus de orice bănuială !…
Și atunci, cine e de vină? Nu am decât un singur răspuns, clar, răspicat: cetățenii onești dar fraieri ai acestei țări! Ei sunt primii de vină, adică, noi toți! Toți cântăm, stăm țepeni, dar am uitat adevăratul mesaj al lui „Deșteaptă-te române!”…
3. Victorie a la Pirus?
Cel mai bun cadou pe care ni l-a adus Moș Nicolae rămâne… bățul!.. Problema e cum îl folosim? Și pe cine? Clasa noastră politică (încă actuală) s-a dovedit un fiasco patentat! Majoritatea oamenilor s-au bucurat de decizia (în ceasul al 12-lea!) dată de C.C.R.. Acum începem să ne lingem și să ne pansăm rănile. A fost oare chiar o victorie autentică? Pierderile economice de până acum (se pare, uriașe!) n-au fost încă suficient evaluate… Pe acestea le vom resimți pe propria noastră piele. Cât de curând!…În ciuda încurajărilor venite dinspre Europa (cea adevărată), Kremlinului i-a „ieșit” muterea pe „tabla de șah”: a creat, dacă nu instabilitate, cel puțin sentimental instabilității. Un război – după noile canoane – nu-i musai să se ducă doar cu arme de foc. Ruinezi o țară și prin alte mijloace: destabilizarea economiei, crearea de tensiuni sociale (unele cu un fundament real) și inducerea unei psihoze – poate mai periculoasă decât toate… „Rețeta” a funcționat și pe alte meleaguri ale Europei și încă cu destul success… „Vizita” lui Donald Duck la Paris (întâlnirea de la Palais de l’Elysee Macron-Trump-Zelenski; se pare că și Signora Meloni…) a fost una aparte, protocolară… Pretextul cu „redeschiderea oficială” a Catederalei Notre Dame rămâne doar… pretext… Yankeul de la Washington a re-avertizat aliații NATO că dacă nu-și achită „obligațiile” asumate… Se pune la cale o Nouă Europă? Ce vor face acele state care și-au luat în serios obligațiile asumate în cadrul NATO (am în vedere pe polonezi și pe noi, în primul rând), cu atât mai mult cu cât ne găsim în flancul estic al alianței nord-atlantice? Pentru Românica vor urma zile confuze și încărcate de îngrijorare. În primul rând – cum am mai spus-o deja – îngrijorare economică! În mass-media de la noi, pe fondul unui cor strident de opinii, își face loc o notă de optimism: vine Crăciunul, apoi Anul Nou – oamenii își vor reloca energiile și sentimentele pe alte teme. Să nu uităm însă că vine și comemorarea eroilor anonimi din Decembrie 1989! Un prilej de aducere aminte dar și de avertizare!… Noul Parlament trebuie să intre în funcțiune cât mai curând: există un buget (pe 2025!) de adoptat și nu numai… Avem atâtea urgențe de rezolvat! Voi încerca – în episoadele următoare – să exprim un „punct de vedere”… nu prin ochii analistului politic, doar ca simplu cetățean… Să nu ne culcăm pe o ureche: victoria a la Pirus, cât o fi ea de dureroasă, se poate transforma în… altceva… Nici steaua de pe Kremlin nu s-a stins și nici lampionul chinezesc nu pâlpâie a sfârșeală… „ursul siberian” ca și cel Panda – corcit cu tigrul de Amur – nu vor intra în… hibernare. Și totuși, de noi, trăitorii aici, pe aceste meleaguri, depinde totul…
Citește și:
- GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (26)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
