„HORS MENU” (II) | DUPĂ „FESTIN” ȘI… ÎNAINTE DE SF. NICOLAE

decembrie 6, 2025 9:27

Alexandru-V. Mureșan

Distribuie:

„HORS MENU” (II) | DUPĂ „FESTIN” ȘI… ÎNAINTE DE SF. NICOLAE

1. „Soarele, pentru toți românii, la București răsare” [???, n.n.] (Ioan Slavici)

Poate că marele clasic român a avut dreptate… la vremea lui! Și totuși, I. Slavici a prins – în viață – anul 1918 (a trecut în marea eternitate în 1925!) și atunci… ar fi fost cazul să „reformuleze”: în loc de Bula lu’ Pândaru, a intrat glorios pe firmament Alba Iulia! Căci de acolo și de atunci începe cu adevărat existența României moderne și reîntregite. Chiar dacă – formal și administrativ – Bula lu’ Pândaru a rămas, pe hartă (!), capitala țării… Azi – cu mâna pe inima mea de ardelean – pot jura că „acolo” ( în „Bulă”…) a apus soarele! S-au cam inversat punctele cardinale!…Pentru mine, tot ca ardelean (clujean-arădean), mega-mahalaua de pe Dâmbovița („Gârla”) nu înseamnă nimic! Culmea, mama mea era regățeancă (din Făurei!) dar venită în Cluj din 1946 (după prima tinerețe bucureșteană); tatăl meu, născut în Sălaj, va trăi în Cluj tot restul vieții… eu, „mi-s” ardelean pur sânge… chiar și în anii petrecuți în Anglia, mă recomandam român cu menționarea imediată a Ardealului (pentru „ei”, de-a valma, Transilvania!); dar imediat ce mai adăugam „țara lui Dracula” [Dracula’s Land!], urmașii lui King Arthur se luminau instantaneu la față… pricepuseră!

Am simțit nevoia acestor mici lămuriri spre a explica, mai departe, de ce nu mă interesează (mă doare-n cot!) „alegerile de primarăș” din Bula lu’ Pândaru… Chit că miticii „baună” – care mai de care – că, după alegerile prezidențiale, „acestea” sunt imediat, „după”,… ca importanță… Mi se rupe-n pai’șpe… vorba „lor”… „facă borș cu ele!”. Singurul personaj care-mi atrage atenția, în acest context, este Anca Alexandrescu, dar nu în „impostura” de catindată… Are un loc rezervat în „loja” din „Menajeria de sticlă”… Da’ să-i lăsăm naibii pe miticii sufrageți eRectorali cu obișnuitele lor certuri interminabile… vorba franțuzului, „Revenons a nos moutons!”…

În această Parte a II-a a episodului „Hors menu” îmi propusesem să „chibițez” pe marginea „evenimentelor” de 1 Decembrie – 2025 (de la Arcul de Triumf, la Alba Iulia, apoi, la Palatul Cotroceni), i.e., un fel de post festum, tronat la capăt de nuielușa lui Szent Mikulas (cum îi zicem la noi). De fapt, o încununare a punguței cu dulciuri pe care prichindeii țării ar trebui să o găsească în cizmulițele bine curățate și puse la fereastră… Dacă se poate, toți prichindeii!… By the way, NUIAUA își are un rol important în economia sărbătorii; eu unul am „gustat-o” pe fundul meu, de la maică-mea, când aveam vreo 5-6 anișori (nu mai țin minte ce năzdrăvănie „am mai comis” atunci…). Cert este însă că „adulții” noștri politicieni ar trebui „onorați” cu o ditamai bâtă… ce spun? …un ciomag zdravăn direct în cap, să le vină mintea la loc, prin recul… din partea de „jos” și numită „dos” (poponeață – cum grăiesc miticii…).

Nu m-am grăbit însă să mă arunc pe scris… Luni, chit că era zi de sărbătoare, m-am învrednicit cu o oală de fasole cu ciolan zdravăn afumat (bucătăria e, pentru mine, un hobby relaxant și dătător de idei). Așa că, nu i-am mai invidiat pe yankei pentru halitul curcanului lor de Thanksgiving… Marți și miercuri a trebuit să îndur, cu stoicismul cu care m-am obișnuit deja de vreun an, chinuitoarele proceduri medicale (obligatorii). Așa că abia acum pot să mă așez la computer… dar fără să uit că nepoțelele mele englezoaice își freacă de zor (pardon, din zori!) propriile lor ghetuțe spre a fi puse seara în geam… Ei, acu’-i acu’!…

2. Chifla, hamburger-ul și suta de lei… Nu știu de ce îmi tot vine în minte filmul „Profetul, aurul și ardelenii”…

Vreau să remerorez „filmul” zilei de 1 Decembrie – a relenti:

a) Toată presa l-a lăudat pe Nicușor al nost’ pentru gestul – natural! – de a fi făcut o „baie de mulțime” de vreo două ore și ceva, după „defelare”; în fapt, s-a pozat cu o mulțime de participanți la festivitate, mai ales prichindeii! And so what? [Și ce-i cu asta?]… Este o obligație cutumiară neoficială a președintelui, deși a însemnat și mari dureri de cap pentru „gorilele de corp”. Pentru „arătosul” SPP-ist, Ionuț, dureri de cap suplimentare… Printre comentariile de pe internet, provenind de la muieretul român: «„Ce bine arată băiatul de la SPP!” // „Dar ce chipeș! Mândru și înalt, ca un brad!” // „Îl caut pe domnul de la SPP pentru o prietenă!” // „Cum pot aplica la SPP? Întreb pentru un prieten.” // „Dacă continuați, o să-i ofere SPP-istului un SPP-ist și lui!” // „Fă-mă, Doamne, Nicușor Dan!”…» No comments…

b) Al nost’ Iliuță-Bolo’, premier, s-a (îm)bucurat și el de aprecierile unei „anumite părți a presei” dar nu și a publicului prezent la Alba Iulia… S-a apreciat – just! – curajul de a merge, singur-singuroi „acolo” și de a înfrunta bărbătește huiduielile mulțimii. Alți reprezentanți „de seamă” ai conducerii statutului n-au catadicsit să facă și ei „deplasarea” și să înfrunte publicul – etern supărat pe tot ce-i guvernant. Din lașitate? Poate!… La acest capitol, cinste mereu-încruntatului Bolo’!. Totuși a îndrăznit! Și-a asumat! Nu o spun din dragoste pentru el!… Partea nasoală este că la Alba Iulia s-a fluierat și în timpul intonării Imnului de Stat… chestie de cei 7 ani de acasă… ca să nu arunc vorbe mai grele… Dar – să stăm „strâmb ” și să judecăm „drept” – nu cred că cei care huiduiau erau de prin părțile Ardealului! Voi justifica această impresie (poate, pur-subiectivă!) ceva mai jos; deocamdată, vă invit să recitiți, cu atenție (sic!), titlul acestui paragraf!

c) Banchetul de la Cotroceni (un fel de „dineu” sau „supeu”), dat cam odată cu „retragerea cu torțe”, a fost o aglomerație de cine vrei și nu vrei… Mă rog, făcea parte din „protocol”. Acum intră pe fir „zvonacii” (Doamne, cât ne mult ne susură la ureche tot ce circulă „underground”!): se șoptește, pe la colțuri, că, printre invitați ar fi figurat și Gavriloaia von Deva, „tinerica” lideră a partidului celor trecuți bine prin tinerețe (POT)… alte capete „notorii” ale opoziției suveranist-populiste… BA! De o fi fost prezentă sau nu la festin, nu știu; cert, pentru mine, e că s-ar fi potrivit ca nuca-n perete (pardon, tapet!)… Băse’, îl văzui și dimineață și sara (cum să rateze el un păhărel?!…). Emiluț – tot un „ex-Cotroceni” – se pare că a absentat (la ambele); nu cunosc motivul. În schimb un mare absent, dar nu nepoftit (!), fu Herr Klaus – Carmen, împachetează schnell! Din nou, no comments!…

Ei bine, acum pot trece la *rahatul (nu cel turcesc!…) de pe colivă: c**ei patru cavaleri ai Apocalipsei sunt trei, Gică a lu’ Simion & Călin-File de Poveste… Pe Șoșo-Coaia n-o mai pomenesc… ea este Apocalipsa însăși!…*

PRIMUL „CAVALER AL APOCALIPSEI” – GICĂ A LU’…

Abia acum, boieri dumneavoastră, putem lega chifla de hamburger și (ambele) de suta de lei (bașca, transportul gratuit la Alba Iulia și… retur….)! La mai multe talk-show-uri tv., persoane-probe au declarat că li s-au oferit o chiflă și un hamburger dacă vor veni să-l însoțească pe noul bard al patriei în istorica Alba Iulia, capitala marii Uniri (1918). Cu suta de lei, problema e mai complicată: o primeai dacă dovedeai (cum oare?…) că ai fost un bun aplaudac, că strigai din toți rărunchii „Simion – premier sau președinte!” sau mama-dracu’, ceva în favoarea „bardului” geto-daco-roman… Sau „Alegeri generale anticipate!”… că deh, AUR a ajuns pe primul loc în preferințele prostimii / pulimii… Gică a lu’…și-a adus ciracii și în cetatea Alba Karolina; îi mai lipsea doar o mârțoagă, să se creadă Mihai Viteazul intrând triumfător în Cetatea noastră eternă… Oricum, s-a înțolit – „țărănește-patriotește”- cu un căput alb din blană de oaie… Și-a preumblat alaiul prin șanțurile cetății… jendarii nu l-au lăsat însă să dea cap în cap cu alt „bard” (ați ghicit, Călin-File din…). Așa că – pe parcurs – a fost încet-încet părăsit (pardon, trădat…) de o bună parte a „trupei” care a alergat către fostul aliat și noul inamic… să intre tăți în Catedrala Reîntregirii Neamului… Mai mult, pozând în „Sfânta familie”, și-a adus și muierea și pe feciorul lui, prea mic să suporte efuziunile zgomotoase ale „susținătorilor”. Oricum, venea de la Congresul de cu o zi înainte, ținut (simbolic!) la Alba Iulia, în care singur a catindat și tot singur s-a re-ales în fruncea AUR-ului… Presa locală (online) relatează: «Un episod neașteptat a schimbat radical atmosfera la Alba Iulia. O parte importantă dintre simpatizanții lui George Simion s-au desprins în masă din coloana organizată de liderul AUR și au mers direct spre mitingul lui Călin Georgescu, scandând: „Călin Georgescu președinte!” (…) Forțele de ordine nu au mai reușit să îi oprească, iar cordonul informal dintre cele două grupuri s-a rupt vizibil. Mulți dintre participanții marșului AUR au abandonat în bloc coloana și s-au alăturat grupului lui Georgescu, unde atmosfera era dominată de scandări cu tentă prezidențială. (…) În scurt timp, Georgescu s-a trezit înconjurat de o mulțime tot mai densă. Bodyguarzii săi, conduși, ca de obicei, de nimeni altul decât Marin Burcea, au intervenit rapid și, în jurul orei 10:22, l-au scos din mijlocul oamenilor, escortându-l în afara zonei aglomerate. Mișcarea a fost percepută atât ca măsură de securitate, cât și ca o evitare clară a unei confruntări directe cu George Simion.»

Pe scurt, un fiasco!… Rămâne întrebarea: de unde a avut Gică a lu’… banii să plătească cantorii & isonarii + „magnifica” haleală promisă?…

AL DOILEA „CAVALER AL APOCALIPSEI” – CĂLIN (MESIA)… DE POVESTE…

Aici, lucrurile se schimbă… Magnificul nostru onirico-paranoic, în plin delir mistico-ortodox (ce i-ar fi plăcut lui Teodosie al Tomisului!) n-a avut parte de un alai așa somptuos ca mai-sus pomenitu’… Totuși a apucat să cuvânteze câte ceva, în stilul lui inconfundabil, perorând despre șobolani și Iude, despre trădare (de patrie… i-auzi brâu!…) dar bătându-ne pe toți în cuiele cerești-dumnezeiești… S-a recules în Catedrala Reîntregirii Neamului și a cerut să fie cât mai iute „extras” de către gorilele sale, spre a nu fi halit – de prea multă dragoste (!) – de către susținătorii săi, tot mai subțiri… Asta mai lipsea… să ne rămână niște noi moaște… S-a strigat demențial „Te iubim!”, „Georgescu este președinte!” și alte aberații plăcut gâdilitoare la urechile lui Mesia al Geto-traco-dacilor… roma(Â !)nizați… În final, tot un fiasco! Și aici, nu ne dă pace întrebarea: Din ce resurse, mama-dracului (Talpa-Iadului…) trăiește și „ăsta”?… Un singur comentariu: «Călin Georgescu, discurs exploziv și tensiuni majore la Alba Iulia de 1 Decembrie. Susținătorii lui Simion au rupt coloana și au fugit spre el: „Călin Georgescu președinte!” Călin Georgescu a fost prezent la Alba Iulia de Ziua Națională, unde discursul său și prezența în mijlocul mulțimii au declanșat una dintre cele mai tensionate și vizibile manifestări politice ale anului. Între reacții puternice, mobilizări masive și schimbări bruște în dinamica grupurilor venite în orașul Marii Uniri, momentul a scos la iveală rivalități, loialități și falii greu de ignorat în zona suveranistă.» Dar iată glăsuirea sa cu reverberații „ditirambico-apoteotice”:

«„Astăzi, 1 decembrie 2025, nu simt bucurie, ci durere. Sunt cutremurat să văd că oamenii așteaptă să bifeze o anumită zi, când fiecare zi, în fapt, ar trebui să fie ziua națională. Sufletul și sufletul românesc, în special, nu este de vânzare! Suntem datori să păstrăm vie clipa când națiunea română a stat dreaptă în fața istoriei. Trebuie să ne luăm soarta în mâini și să înțelegem o dată pentru totdeauna că fără Iisus Hristos nu putem să facem nimic. Luptați să deveniți conștienți, lăsați nădejdea să ardă în voi zi de zi, nu doar de Ziua Națională”. Din mulțime, cineva i-a strigat: „O mână de viteji va salva poporul”.» [apud Ana Munteanu, 1 decembrie 2025]. La sosire – în fața unui grup relativ modest de susținători, în zona Obeliscului „Horea, Cloșca și Crișan” – cineva din mulțime i-a strigat „Marș la Moscova!”… Nefericitul (Adrian Băzăvan, membru al grupului „Lupii tricolori”<?>) s-a ales cu o cafteală zdravănă din partea „georgiștilor” – patrioți inflăcărați și indignați… Sic transit gloria mundi!… De ambele părți…

APOCALIPSA ÎN CARNE ȘI OASE (PARDON, GRĂSIME ȘI OASE!) – ȘOȘO-COAIA…

În micul meu „muzeu Louvre” – recte, „Menajeria de sticlă”, Șoșo-Coaia ar figura pe post de Gioconda (pardon, „GIGA-CONDA” / „MASTODONTO-CONDA”)… A pornit și euro-parlamentarimea Sa spre cetatea Alba Iulia. „Apostolii” ei s-au cam tot subțiat, ca număr, în ultima vreme. SOS-România a revenit la sensul propriu al cuvântului „sos”, fără legătură cu acronimul atât de invocat de o parte a prostimii / pulimii… Dar un „sos” tot mai subțire… în contrast evident cu calupul de seu…

Venerabila „cocoană” s-a prezentat și ea la Alba Iulia, dar cum?! Îmbrăcată într-o uriașă șubă (albă!) de oaie (pardon, de mai multe oi!…), așa cum poartă ciobanii noștri, sus la munte, spre a păstori tembelele oi; apoi, cu o coroniță tricoloră de flori, probabil dorită tiară de prințesă și cu unghiile „ojate” tot tricolor (după mărturisirile unor martori „accidentali”). Acest „Titanic” național parcă plutea ca un aisberg imens în fruntea mărunțeilor (la propriu și la figurat) de „susținători”. Nu știu cum dracu’ făcură organizatorii, dar s-a evitat ciocnirea în coarne „berbecești” între cei doi cavaleri ai Apocalipsei și Apocalipsa însăși… Deși a avut cea mai „subțire” susținere populară, Șoșo-Coimea Sa s-a impus – vizual! – cel mai consistent! Dar, mai trebuia să le țină ciracilor ei și o amplă și istorică cuvântare patriotică, în care să arunce anatema asupra tuturor „coledzilor” ei de opoziție „patriotică”!… Eu nu am decât două nedumeriri: cum a încăput mastodontul naționale pe porțile cetății Alba Karolina? & Când dracu’ se vor dezmetici euro-parlamentarii de la Bruxelles, să-i dea „dezlegare” (i.e., ridicarea imunității) spre a putea fi trimisă, de ai noștri oameni ai legii, acolo unde îi e locul: la Casa de nebuni?!

Chestia care rămâne „în istorie” (!) este șuba ciobănească a Șoșo-Coaiei. «Îmbrăcată într-un cojoc ciobănesc lung, Diana Șoșoacă și-a dorit o apariție triumfală, ieri, de 1 Decembrie, la Alba Iulia, pe acordurile cântecului patriotic „Treceți batalioane române Carpații!”. Florin Burescu – designer comentează: „Nu mi se pare o haină de a fi purtată pe stradă, nici ciobanii nu plecau, de la stâna lor, unde aveau grijă de oi, îmbrăcați în haina asta, în sat. Este o haină de muncă, e ca și cum ai vedea un militar plecând la cumpărături în haine militare.(…) Nu mi se pare cea mai bună variantă, dar, încercând să epateze, a luat toate lucrurile care duc cu gândul la România. Cred că ar trebui să ținem patriotismul în suflet, nu prin afișarea lui. Nu o avantajează, haina fiind foarte voluminoasă”.» [Exclusiv Click, 2 decembrie 2025] Apoi, Șoșo-Coaia a recunoscut că, în timp, a pierdut lupta cu kilogramele: « „Și dacă sunt grasă, bravo mie că sunt grasă! Bravo mie și la celor 70% din populația țării că sunt grase. Bravo nouă! Da? Adică, dacă nu ești silfidă și nu ai 90-60-90, iertați-mă, dar eu am fost 90-60-90, eu am fost Miss cândva, da? Deci, faptul că m-am îngrășat se datorează și stresului, iar el e una dintre cauze”», afirma Diana Șoșoacă, într-o emisiune a lui Dan Diaconescu.

… Ufff! Bugăt pentru azi!… Finalul meu „apoteotic”, pentru personagiile de mai sus, nu poate fi dceât unul: No comments!…

Mă voi întoarce foarte curând la „Istoria e o curvă iar politica, lupanarul ei”… Să vedem cum se prezintă țărișoara noastră la final de 2025 și debut de 2026… Dar mai curând decât „curând”, voi înfuleca ultimele resturi din fasolea mea cu ciolan afumat… numa’ așe (!), ca să sictiresc lumea!… Și apoi voi privi la nuiaua de Mikulas, pregătită pentru prichindeii noștri și voi fi în încurcătură mare, mare: cu fundul (poponeața) cărui politician ar trebui să încep?… DIXIT!

No, SERVUS!

Citește și: