Programul extrem de ambițios Artemis își propune să ne readucă pe Lună pentru totdeauna.
Pe 22 februarie, o sondă robotizată pe nume Odysseus a aterizat pe înălțimile scăldate de soare de lângă polul sud al lunii. A fost prima dată de la misiunea Apollo 17, în urmă cu cincizeci și doi de ani, când o navă spațială americană a aterizat cu grație pe suprafața lunară. Și totuși NASA nu l-a proiectat sau construit pe Odysseus; închiria spațiu la bord. Intuitive Machines, o firmă aerospațială relativ mică cu sediul în Houston, a fost responsabilă pentru lander, care a lansat o rachetă SpaceX. Evenimentul a fost istoric nu doar pentru că a semnalat o întoarcere pe Lună, ci pentru că a fost prima dată când o companie privată din orice țară a aterizat o navă spațială acolo. Nu va fi ultima: Odysseus marchează începutul unei campanii noi, neobosite și deschise de explorare robotică și lunară cu echipaj. Programul se numește Artemis.
Există o mulțime de motive pentru a reveni la suprafața lunară. Unii oameni de știință planetari doresc să afle mai multe despre istoria sistemului solar timpuriu; luna este utilă în acest sens, deoarece, spre deosebire de Pământ, are o suprafață străveche și imaculată. Unele companii doresc să construiască acolo operațiuni miniere private. Turiștii vor să meargă și să-și facă selfie-uri. Toate sau niciunul dintre aceste lucruri nu se pot întâmpla și nu fac neapărat o imagine coerentă.
Încercările anterioare de a reveni pe Lună au eșuat. Cu toate acestea, NASA pare gata să-și atingă obiectivele. Are încărcături utile de „ridesharing” de echipamente științifice rezervate pentru alte patru misiuni robotice care sunt programate să aterizeze pe Lună numai în acest an. În 2025, intenționează să trimită astronauți în jurul Lunii și înapoi; racheta și capsula echipajului pentru această misiune au fost deja construite.
În 2026, SpaceX, în numele NASA, își propune să aterizeze astronauți pe polul sud al Lunii și, de asemenea, să lanseze o nouă stație spațială internațională numită Gateway, care va orbita Luna. Similar în design cu Stația Spațială Internațională, Gateway va fi un mediu extensibil pentru staționarea echipajului și a încărcăturii, permițând operațiuni lunare „cu tempo ridicat”. O mare parte din hardware-ul pentru primul modul Gateway a fost deja fabricat.
În 2028, NASA speră să trimită o echipă de astronauți la Gateway. În anul următor, organizația își propune ca un alt grup să exploreze suprafața lunară cu ajutorul unui „vehicul de teren lunar” avansat – primul dintre cele două. Dacă toate misiunile sale Artemis se desfășoară conform planului, în decurs de un deceniu, oamenii vor trăi și vor lucra dintr-un avanpost permanent, alimentat de fisiune, pe Lună. Roboții operați în mod privat vor mângâia și sculpta peisajul lunar, adunând și reciclând orice material util.
Există un element fantastic în toate acestea și, dacă NASA ar merge singură, Artemis ar avea perspective sumbre. Dar agenția a descărcat o mare parte din program – în special misiunile sale robotizate – în sectorul privat. O companie numită Axiom Space construiește costumele spațiale; NASA va plăti pentru a le folosi. Mai multe companii, inclusiv Nissan și General Motors, concurează pentru a construi vehiculul de teren lunar. SpaceX și Blue Origin construiesc lander-ele, care vor transporta astronauții de la Gateway la suprafață. NASA a subscris toată această R & D. privată, angajându-se să utilizeze hardware-ul tuturor, dar aproape orice persoană, afacere sau țară va putea închiria echipamentul.
Efortul Artemis este posibil doar pentru că, în 2020, șapte țări s-au alăturat Statelor Unite în semnarea Acordurilor Artemis, o convenție multilaterală, pentru explorarea spațiului. Printre altele, acordurile reprezintă o declarație de valori despre lucruri precum importanța schimbului de date științifice; păstrarea locurilor de aterizare umane și robotice semnificative din punct de vedere istoric; și susținerea Tratatului privind spațiul cosmic, care susține utilizarea pașnică a corpurilor cerești. Acordurile Artemis nu permit nimănui să revendice terenuri pe Lună, dar stabilesc „zone de siguranță”, în care țările nu interferează cu operațiunile reciproce.
Sursa: The New Yorker
