Neguri
Mă răsucesc într-o spirală de fum
oasele îmi zvâcnesc și se strâng
ca într-un corset de iarbă trădată
deasupra
infinita negură
toarnă gaz peste rădăcini albe
pe Bulevardul Colentina imaginare linii
trasează fericirile aflate sub semnul întrebării
mult zgomot pentru o felie de aer pur
secetă și ramuri scheletice
la capătul dinspre Obor
întâmplări străvezii și zâmbetul încremenit al unei pisici
care a încheiat recitalul tuturor poeziilor
pentru toate
cele nouă
vieți
Ploi
Peste fețele inerte
privim adânc, pe fereastră și
plouă cu gânduri bine ascunse
suntem suflete încorsetate de plâns
vin iezi timpurii și
se adapă din ploile noastre
în privirea lor, senină,
apusul duce toate sufletele
poate de aceea
într-o zi de ploaie
pământului îi este atât de greu
să
se
bucure
Cuvinte
O altă epocă își pregătește armura.
Fiecare piatră va ține doliu după ceva.
În mâinile noastre
Poezia devine un pacient cu operație
pe cord deschis.
Nu se conturează nimic.
Un amalgam de cuvinte
schimbă traiectoria
sinucigașilor.
În urechi, un cântec bătrân
Dintr-o cârciumă pierdută.
Poetul și-a luat fruntea în palme.
În amurg
ard clopotele în cinstea tuturor
zilelor înalte.
Sunt momente în care
mi-aș dori niște aripi de argint
puterea macilor și
o altă
re/naștere.
Un fel de moarte
amare frunze de primăvară
iubirea o șuieră vântul
ni se topesc ghețurile în atâtea
cuvinte de remușcare
sub ochiul nou al luminii
poeții scriu elegii
Facerea Lumii s-a petrecut deja
acum
miezul întunericului își
zornăie inima peste toate statuile în
numele păcii acesteia
atât de fragile
ne-am luptat cu verdele nostru cel
de toate zilele până când
l-am învins
nu mai e timp pentru alte biserici
în secret
iarba tânără
ne-a pregătit o moarte
aproape
umană
Umbre
Cuvintele n-au chip.
Ele sunt înghețul și dezghețul dintre
pământ și cer.
Uneori
le pierdem esența.
Printre aripile noastre
șubrede
incendiem toate cântecele de slavă,
toate apusurile îngrozitor de
frumoase
traversăm râuri de viață cu obsesia
umbrelor sub pleoape.
Prea mult ne străduim să ajungem
acolo unde nu se mai poate.
Taina fericirii
nu este fericirea.
Cuvintele
m-au învățat
cum
să
mor
Semnal de alarmă
Bărbații
intră în poezie
abrupt
ca o corabie pe un banc de
nisip.
Ceea ce domină
va fi dominat.
Adevărul din sâmbure
nevrozele
cauzele pierdute
orele nesfârșite
prăbușirea în
paharul cu vin
căderea dintr-o pasăre împușcată
sufletul descumpănit
Bărbații intră în poezie
pregătiți ca pentru un război de
o sută de
ani
Vezi și:
