ȘTEFAN CICIO POP și JENNY BAKU – BIRTOLON
Cu numele Jenny BAKU, doamna Janette BIRTOLON semnează cartea „Ma vie á ses Côtés” (Viața mea alături de el), Editura Mirador, Arad, 2022, un volum complex, apărut în condiții grafice de aleasă ținută, cu fotografii, mărturii, reflecții, scrisori. Este tradusă din
franceză de Rodica-Maria Vekas, având Prefața elaborată de autoare și fiind dedicată nepoatelor sale din Togo. Pseudonim pentru soția lui Alexandru BIRTOLON, Jenny BAKU
mărturisește despre anii trăiți alături de soțul său, nepotul lui Ștefan Cicio – Pop, numit
„corifeul Marii Uniri” și unul dintre principalii organizatori ai Adunării Naționale de la Alba
Iulia.
Înainte de a analiza conținutul cărții – având valoare sentimentală –
resimt nevoia de a limpezi câteva aspecte legate de eminentul său bunic, avocatul și distinsul politician național, ȘTEFAN CICIO – POP, – cu un subtil gând de a-l compara cu ceilalți componenți ai echipei unioniste, stabilită la Arad, de unde au coordonat principalele activități (foarte complexe) care au condus la organizarea și desfășurarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, cea care a influențat decisiv Tratatul de pace de la Trianon (Paris) pentru constituirea României mari, a „României dodoloațe”.
Ștefan Cicio – Pop nu s-a născut în Arad,
unde s-a stabilit abia la 26 de ani (1891), ca avocat, după absolvirea studiilor juridice de la Budapesta și Viena, abținând titlul de doctor în drept. S-a căsătorit aici cu Eugenia Macavei, iar fiica lor, Ana, s-a căsătorit cu Aureliu Birtolon. Fiul Alexandru devine urmașul de drept al familiei.
Ce-a făcut Ștefan Cicio – Pop ca să merite elogii depline naționale și o amintire eroică din partea națiunii române?
De ce Aradul și arădenii au a-i purta aura de personalitate excepțională care s-a dedicat unor idealuri înalte, pentru care merită a fi așezat în întâiul loc între distinsele numele ale politicienilor români? Avea cabinet de avocatură la Șiria, fiind angajat „ca avocat al românilor” întru apărarea memorandiștilor.
Partidul Național Român (PNR) – care reprezenta năzuințele românilor din Dieta Maghiară – l-a trimis în Parlamentul de la Budapesta mai multe mandate, pregătind acolo renașterea drepturilor naționale ale românilor din Imperiul Austro – Ungar. A contribuit la constituirea Consiliului Național Român Central (oct. 2018), fiind Președinte al acestuia, convocând marele eveniment național, în condițiile în care autoritățile arădene erau maghiare, sârbii ocupaseră Cetatea militară a Aradului și Aradul Nou (întreg Banatul), iar armata feldmareșalului Mackensen se retrage învinsă prin Arad.
În aceste condiții, a organizat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, iar CASA PROPRIE din Arad, a fost pusă la dispoziția unui „guvern provizoriu al națiunii române”. „A fost, în zilele istorice de la 1918, cel mai curajos, cel mai hotărât dintre fruntașii poporului român din Ardeal” (Ziarul Ecoul (Arad), febr. 1934).
La Alba Iulia a avut cuvântul de deschidere, ca apoi să devin parlamentar român, din 1919 până în 1933 (va deceda în 16 februarie 1934; în 10 febr. 1934 murise Vasile Goldiș), ministru în guverne ale României, președinte al Adunării Deputaților. Se afla la castelul de la Conop (lângă Arad) când a decedat, făcându-i-se funeralii naționale, la care au participat premierul Gh. Tătărescu, Iuliu Maniu, Sever Bocu și Ion Mihalache, precum și o mulțime numeroasă de români îndoliați. (Am ținut să punctez aceste date despre Cicio – Pop, întrucât, bunăoară, depunerea de coroane și omagiile anuale se fac, la Arad, la mormântul lui Vasile Goldiș, deși în față e celebrul Mausoleu al familiei Cicio – Pop, fiind prea ignorat față de
prestația națională în favoarea progresului și ascensiunii europene a României).
Să revenim la activitatea nepotului eminentului politician român, Alexandru Liviu Birtolon și a soției acestuia Jeanette Birtolon, despre care relatează volumul menționat.
Revin în Arad pentru recuperarea a ceea ce era de recuperat din averea lui Ștefan Cicio – Pop. Despre acest demers, au scris romancierul Lia Alb, în romanul Cimitirul istoriei (2021),
precum și Jenny Baky (pseudonim pentru Jeanette Birtolon), în mărturisirile Viața mea alături de el (2022).
Copilăria lui Alexandru este „povestea unui om rănit de viață” (p. 15). Părinții săi, Aureliu Birtolonu și Ana Cicio Pop, precum și bunica, Eugenia, soția lui Ștefan, au fost alungați din casele proprii, fiindu-le naționalizate, și arestați. Tatăl său fusese maior la austrieci, iar apoi a devenit colonel în armata română, fiind o fire întreprinzătoare, investind în imobiliare și pământ: 6 ha în Ceala (ferma Birtolon), trei vile în podgoriile de la Baratca, castelul de la Odvoș (toate în apropierea Aradului), alte proprietăți în localități arădene.
Familia a fost închisă în Beciul fostului restaurant Bulevard, apoi strămutată la București,
după care reușesc să fugă în Italia și apoi Germania.
Cu Janette, s-a întâlnit la descinderea lui Alexandru în Gabon, unde delegația germană din care făcea parte, a fost întâmpinată de o negresă frumoasă, generoasă, amabilă, discretă,
cu un aer de noblețe. Dragoste la prima vedere? Ea „trandafirul negru, elegantă, distinsă, o
ținută de regină, cu spatele drept și ochi mari ca două felinare albe”, „regina neagră –
bien bronzé”, „statuie de abanos”, „perla mea regală”, „regina mea africană”, cum îi
spunea după căsătorie Alexandru. Ea divorțează și-l urmează, ca soție, pe Alexandru în toate
preumblările sale de afaceri, prin țări Africane, Europene și Americane (vezi capitolul Călătoriile noastre în jurul lumii, pp. 28 – 29.).
În Lomo, capitala statului Togo, unde familia negresei locuia, Alexandru a fost primit cu toată dragostea, adaptându-se ritualurilor familiare (și regale), fiind iubit de părinți, de copii ei din prima căsătorie, de surori și de poveștile cu care se împărtășeau reciproc. E un prilej de a prezenta anumite elemente sensibile din istoria Africii, a tribului Ewe, a civilizației africane, a bogățiilor, credinței, colonizărilor și abuzurilor cuceritorilor etc.
Au stat o perioadă în Liberville, capitala Gabonului, unde și-a reconfigurat mentalitatea despre calitatea vieții de aici și unde a luat cunoștință cu valorile familiale, întreținute de comunitatea din care descinde Jeanette.
Îmbolnăvindu-se, Alexandru a beneficiat de asistența soției sale, cu care a conviețuit 36 de ani, într-o armonie apreciabilă, care i-a stat la căpătâi și i-a încurajat lupta cu necruțătoarea boală prin strângeri calde de mână, săruturi, cuvinte de încurajare și o neprihănită dragoste.
Moare în 1 sept. 2018, măcinat de o viață tulburată, amestecate cu momente fericite, oferite de familia Janettei și de atașamentul acesteia pentru valorile omului care i-a fost soț.
Au luptat împreună pentru recuperarea unor proprietăți, iar acum Janette Birtolon, soția nepotului lui Ștefan Cicio – Pop, locuiește în casa unde s-a organizat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și unde au pășite principalele personalități unioniste. Totodată aici a fost sediul Gărzilor Naționale Române din Arad, înființate pentru păstrarea ordinii publice.
Volumul cuprinde un album fotografic color, cu imagini familiale, anticipat de o scrisoare a supraviețuitoarei:
„Îți mulțumesc, Alexandru, dragostea mea, soțul meu, prietenul meu, tovarășul meu de viață de 36 ani. Îți mulțumesc că mi-ai oferit atât de multă dragoste. Îți mulțumesc că mi-ai arătat mereu partea bună a vieții, deși nu a fost întotdeauna ușor pentru tine. Îți mulțumesc că m-ai făcut „să cresc” alături de tine.”
Un mesaj înduioșător, care mărturisește un model de dragoste familială încropită între un român, urmaș de Cicio – Pop, și o togoleză, răsărită dintr-o familie regală africană. Ce frumos descrie femeia văduvă viața sa „á ses Côtés”!
