LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (L)

septembrie 6, 2025 11:04

Distribuie:

LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (L) | INTERREGNUM: „UN BALLO IN MASCHERA”, TRAGI-COMEDIE ÎN 4 + n ACTE sau „ACEEAȘI MĂRIE CU ALTĂ PĂLĂRIE (pardon, mască!)”

– PARTEA ÎNTÂIA –

[NOTĂ INFORMATIVĂ: După mai bine de 8 săptămâni petrecute în Clujul meu natal și drag (39 de ședințe de tortură medicală radioactivă), am revenit în orașul meu de adopție, Arad… firesc … e pe „râul care-mi poartă numele” (sic!). Clujul, lăsat în urmă, mi-a umplut sufletul cu o conotație negativă … în premieră… dar și firească pentru „șocul post-traumatic” peste care încerc să trec în aceste zile. Aradul m-a întâmpinat, ca de obicei, în acest sezon… cu un „ciocan de fierbințeală” în creștetul capului! Dar, zău, m-am bucurat sincer să revin, chiar dacă șesul mă deprimă. Deci: nu mi-am uitat nicicum angajamentul de fidelitate și colaborare față de CRITIC ARAD (curând, se vor împlini doi ani!…). Mi-am permis un scurt „respiro”, dar realitățile social-politice ale vremii nu mă mai lasă să lenevesc… Românica e în Europa; Europa este parte (importantă!) a mapamondului; deci nimic din ce se petrece în lumea asta nu e străin și țărișoarei noastre… Evenimentele acestui final fierbinte de vară și de început (dubios) de toamnă nu au trecut pe lângă mine neobservate, nerumegate și „nechibițate”. Principiul brechtian al „detașării” m-a ajutat „să văd” faptele (proxime-retro) într-o nouă lumină. Nu am de gând să re-iterez ceea ce, boieri dumneavoastră, ați întâlnit până la sațietate în mass / social media… mă interesează să vă propun o nouă hermeneutică, o altă descifrare a simbolisticii ascunse în „întâmplările recente”… și nu sunt decât de vreo două săptămâni și câteva zile… AUTORUL]

INTRODUCERE

Aș putea denumi această perioadă un fel de „interregnum”, recte, între două Mării: Sf. Mărie Mare (15 august, Adormirea Maicii Domnului) și Sf. Mărie Mică ( 8 septembrie, Nașterea Maicii Domului – apud calendarul creștin ortodox). Titlul acestui episod mi-a fost sugerat totuși de opera lui Giuseppe Verdi, „Bal mascat” (libret Antonio Somma, premiera – 17 februarie 1859). Până și marele Verdi a fost cenzurat: momentul istoric nu era propice evocăriii asasinării regelui Suediei, Gustav al III-lea (1792), pe care autorul dorea să-l evoce, așa că acțiunea „s-a mutat” în America colonială britanică, de pe la 1700, Boston… Deci și pe la case „mai mari”…Oare, aș vrea eu, prin asta, să sugerez un nou asasinat? Ferească Domnu’! Deși, „ce e mic, negru și bate la ușă?… Viitorul!… nu se știe niciodată!… Dar s-o lăsăm moartă… prefer „aceeași Mărie cu altă pălărie”, căci lumea noastră a cam rămas aceeași dar cu altă/alte mască/măști. Ce s-a petrecut în ultimele două-trei săptămâni nu și-a pierdut deloc actualitatea? Intenționam să „chibițez” plecând în sens invers, de la stricta actualitate spre ceea ce s-a întâmplat pe 15 august (Sf. Mărie Mare), găsind astfel cotidianului o „oarice” noimă… Dar cum „cotidianul” se metamorfozează de la o oră la alta, riscam un fel de „regressus ad infinitum” (dar în sens invers!). Așa că m-am decis să plec cumințel „pas cu pas” (vorba profetică a lui Herr Klaus – Carmen, reîmpachetează schnell!). Prin urmare, „balul / tragi- comedia” cu mai multe măști pe aceeași figură a realității social-politice își continuă „mersul” enigmatic, prin lanțuri de succesiuni cauzale. Nici nu pot ști câte „acte” va avea. Mă rezum deocamdată la:

Actul I: Alaska – baza militară Elmendorf-Richardson (Anchorage)

Actul II: Washington, chemarea „supușilor” europeni la raport

Actul III: SCO-Tianjin – Ziua Victoriei (Beijing)

Actul IV: Paris & tele-video – Coalația de voință

… Actul?… – Ce naiba mai urmează?….

Actul I: Alaska – baza militară Elmendorf-Richardson (Anchorage)

Când simbolistica își depășește misiunea simbolizatoare… „BUNĂ ZIUA, VECINE BUN! MĂ BUCUR SĂ TE VĂD SĂNĂTOS ȘI ÎN VIAȚĂ…” [Vladimir Vladimirovici… Putin]

Vă mai amintiți de Phileas Fogg, eroul cunoscutului roman al lui Jules Verne, „Ocolul Pământului în 80 de zile”?. Excentricul și tipicarul englez, membru al clubului londonez exclusivist „Reform (?) Club”, câștigă la mustață pariul făcut cu simandicoșii și nu mai puțin ciudații membri ai respectivului „club”: va înconjura planeta în exact 80 de zile. Își salvează astfel întreaga avere, pusă la bătaie, grație năstrușnicului nou servitor Passepartout (nume predestinat!) și care nu putea fi decât… francez…. Politețea (obositoare!) englezească ne obligă să reformulăm: nu „servitor”, ci „angajat”… Onorabilul Phileas Fogg revine la Londra – după peripețiile incredibile și obligatorii ale spiritului francez al lui Jules Verne… – dinspre Vest spre Est. Cumva, din viitor în prezent, grație paradoxurilor generate de fusele orare, proaspăt încetățenite, ale planetei… astfel „câștigând” o zi… Nu insist, știți povestea… Dar, mutatis mutandis, V. Putin, sosind la întâlnirea din Alaska, cu năbădăiosul Donald-Duck-Dick [de acum înainte, pentru noi, D-D-D!], „procedează” aceleași salt din viitor în prezent: vine dinspre Siberia în Alaska, trecând linia de demarcație a orei GMT (strâmtoarea Behring)!

„Recuzita de carnaval”a fost pusă la punct de ambele părți, întru prostirea reciprocă dar și a asistenței mondiale. De altfel, secvențe ale „evenimentului” sunt reluate și azi, obsedant și obositor deja, de toate agențiile serioase de presă… să țină minte bine, prostimea mapamondului! Prima impresie: „joc cu miză nulă”, dar nu e așa! Se confruntă un uriaș imprevizibil, D-D-D (cred că și pentru el însuși!), plin de grandoare găunoasă și care poate răbufni în orice clipă pe o direcție la care nu se așteaptă nimeni (din nou, inclusiv, el…) cu un Mamba negru (dar nu african, ci… siberuian). În mintea acestui Gargantua & Pantagruel (siamezi) nu-i loc decât de o bună tranzacție și… atât… Pe de altă parte, reptila veninoasă, cu sânge foarte rece și judecată așijderea, care știe ce vrea și, mai ales, ce poate obține…

„Viitorul” vine în America: ziua de mâine (pentru yankei) a aterizat în ziua de ieri (pentru ruși). Ce anume are acest „viitor”? Mamba negru Siberian a făcut înainte o pauză cu skepsis în Magadan (oraș în Estul extrem al Siberiei, din 1929, pe vremea lui Stalin, centru major de tranzit pentru prizonierii politici din Gulag. Cică, pentru a vizita o fabrică de ulei de pește… pe dracu’… vorba vine…). În zonă și-au lăsat oasele toți cei ce-au îndrăznit să spună „Nu”!… Nu numai în trecut…

Venind dispre „viitor” (azi) în „trecut” (tot azi, dar pentru emisfera vestică), Putin „spune” clar: gata cu democrația, inclusiv cea I-liberală ! Mersul normal al societății este de la democrația (șubredă prin sine) la un stat autoritar, apoi la dictatură, pentru ca, într-un final apoteotic, să ajungă la dictatura personală („samo-vol’ie… pe rusește…), tipică țarilor! Ăsta e mersul firesc al lucrurilor iar America a primit „azi” mesajul de „mâine”: D-D-D deja cochetează cu autoritarismul, absolut, spontan, incontrolabil și „A-politic” (?) al Casei Albe. Nu uitați, voi, democrați-liberali ai „lumii libere”: la orizont e viitorul! I.e., Siberia și Gulagul…

Până în 1867, Alaska a fort rusească! Ceea ce vă spun, boieri dumneavoastră, pare deja „fumat” de mult… eu vă spun că ați „fumat” o țigară nepotrivită și vă invit să „fumați” țigara mea… Rușii se zgârie pe ochi azi pentru că au dat Alaska doar pe vreo 7,2 milioane de dolari (puțin, fie și la cursul de atunci!). Americanii au cam strâmbat din nas la cumpărarea Alaskăi; i-a convins, mai degrabă, pericolul ca imperiul britanic să-și extindă dominația asupra întregului Nord al Americii de Nord. Rușii caută cu năbădăi în arhivele timpului să dovedească erori legale de tranzacție, sau măcar că Alaska a fost „împrumutată” (contra cost!) pe o perioada limitată și a cam sosit „scadența”… Vae victis! „Baba-i deja moartă și îngropată”… Și, by the way, Putin nu a uitat să depună flori la mormintele eroilor americani căzuți în Siberia în al Doilea Război Mondial (podul aerian de ajutorare pentru URSS, din partea Unchiul Sam) dar și la mormintele eroilor sovietici căzuți în Alaska (cam în aceleași condiții).

„Meciul” D-D-D – Putin… scor? S-a jucat „meciul” pe teren propriu yankeu?, i.e., în baza militară Emendorf-Richardson (Anchorage)? Îndoielnic! Faptul că „reptila” Putin a acceptat să vină în Alaska, la întâlnirea cu năbădăiosul D-D-D, se pretează la o hermeneutică aparte! Putin a dat toate semnele și simbolurile sosirii pe un teritoriu – considerat azi la Moscova (în anumite cercuri oculte) – drept „parte” a Rusiei țariste „eterne”. E-he-he, după ploaie, chepeneag! „Externele” S. Lavrov fost paloșul pe care-l trimite înainte Zmăul cel rău spre a-și anunța „sosirea”: bătrânul hârșâit în toate relele s-a prezentat (în avanpremieră) în ținută „sportivă”; pe sub „ilicul” adecvat climei nordice, a afișat un jerseu cu inscripția clară CCCP (=URSS). Oare o „scăpare”?… Bag sama că nu! Se „anunța” ceva? Bag sama că da! Să nu uităm că „întrevedea” a fost „bibilită” multă vreme și până la cel mai neînsemnat amănunt… Bașca, ochii întregii planete erau larg căscați!

Rămâne notorie întțmpinarea făcută de D-D-D: descheiat la veston (ca de obicei), coborând din avion (Air Force One) pe covorul roșu, perpendicular pe cel pe care venea Putin (din propriul lui avion „personalizat”, cred că un Il-92 sau un Tu-nu știu cât), îl așteaptă la „intersecția” covoarelor roșii, pe „înaltul” oaspete. Aplaudă scurt de vreo trei ori apoi, cu mâna întinsă așteaptă „contactul”… „contactul” vine și el, din timp cu mâna intinsă și foarte zâmbăreț. Nu știu cu ce l-o fi well-come-at D-D-D – ul pe Putin (ca „gazdă”, trebuia să-l salute el primul), dar ultimul a rostit un salut care, cred eu, va intra în istorie!: „Bună ziua vecine bun, mă bucur că te văd sănătos și în viață!”. Iar aici – din ce cred eu – „hermeneutică” gârlă! Este exact ceea ce am remarcat – tot eu – dar nu s-a analizat la milimetru!

Probabil că salutul lui Putin o fi fost unul tradițional rusesc, ca „între vecini”; problema constă în analiza minuțioasă a celor trei cuvinte: „vecine”, „sănătos” și „în viață”… Da, două țări pot fi „vecine” chiar și despărțite de un ocean, ce să mai vorbim de o strâmtoare de doar vreo câțiva kilometri; dar vecinătatea e obișnuită mai ales pe uscat! ori Alaska e despărțită de „restul”-SUA printr-o „limbă de pământ” canadian. Eu cred că Putin vede vecinătatea – pe uscat – ca proximitate: Rusia (țaristă) – Unchiul Sam… Față de nonșalanța afișată destul de stângaci de D-D-D, calculul rece al unei auto-dresuri bine studiate s-a văzut permanent la liderul rus.
„Sănătos”? Da, D-D-D – ul putea fi sănătos fizic… dar cu sănătatea mintală se mai poate discuta… Putin spera în acea „sănătate” a yankeului care să-l ducă la acceptarea quasi-totală a pozițiilor rusnacului. În fapt, sunt convins că tema războiului din Ukraina a fost „co-laterală”: pe Trump îl doare „undeva” de Ukraina… interesul său visceral de „comersant” se „focus”-sează pe împărțirea bogățiilor naturale din zona Oceanului Arctic, mai ales acum, cu topirea ireversibilă a ghețurilor…
„În viață”… ei, asta e altceva! D-D-D – ul a supraviețuit unei tentative de asasinat, scăpând doar cu urechea dreaptă un pic zdrențuită. Despre „supraviețuirile” lui Putin… nu se știe mai nimic, la fel ca despre numeroasele tentative ce-au avut loc, cu siguranță! Aluzia lui Putin nu este deloc ne-subtilă… o fi știind el ceva… veți zice că am dat eu în paranoia… Ba, deloc!, gândiți-vă doar la faptul că una e realitatea și cu totul alta e „imaginea” ce apare public pentru prostimea corespunzătoare. Nu e nici o conspirație; de când e lumea, așa stau lucrurile la un asemenea nivel! Iată de ce am ales titlul episodului plecând de la opara lui Verdi și mai ales de la ce intenționa (!) libretul ei să prezinte… dar n-a fost să fie… știm de ce…

Să continuăm…

Pe covorul comun, îndreptându-se spre mica tribună improvizată, din mulțimea de gură-cască veniți să vadă „moima”, s-au auzit interpelări la adresa rusnacului, privind continuarea uciderii civililor din Ukraina. Și eu, de la asemenea distanță am auzit… Putin nu. Gestul salvator: mâna pâlnie la ureche – semn că nu se aude sau nu se înțelege ce se spune… făcea parte din regia bine pusă la punct încă de la Moscova. Pe același „traseu”, D-D-D – ul îi oferă lui Putin un mic dar complet nesubtil mesaj simbolic: pe pista aeroportului sunt afișate la vedere celebrele avioane de vânătoare americane din galeria „F”. Apoi, spectacol ”sunet și lumnă”: pe deasupra, la mica înălțime, zboară / defilează un bombardier ”ultimul răcnet”, flancat de aceleaș tip de avioane din galeria ”F”. Sunt convins: pe Putin, acest ”spectacol ieftin” îl lasă rece… La mica tribună s-a stat preț de doar câteva minute; nu s-au cântat imnurile de stat și n-au defilat „trupe simbolice” de paradă.

Imprevizibilitatea lui D-D-D se face, în fine, văzută: cei doi nu mai călătoresc în mașini diferite (conform protocolului prestabilit); D-D-D – ul îl invită pe Putin în propria sa mașină. Cel din urmă nu mai poate refuza și „dă fuguța” prin spatele limuzinei, destul de spințar, se se instaleze lângă yankeu, dar nu pe poziția de „invited special guest star”, ci în spatele șoferului. Pe poziția de „vedetă” se și trântise nonșalant D-D-D – ul, din timp, fără să-i mai pese de oaspetele său. Grosolănia – intenționată sau nu (am văzut direct la tv. britanică, ce făcuse cu ani înainte și în Anglia, ca invitat al MS Regina Elisabeth a II-a), rămâne de discutat… Ce or fi discutat cei doi în limuzina prezidențială… rămâne de dat cu presupusul… probabil, amabilități ieftine… Nu se știe dacă Putin chiar o bunghește pe englezește, D-D-D – ul, cert nu, pe rusește…

După o conversație tete-a-tete (nesocotind cei doi translatori oficiali) ce ar fi durat cam aproape trei ore, s-a „ieșit” la un briefing: Putin a vorbit un timp dublu față de yankeu. Calculat și rece, a evidențiat aspectul constructiv al întâlnirii. D-D-D – ul s-a bălăcărit în laude la adresa „înaltului oaspete”… Și azi (la peste două săptămâni), Putin susține sus și tare că nu are încredere decât în Trump. În schimb, D-D-D -ul, consecvent cu inconsecvența sa, ba îl laudă, ba își exprimă dezamăgirea față de liderul rus. Ba vrea o „trilaterală” (incluzându-l și pe amărâtul de Zelenski), ba se retrage din toată „combinația”, lăsându-i pe „cei doi” să-și scoată singuri ochii… Ba se „lasă de meseria” de the go berween, ba își amintește câte războaie de pe planetă a „stins” el, providențialul, visător la un Nobel Prize pentru pace… Vom vedea ce se întâmplă în Actul II al tragi-comediei noastre….

Deocamdată – în avanpremieră – o chestie nouă pe tapet: S. Lavrov lansează „bomba”! Rusia nu poate – în principiu!!! – încheia nici un act oficial (armistițiu sau pace) cu președintele Zelenski deoarece acesta din urmă nu mai este recunoscut ca președinte legitim… din cauza războiului și-a depășit (ilegal?) mandatul…. Prin urmare, toată tevatura din Alaska a fost doar praf în ochii lumii! Vom trăi (sper eu….) și vom vedea…

Citește și: