LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XLIX) | O NOUĂ PANDEMIE (molimă!) BÂNTUIE PRIN LUME: DDD-ilita [… de la Donald-Duck-Dick, sau, dacă preferați,… de la „Dileală curată”!]…
– Primo tempo –
1. În loc de introducere („încălzire”): De ce n-are Nicușor al nost’ și el, un „Air Force One” și preferă să facă oameni de zăpadă pe un aeroport secundar (care oare?…) din Paris?
Ieri, prima „zi de lucru” de după Sf. Ion. Românașii noști’ – plini de obidă – i.e. „depresia de ianuarie”, se străduiesc să înfrunte vicisitudinile unei ierni cum nu s-a mai pomenit de multișor („vortex-ul” arctic dereglat?), spre a-și câștiga, cumva, existența. Cum joi și vineri sunt niște zile „pregătitoare” pentru un nou week-end, cam toată „clasa muncitoare” se relaxează, la locul de corvoadă, preferând să bârfească despre felul în care și-a pierdut timpul în șiragul atâtor zile „de sărbătoare”. Dar „tema” zilei pare să fie „aventura” pariziană a „șefului” de la Cotroceni… Tot e bine că a tropăit prin zăpada strașnică, căzută peste Sena și nu prin cine știe ce coclauri uitate de lume… Tot mai bine – și așa! – la Paris decât… Decât să se joace cu „p…ța” în nisipul cine știe cărui teritoriu uitat de lume, e clar că mai bună a fost zăpada pariziană (pe post de „nisip de joacă” și încă… european !…). Tot românu’ se lamentează de povara noilor taxe… dar nu uită să se și indigneze că Monsieur le President de la Roumanie nu are la dispoziție un avion special, mai de Doamne’ajută, care să-l aducă acasă (intact, la timp și întocmai) din Orașul Luminilor. Oricum, o locație cu care era obișnuit din anii de „studii aprofundate” la Sorbona. Ce-i lipsește chelului?… tichia de mărgăritar… dar, cum al nost’ Nicușor are părul des și creț, „lipsa mare” este ceva de tipul „Air Force One”… Românu’, milos din fire, și-ar dori ca țara să-i cumpere (și Lui!), ceva „bun de zburat” dar… de ar auzi „Bolo” – pus pe strânsul curelei până la șira spinării – ar „exploda” palatul Victoria!… Aici, la D-l Ilie, chiar că „ar merge” tichia de mărgăritar! Așa că, orice demnitar „superior” de la noi poa’ să facă, pe mai departe, auto-stopul (pardon, aero-stopul!) atunci când e nevoie să facă un simplu act de prezență aiurea, în lume… În definitiv, la nivelul atât de avansat al științei & tehnologiei de azi (bașca, A.I.!), cât o fi avionașul de „avangardist”, orice „organ superior” al țării poate comunica cu cei de-acasă și prin… telepatie! De fapt, există totuși o legătură între Nicușor al nost’ și Air Force One: și românașul nostru reprezentativ s-a învățat să dea interviuri în avion, stând – exact ca D.D.D. – în cadrul unei fante de trecere între compartimentele sculei de zburat; presa noastră „vigilentă” nu a scăpat din vedere acest amănunt și l-a taxat ca atare… Deci toată lumea românașă e ofuscată de umilința națională de a nu avea un avion special pentru președinte (și, prin extensie, pentru premier și alți „granzi”!). Ou sont les… neiges d’entan? (Pace, Francois Villon!)… Herr Klaus – Carmen, împachetează schnell! n-ar fi avut deloc asemenea scrupule… Pe mine nu mă impresionează această „lacună națională”: chiar fiind în prima linie de lângă zona de conflict militar (Ukraina – Rusia), nu prea văd ce „secrete barosane” avea de comunicat cu pământul patriei „partenerul” primei doamne a țării („însoțitoare de bord” pe drumul vieții); noi, oricum, suntem mereu în deplin „consens tăcut” cu tot ce decide Bruxelles-ul… nu ne mai ocoșim ca – de pildă – polonezii… Și, vorba aia, n-a fost cazul decât pentru câteva ore; rușii puteau să ne facă „pocinogul” doar în 30 de minute (după cum se lăudau ei nu de mult…).
Deci, boieri dumneavoastră, să revenim la ceea ce „arde” cu adevărat în aceste zile: DDD-ilita!
2. „Trăim în miezul unui ev aprins…” (Pace, Nicolae Labiș!)… sau V.I. Lenin avea dreptate cu al său „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului” (Zurich – 1916)
D.D.D., cu a Sa „doctrină” Donroe, a așezat ferm curul planetei pe un rug ce mocnea de… secole… Dar „puțintică istorie nu strică” (Pace, Adrian Cioroianu!):
- În 1493, Papa Alexandru al VI-lea emite Bula „Inter Caetera” prin care încerca să facă „pace între dobitoace”, recte între cele două puteri maritime ale timpului: Spania și Portugalia.
- După reprezentările geografice moderne ulterioare (Anglia, cu al său meridian Greenwich (1884 – 1974), ar fi fost în cauză meridianul 46 – long. vest: „bula” respectivă împărțea lumea în două; la Vest – Spania & la Est – Portugalia, i.e. „zone de influență colonială”.
- Se semnează Tratatul de la Tordesillas (7 iunie 1494), urmat de o „întărire / re-confirmare”, Tratatul de la Zaragoza (22 aprilie 1529). Deci, lucrurile păreau „aranjate”…
- Cartea lui Vladimir Ilici, apărută în 1916, la Zurich (Elveția), „Imperialismul… ”, demonstrează un adevăr deja știut de toată lumea: marile puteri coloniale terminaseră de împărțit lumea, între ele, nu mai putea urma decât o nouă împărțire a lumii, apoi o nouă re-împărțire a lumii, apoi… ș.a.m.d. Chestia asta se va numi imperialism, apoi neo-imperialism,…, azi, zic eu, post-neo-imperialism. Important de marcat aici este o idee contrară lui Lenin: imperialismul (în toate formele sale, coloniale, neo-coloniale, post-neo-coloniale etc.) nu are „culoare politică”, recte, nu ține de capitalism sau socialism/comunism! Este, prin excelență, apanajul fatal al „celor mari și tari” întru putere economică și/sau militară!
Și iată că am ajuns acum la „drăgălașul” de D.D.D. cu a sa nouă doctrină Monroe, rebotezată (de către cine altu’?…) „Doctrina Donroe”!… Fac, aici și acum, cuvenita mențiune: poziția mea nu este anti-americană (not at all! ) ci doar anti-trumpistă; acest fanfaron nu poate și nu va putea reprezenta vreodată spiritul „părinților” Statelor Unite. Ca să înțelegeți ce vreau să spun, citiți măcar primele rânduri din Constituția americană…
A.D. 2026 a debutat cu o tragedie (Crans-Montana, Elveția – copie fidelă la cea de la „Colectiv”, de la noi). A urmat, imediat, finalul comediei cu „socialismul de operetă” al lui Nicolas Maduro („Mica Veneție”, alias Venezuela). Acest final este, de fapt, începutul unei noi „ere” unde numai de „operetă” nu mai e vorba… Doctrina MAGA (un fel de „America first” sau … „…uber alles”…) a fost altoită cu doctrina Donroe. În esență, lucrurile stau cam așa: pe urmele „bulei” Inter Caetera (1493), „Papa” de la Casa Albă a emis (cu ceva mai mult timp în urmă) „o bulă sui generis”… Recte, dacă din punct de vedere formal-geografic, există două emisfere, Est – Vest, având – ca sistem de referinţă – tot meridianul „zero”, atunci „Emisfera de Vest” (între meridianul „0” și cel unde se schimbă data, i.e., 180 grade long., dar mergând înapoi, spre apus) revine exclusiv „intereselor” americane! Restul? Poate și-l împart Rusia și China… (dar să nu uităm că mai sunt și alți amatori la „marea crăpelniță”: lumea islamică, „Sudul colectiv și emergent” etc.). Prin urmare, noutatea absolută a zilei este cererea lui D.D.D., făcută Congresului, de a se mări bugetul militar yankeu de la 1000 la 1500 de… miliarde de „In god we trust”. Miroase al dracu’ de puternic a „praf de pușcă” și se aude tot mai strident zăngănit de arme la scara întregii planete. Și pe la alte „curți imperiale”… la Moscova, la Beijing… Mulți comentatori politici internaționali nici măcar nu se mai sfiesc să vorbească de al treilea război mondial (carele, de fapt, a și început, insidios, prin războiul hibrid). N-am înțeles cum vine – la Washington – ideea că de acum înainte, o perioadă de timp, SUA va conduce Venezuela; că președintele Columbiei trebuie „să-și păzească fundul”, că „urmează” Mexicul și – mai ales! – Cuba…, Canalul Panama ș.a.m.d. Că, oricum, toate țin de emisfera vestică… N-am înțeles nici cum va gestiona Unchiul Sam „confiscarea” unor petroliere ce navigau, ba sub pavilion de complezență, ba, direct sub cel rusesc… în numele unui „cordon sanitar” în jurul Caracas – ului… Cert este că cei de la Kremlin (nu și Putin, pe față!) s-au zbârlit rău… Tot cert este că la ultima convorbire telefonică – dintre Gustavo Francisco Petro Urrego (al Columbiei) și D.D.D. (al… Floridei…sic!) – a curs numai lapte și miere???!…
Dar „cel mai cert” lucru pentru mine (cel puțin) este că pe D.D.D. îl doare fix în cur, sau „i se rumpe-n paișpe” de Europa mea, de problemele și durerile sale, de criteriile de moralitate (nici măcar aparente!)… Ubi bene (pardon, petrol, metale rare/strategice, dolarii !), ibi patria (pardon, interesele americane!).
3. Navigând fără nici o busolă, în derivă, pe oceanul fake-news – urilor: nu mai e loc decât pentru speculații personale, sub spectrul teoriilor conspirației…
Din păcate, va trebui să ne obișnuim să facem eforturi pur personale spre a discerne între adevăr și fals (sau semi-adevăr & semi-fals) atunci când suntem bombardați din toate părțile cu avalanșe de „știri” (informații cognitive?). Nu mai sunt convins nici de faptul că „teoriile conspirației” nu mai au nici o acoperire în realitate. Dimpotrivă, tot din păcate!… Ceea ce voi încerca – în rândurile care urmează, dar și în partea secundă a acestui episod de mini-serial – este de a trage niște concluzii subiective (imposibil altfel!), urmărind o serie de evenimente semnificative, dar nu neapărat în ordine strict cronologică.
Cu D.D.D., cred că ne-am lămurit cu toții: pe lângă faptul că este schimbător ca vremea rea, grandoman ca un „bufon al regelui” (eticheta nu-mi aparține, parol!), înclinat tot mai evident spre autoritarism – chiar dictatorial! – auto-suficient, de nu-i mai ajungi la nas (oricum, e destul înalt, ca un yankeu autentic!), ceea ce este demn de reținut e faptul că „DiDiDi-limea” Sa nu concepe politica (internă și externă) decât ca o bună afacere americană… Să fie asta noua formă de patriotism yankeu? Fără scrupule, fără morală, fără … D-zeu? Personal, mă îndoiesc… Rețin doar realele sale calități de show-man; dinspre partea „politicii de politică”, mai bine lipsă! Poate de aceea, fiind prizonierul oportunității publicității imediate, „le are” cu „realpolitik” așa cum le am eu cu Papa de la Roma (întâmplător… tot american de origine…). De aceea, recurgând la o analiză freudiană (plăcerea mea, sic!) constat că nealegerea sa pentru Premiul Nobel pentru pace (2025) a impactat serios opiniile și deciziile sale recente… cu efecte grave asupra a milioane de oameni, chiar nevinovați! În nici un caz nu-i plâng pe Senor Maduro y su esposa-mujer; își merită soarta dar, poate, procedurile de drept internațional ar fi necesitat respect și o altă soluție… Cert este faptul că Senora Maria Corina Machado, ultima laureată a Premiului Nobel pentru Pace, este din Venezuela (ilustră dizidentă, „extrasă” chiar de yankei și „parașutată”, preventiv, în Spania… din câte știu), dar nu este agreată de D.D.D. pentru a prelua puterea în Venezuela! Să mai explicăm de ce? E superfluu! Deocamdată (?) e tolerată (ex-)vice-președinta Delcy Eloina Rodriguez Gomez… în ciuda faptului că „se știe” că a fost (și este?) o adeptă a lui Maduro!… E clar!… D.D.D. preferă să-l trimită – ca pion la înaintare – pe Marco Rubio, secretar de stat și… cu rădăcini cubaneze! Cică, să „rezolve” problemele Venezuelei post-Maduro. I.e., problema țițeiului (peste 300 de miliarde de barili, estimați până acum), care postează statul latino-american pe locul I în lume; apoi problema pământurilor rare (deținătoare de metale strategice) și care au ajuns la cheremul bandelor mafiote din jungla amazoniană. Cu petrolul este însă o problemă: țițeiul brut este unul „greu”, recte, mai dificil și mai costisitor de rafinat, ceea ce atrage creșterea prețului lui pe piață, unde se găsește (încă) petrol relativ mai ieftin și din abundență. De aceea marii investitori din „nord” nu se prea înghesuie să sară cu colții pe pradă… Plus că vremurile venezuelene sunt încă tulburi; nu e încă prea clar cum urmează să fie guvernată „eficient” țara… Evident, „eficient” din punct de vedere american… Cu metalele strategice din „pământurile rare”, situația pare și mai complicată: nu se prea întrevede cum vor ajunge investițiile nord-americane să se implementeze în hățișul – natural dar și uman – al junglei… Că yankeii „poartă grija” populației din Venezuela, asta să i-o spună la mutu’!
Singura „grijă” a lui D.D.D., din fotoliul comod și călduț din Biroul oval este un „puzzle” greu de biruit: încă din 2018, pe căi oculte, rușii le propuneau yankeilor un „târg” – Venezuela contra Ukraina!?… Știm că – deja din 2014 – „țarul” de la Kremlin s-a dedulcit la Crimeea… Tema este mereu reactualizată, dar nu fățiș: până și dictatorul rus se teme să pună problema – în mod clar, răspicat și distinct – pe taraba negocierilor, lucru atât de plăcut lui D.D.D. … Deocamdată… La orizontul cel mai apropiat se profilează un alt mare (uriaș!) puzzle: Groenlanda! Contra a ce oare? Cu ce „monedă de schimb”? Dar despre toate acestea, în „Secondo tempo”…
Deocamdată știm că fiesta încă nu a început la Caracas… Nici nu se potrivește cu „Ionii” din calendarul nostru ortodox, „ei” fiind, covârșitor, catolici… Nu pot încă ura „Larga vida a Juan y a Juana y a nosotros a su lado!”… Deci nu mă pot înscrie sub deviza „No, ni mă, tu la el ce le be…” în contul venezuelenilor…
«La catolici, Sfântul Ioan Botezătorul este o figură centrală, sărbătorit în zile distincte: Nașterea sa (Ioan Botezătorul) pe 24 iunie (mai devreme în calendarul gregorian, față de ortodocși), marcând pregătirea pentru venirea lui Hristos, și Decapitarea sa (Sfântul Ioan Botezătorul) pe 29 august, ambele fiind sărbători importante alături de Ortodocși. Catolicii îl venerează ca profet și botezător al lui Iisus, având numeroase biserici și sărbători dedicate.» [Al Overviews – pe NET…].
N.B. Treningul în care era îmbrăcat Maduro la momentul „săltării” sale de către Delta Force era un „NIKE”, estimat la aprox. 99 $. Brusc, în întrega lume, a crescut exploziv cererea pentru o astfel de țoală. Evident… și prețul! Furnizorii nu mai fac față. E o nebunie… Iată primul rezultat palpabil (mă refer la „verzișori”) al evenimentelor petrecute în noaptea de 3 / 4 ianuarie a.c. la El Palacio de Miraflores, Caracas… Succesul comercial necontestat poate îl va face pe D.D.D. „să plce urechea… Enigma care mai rămâne de descifrat este: cine l-a trădat pe Maduro?…
Citește și:
- Integral seria LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI – AICI
- mai multe articole ale autorului: AICI – Reportaje și AICI – Opinii
