Tărâmul SEREN, imaginat de Margareta NERON, este locuit de elfi, zâne și zâni, fiind un spațiu al bunătății, iubirii, adevărului, un fel de Rai binecuvântat de Dumnezeu. Așa că cei care doriți să intrați, scuturați-vă toate, dar toate gândurile rele, invidia, mânia, ura, chiar orgoliul. Purificați-vă sufletul, așa ca într-o rugăciune. Aici se află Grădina
Universului, un târâm (spațiu) seren (îngeresc), de poveste, fermecat, locuit de elfi (ființe ale candorii, purității și grației), de mici zei, de Zâna Miriam și Regele Edmond, micuțele ființei ce stăpânesc atmosfera de rai din Grădina Universului sau Serenity Land, adică pământul seninătății, calmului, liniștii. (din fr. sérénité, lat. serenitas). E LUMEA Margaretei NERON, care e a ei și ne-o oferă cu generozitate NOUĂ prin intermediul unui volum purtând titlul Serenity Land (Editura Ștef, Iași, 2023).
Unde se află acesta?
Nu e în cer, nu e printre stele, nu prin seninul albastru, ci aici, în Parcul Lunca Mureșului, în Pădurea Ceala, un spațiu în care Margareta sau SERENA MARGA, un pseudonim pe care poeta și l-a asumat prin 2014, când a conceput volumul Grădina Universului, poezii poematice. Prozele poetice anticipează Serenity Land. Vorbește de aripi de înger, de libelule (aceste zburătoare grațioase cu petale purpurii), iar un asemenea spațiu închipuit era Lumea sa:
„și zbor strecurându-mi freamătul interior,
Acolo unde trebuie să privesc din înalturi
La neputința oamenilor de a înțelege
Că pot trăi frumos într-o viață
Ce crede-n frumusețea sa!” (p. 33)
Dacă în Grădina Universului, Serena își imagina un „a fost odată ca niciodată o clipă magică”, cu „două minunate stele zărite pe bolta senină în domnia nopții”, Serenity Land e cu adevărat spațiul nu doar al literaturii, alcătuit din cuvinte izvorâte din imaginație, ci un loc al purității, real, în care Margareta Neron ne invită să pășim în tărâmul de poveste, să mângâiem elfii, să dansăm cu zânele, să râdem cu păsărelele, să devenim personaje într-o frumoasă poveste într-o lume nebună de fericire. Unde poate exista o asemenea lume, o insulă pe harta imaginației, dacă nu în mijlocul unui spațiu în care imaginația ocupă tot mai mult din realitate? În Parcul Lunca Mureșului, alături de frunze, coaja copacilor, care au suflete, închipuindu-ne culorile vesele ale naturii, însoțiți de zâne, de Zâna cea Bună cu numele Margareta NERON.
Ghidul nostru, care, împreună cu Alina Cornelia, Natalia, Andrei, Cristina, Emanuela, Kibali, Magdalena, Cristian, Heri, Consuela, Daniel, Denisa, va fi MARGARETA, nume de floare cu petale albe, unde ne regăseam norocul de iubire, jucându-ne cu ruperea petalelor, în care una sau alta răspundea dacă cineva ne iubește sau nu. Numai Margareta putea imagina o asemenea LUME pură, curată, cinstită, adevărată, un fel de RAI dumnezeiesc.
Mie nu mi-a fost dat vreodată să întâlnesc un OM atât de pur, cinstit, pasionat, demn, curat și călăuzită de idei sfinte ori sfințite.
Nu are pic de răutate, pare acoperită de raze aurite, are în jurul său raze de sfințenie, iar gândurile îi sunt totdeauna scăldate în bunătate, candoare, frumusețe. Toate vorbele îi sunt calde, calme, liniștite, încât pare cu adevărat o zână printre muritori.
Fostă studentă și devenită elf în textele scrise, a publicat O GRĂDINĂ A UNIVERSULUI (2014, Editura Tiparnița, Arad), iar acum cartea SERENITY LAND, în română și engleză, un volum frumos, de o eleganță copleșitoare. Tonifiantă, zâmbitoare, harnică, model de comportament și generozitate, bună cumpănire, credincioasă, nu are altă
voință decât de a vedea lumea mai bună, asemenea sufletelor de copii. E un copil adult, care se dedică existenței tuturor celor frumoase, bune și adevărate din jurul nostru. Lumea nu e rea, ci unii oameni o fac astfel, obsedați de răutate, bârfă, griji, purtători de urâțenie, vorbe grave, invidii și priviri ca niște săgeți înveninate.
Cum altfel ar putea să-și închipuie o lume frumoasă, delicată, zânatică, decât prin cuvânt.
Cuvântul creează lumea așa cum dorește scriitorul. E o dovadă că viața noastră nu ajunge, are dorința de a cuprinde alte spații, iar cele imaginate sunt ale liniștii, serenității, bunătății. Lumea imaginată devine o parte din sufletul nostru (și-a făcut cuib de iubire), după cum GRĂDINA UNIVERSULUI devine locașul Ființei, al Serenei. Margareta Neron își prelungește viața în frumusețe prin fantazare, iar existența noastră resimte și visează o lume frumoasă.
Prin scrisul său imaginat, Margareta încalcă granița dintre realitate și metafizică, dintre lumea reală și lumea imaginată, dintre spațiul pământean și spațiul cosmic. Mai mult, aduce între oameni o lume model, un tărâm al fericirii, în care vietățile sunt elfi, zâne, prințese, îngeri și zâmbete, iubire, cinste, sfințenie și puritate. Sufletul Margaretei se răsfrânge, prin cuvinte și atitudine, în acest tărâm (land) al beatitudinii îngerești.
Nu putem vedea personajele și nici spațiul cu imagine de rai dacă nu credem că există. Nu poți vedea elfi dacă nu crezi că ei există în realitate. Nu poți vedea zâne (și nici nu poți visa), dacă nu ești zânatic, poetiza Nichita. Margareta, Regina Miriam ne invită să observăm, în aceste zile sărbătorești, lumina cea solemnă a sfințeniei.
