Odată cu pasagerii, tramvaiele duc povești. Vă invităm la o altă călătorie cu peripeții, așa cum au fost ele auzite sau întâmplate, de cu seară, în tramvaiele arădene.
O dambla lipsă
Un domn, pe la vreo 50 de ani, durduliu, bolborosea supărat lângă ușă… purta o uniformă verde, un chipiu albastru, prăfuit, și sacou verde, cu zeci de insigne cu PCR, dar și o cocardă cu tricolorul. Pe umărul stâng, haina avea un fir auriu frumos împletit.
–Sunteți de la asociația de reconstituire istorică?
–Sunt Ofițer la Securitate! Dacă vrei să vorbești, vii în audiență! Trăiască Ceaușescu!
Uniforma sa era un amalgam: pantaloni de la CFR, chipiu prăfuit și murdar de ofițer de infanterie, iar sacoul părea a fi unul de la Armata RSR. Bolborosea recalcitrat lângă ușă. În stație la Teatru, un val de tineri au intrat în tramvai, iar pe lângă el a trecut o studentă arabă sau turcoaică. Bărbatul a plesnit-o scârbit peste mână, apoi s-a întors din nou cu spatele.
Mai târziu am aflat că bărbatul se plimbă prin Arad încă din vară, și cam tot de atunci, se ia de un vânzător stradal care vinde fluiere.
Eroul
O fetiță de 5 ani era însoțită de mama ei. Fetița dădu fuga la geam și strigă „tatiii”! Un bărbat tinerel a intrat și a îmbrățișat-o bucuros. Fetița, la el în brațe cu ochii mari și sclipitori.
–Tatiii, ai fost la lucru să faci bani?
Cu dragoste în ochi, părinții au încuviințat, amuzați. În timp ce ei doi vorbeau, fetița se uita cu ochii mari la roata de la târg.
–Uite, tatii, se mișcă! Pot să mă dau, pot?
Părinții schimbau priviri, eschivându-se. Tramvaiul trece apoi de Teatru, și pitica exclamă.
– Uite, Iisus!!
Mowgli & ceata
Într-o seară, pe la 8:00, tramvaiul aproape pustiu, exceptând vreo 8 copii stăteau toți îngrămădiți într-un colț. Intră o tânără, cu o căciulă pe frunte, înfofolită și adormită, cu căștile în urechi. Se pune pe un scaun, își pune bagaju pe marginea geamului și continuă să asculte muzică. Puștii merg rând pe rând pe scaunele alăturate cu ea. Unul din ei o întreabă cât e ceasul. Fata îi răspunde.
Apoi copiii insistă și intră în vorbă. Toți erau băieți, vreo 10-11 ani. O întrebau câți ani are, luând-o parcă în zemflea. Tânăra tăcea, eschivându-se. Se uită undeva în față. Copiii o tachinau în continuare. Încerca să le răspundă, dar ei continuau să se amuze și mai cu foc. Începeau să facă gesturi obscene, ducându-și mâna la organele genitale, și-i făceau ochi dulci tinerei, luând-o la mișto.
Fata și-a pus căștile în urechi, ignorându-i. Privea pe geam, iar copii continuau. Unul din ei se agăță de bara de sus și se legăna ca Mowgli. Ceilalți se amuzau.
Unul din ei avea o geacă de fâș albastru cu negru, și era scund și grăsuț. Mowgli avea sprâncene grose și stufoase și o carie urâtă în dinții din stânga. Era deșirat și purta niște haine murdare, claie peste grămadă. Ceilalți doi, păreau mai mici decât ei.
Doi din ei i-au tras pantalonii băiatului care se luicuța. Băiatul, care s-a rușinat, rămase să-i explice fetei că nu a vrut, dar ea părea să nu fie atentă. Copiii s-au îndreptat apoi spre ușă, dând să coboare în Checheci. La ieșire, toți și-au dat, pe rând, pantalonii jos, râzând spre tânără, care evită să se uite la ei. La plecarea tramvaiului, copiii făceau larmă, zicând ceva despre domnișoară. În tot acest timp, tânăra a privit în gol absentă și obosită. Se chirci un pic și părea că dă să plângă, dar se abținu.
Absurd
– Am dus-o pe mama la mine și i-au tăiat indemnizația de însoțitor. Are 72 de ani. A făcut două AVC-uri, nu poate să-și ia pastilele singură, nu poate să mănânce singură. Cât îi dau eu să măncânce atât mănâncă și ei i-au tăiat indemnizația pentru însoțitor fiindcă am mutat-o la mine în apartament să o îngrijesc. La ea la casă o îngrijea tata, că el era trecut ca însoțitor, dar am luat-o la mine că e frig și ea are toaletă la curte. În orice caz, după AVC-urile alea doctorii zic că are sânge închegat pe partea stângă… la picior e amorțită. Și-l mai târăște după ea, își mai pierde vreun papuc. Altă dată se trezește și noapte și nu poate dormi. Am fost la mai mulți doctori cu ea, și la psihiatru și au zis să-i fac pensie de handicap.
Femeia ținea o plasă cu medicamente. Avea pielea mâinilor iritată, uscată și unghiile galbene.
–Sunt femeie de serviciu la o patiserie la UTA și la un cazinou din Vlaicu. Se plătește puțin, nu câștigă mult o femeie de serviciu. Oricum mai am de lucru, până la pensie… am 50 de ani, ce să fac?
Buluc
În tramvai, de 1 Decembrie, pe la vreo 7 seara, nu mai aveai loc să arunci un ac. Când am urcat, m-a izbit un miros greu de mahoarcă, care venea de la un băiat care avea un ghiozdan. După ce a coborât, tramvaiul parcă s-a mai aerisit.
Mai în drepata, niște adolescenți, pe la vreo 15 ani, începeau să vorbească despre gagici: „aia? o da, o știu, am fost cu ea. Daaa, și pe aialaltă o știu, mamă ce bună e!”
Râseră și de la o vreme unul a zis:
–Bă, frate, să vezi ce am pățit! Dira a sunat-o pe mami și i-a zis că fumez. Că cică ies în fiecare pauză, că alea alea. Bineînțeles că m-am scos,frate, dar io-s prost? I-am zis că ies să mănânc, îți dai seama, am scăpat ca prin urechile acului.
Citește și:
„Aiurea-n tramvai (1) | Cerșetorul, buna samariteană, mușamalizarea și accidentul din UTA”
„Aiurea-n tramvai (3) | „M-am uitat de două ori în spate să văd dacă mortu-i bine”
„Aiurea-n tramvai (4) | Teologi și e-girls. Pițipoanca cu unghii lungi și cuvântul Domnului”
