Sâmbătă, 20 aprilie, Palatul Cultural a găzduit ultima seară din cadrul „Dilema”.
Am ajuns la Filarmonică cu doi prieteni și am fost întâmpinați de o imagine absolut fantasmagorică, anume o eroare de hardware proiectată mândru pe o tapițerie albă. Aceasta spunea: „Verificați terminalul de intrare HDMI/MHL. Nicio intrare”.
Am pufnit în râs silențios când aceasta a continuat să apară ocazional în timpul conferinței, lucrând pe schimburi cu un video kitsch de lyrics a lui Leonard Cohen care ne prezenta un cavaler într-un tărâm înghețat în care soarele era înlocuit de un clopot care îndemna să „Subscribe for more content”. Aș spune că Cohen se rostogolește în mormânt la vestea că muzica lui este redusă la astfel de videouri iconice pentru consumerismul în masă, dar ne era contemporan, deci nu putem să știm cu certitudine că nu a fost omorât de o ofertă 1+1 la spate de porc de la Kaufland.
Discuția a fost moderată de Sever Voinescu, sfântul mediocrității literare și redactor șef al „Dilema Veche”. Individul a făcut o „glumă” întrebându-l pe Mihăieș în timpul conferinței: „Cum putem să îi îndemnăm pe tineri să-l asculte pe Cohen, având în vedere că generația asta vrea totul făcut repede? În 5 secunde preferabil”. Aduc în discuție această tentativă nereușită la umor deoarece mi s-a părut ironic că un membru al generației care a distrus ireparabil lumea încercând să facă bani cât mai rapid își permite să-și dea cu părerea.
Revenind la discuție în sine, cele aproximativ 3 ore au fost împărțite în două părți: Mircea Mihăieș a urcat primul pe scenă pentru a-și susține teza despre Leonard Cohen și de ce acesta ar fi meritat Nobelul, iar după el a venit Cărtărescu pentru a-l apăra pe Bob Dylan, care a câștigat Nobelul în 2016. Întrebările au fost puse de public prin WhatsApp, probabil pentru a scuti organizatorii și invitații de a-și avea ego-ul rănit de întrebări care nu se pupau cu preconcepțiile lor.
O să mă opresc aici, pentru că simt că am nevoie de un duș rece după această conferință.
