În dimineața zilei de 06 iulie 2018, ora 07:00, arădeanca G.A. se deplasa cu bicicleta dinspre domiciliul său din Arad spre locul său de muncă. În drum, ajungând pe strada Câmpul Liniștii, în timp ce încerca să traverseze strada, victima a întors capul pentru a se asigura anterior traversării. În momentul următor, roata din față a bicicletei a intrat într-o gură de canal descoperit, fapt care a provocat căderea și accidentarea victimei. Din Procesul Verbal de cercetare la fața locului întocmit de polițiștii de la I.P.J. Arad rezultă că victima „a intrat cu roata din față într-o gură neacoperită și nesemnalizată, căzând pe partea carosabilă și suferind vătămări corporale în zona feței.” După producerea accidentului, mai precis după ce a căzut de pe bicicletă, victima s-a lovit la față și la cap dar și-a continuat drumul spre locul de muncă, unde a fost ajutată de directoarea unității și de o colegă, care au dus-o la Spitalul ORL pentru investigații. La spitalul ORL victimei i s-au acordat îngrijiri medicale, după care a fost trimisă cu salvarea, la spitalul Clinic Județean de Urgență Arad.
Acesta este unul dintre sutele de cazuri în care un cetățean al Aradului suferă fizic, psihic și financiar de pe urma proastei administrări a domeniului public de către autoritățile împuternicite legal să îl întrețină – dar este un caz mai special pentru că speța a ajuns în fața Justiției. După ce și-a revenit, femeia s-a dus direct la avocat pentru a întocmi o plângere împotriva celor pe care-i consideră vinovați de ceea ce i s-a întâmplat – respectiv Primăria Municipiului Arad, Consiliul Județean Arad și Compania de Apă Arad SA -, iar dacă va fi câștigat (ceea ce, după părerea noastră cel puțin, ar fi conform legii, normal și logic în economoa oricărei judecăți cinstite), ar putea dacă nu să rezolve situațiile deplorabile cu care ne confruntăm zi de zi pe drumurile publice, cel puțin să creeze un precedent juridic menit să responsabilizeze, măcar financiar dacă nu moral, autoritățile municipale și județene.
Citiți ACȚIUNEA ÎN RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ pe care avocatul ales de arădeancă să o reprezinte în Instanță a depus-o ieri, 10 septembrie, la Judecătoria Arad
Către,
JUDECĂTORIA ARAD
Subsemnata, G.A., CNP (…), domiciliată în Arad, (…), jud. Arad și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor în Arad, str. Blajului, nr. 2, ap. 6, jud. Arad (la biroul de lucru al avocatului ales), prin av. BOGDAN IONESCU, justificat cu împuternicire anexată, formulez și susțin prezenta:
ACȚIUNE ÎN RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ
prin care în contradictoriu cu:
(I) MUNICIPIUL ARAD reprezentat prin primar (domnul GHEORGHE FALCĂ), cu sediul în Arad, Bulevardul Revoluției, nr. 75, jud. Arad, E- mail: [email protected];
(II) CONSILIUL JUDEȚEAN ARAD – cu sediul în Arad, str. Corneliu Coposu, nr. 22, E-mail: [email protected]
(III) S.C. COMPANIA DE APĂ ARAD S.A., înregistrată la O.R.C. sub nr. J02/110/1991, având CUI RO 1683483, cu sediul social în Arad, str. S. Drăgoi, nr. 2-4, jud. Arad, E-mail: [email protected] :
– vă solicităm ca prin sentința pe care o veți pronunța să dispuneți obligarea în solidar a pârâților de a ne achita:
– Suma de 15.000 EURO cu titlu de daune morale (echivalentul a 69.615 RON, potrivit cursului BNR din data de 07.09.2018, unde 1 EURO = 4.6410 RON), urmare a prejudiciului moral suferit;
– Suma de 470 RON cu titlu de daune materiale (costuri deja ocazionate), urmare a prejudiciului material suferit;
– Suma de 3000 EURO (evhivalentul a 13.923 RON) tot cu titlu de daune materiale, reprezentând costurile intervenției stomatologice pentru realizarea unui restitutio in integrum pe acest palier;
Cu cheltuieli de judecată.
MOTIVE
În fapt: [1] din păcate, accidente de genul celui aici în discuție, prin frecvența, repetitivitatea și intensitatea lor reflectă (poate mai bine decât orice) disprețul autorităților față de proprii cetățeni. Suntem supraimpozitați, plătim taxe aberante (pe stâlp, pe apa de ploaie, pe șanț, de liniște, de pom ș.a.m.d.), dar Statul Român, prin autoritățiile sale, nu este în stare să asigure o întreținere decentă a drumurilor publice. Murim sau suferim grave vătămări căzând în guri de canal descoperite, în gropi în carosbil, ne distrugem mașinile în „craterele” de pe șosele, totul sub ochii nepăsători ai autorităților, sub indolența, neglijența crasă, inconștiența blamabilă, ireponsabilitatea nescuzabilă a autorităților publice.
Cu același regret afirmăm că lucrurile nu par că se vor schimba în viitor, neavând nici măcar speranța că admiterea prezentei acțiuni va responsabiliza/conștientiza cu ceva în plus autoritățiile statului pentru a-și face datoria, pentru a-și executa obligațiile, astfel încât atare accidente să fie prevenite. Totuși, prezenta cerere nu este o actio popularis, ci o acțiune în răspundere civilă delictuală, având ca finalitate repararea prejudiciului individual suferit și pe cât posibil realizarea unui restitutio in integrum.
Conchidem această introducere (poate mai atipică) cu o întrebare retorică: oare ce ar simți și cum și-ar rezolva problemele de conștiință o persoană cu funcție de conducere într-o autoritate publică cu atribuții în domeniu, a cărui soție, mamă sau copil suferă un accident de genul prezentului ?
[2] Intrând în concretețea speței, învederăm că modalitatea în care s-a produs accidentul, datele/elementele sale factuale, sunt unele foarte clare, cu atât mai mult cu cât au fost deja constatate și materializate scriptic de către I.P.J. ARAD și I.T.M. ARAD:
În dimineața zilei de 06 iulie 2018, ora 07:00, aceasta (subsemnata în context s.n.) se deplasa dinspre domiciliul său din Arad, (…), spre locul de muncă situat în Arad, (…). Deplasarea s-a făcut cu bicicleta. În drum spre locul de muncă ajungând pe strada Câmpul Liniștii, în timp ce încerca să traverseze strada pentru a ajunge la locul de muncă, victima a întors capul pentru a se asigura anterior traversării. În momentul următor, roata din față a bicicletei a intrat într-o gură de canal descoperit, fapt care a provocat căderea și accidentarea victimei. Din Procesul Verbal de cercetare la fața locului întocmit de lucrătorii din cadrul I.P.J. Arad (…) rezultă că (…) a intrat cu roata din față într-o gură neacoperită și nesemnalizată, căzând pe partea carosabilă și suferind vătămări corporale în zona feței (…) după producerea accidentului, mai precis după ce a căzut de pe bicicletă, victima s-a lovit la față și la cap dar și-a continuat drumul spre locul de muncă, unde a fost ajutată de directoarea unității (…) și de colega (…), care a dus-o la spitalul ORL pentru investigații. La spitalul ORL victimei i s-au acordat îngrijiri medicale, după care a fost trimisă cu salvarea, la spitalul Clinic Județean de Urgență Arad.
[3] Consecințele accidentului mai sus descris vor putea să fie constatate din multitudinea de acte medicale anexate, ieșind în evidență îndeosebi certificatul medico-legal nr. (…) din 18.07.2018, nu doar prin numărul de 35-40 de zile îngrijiri medicale (dacă nu survin complicații), cât mai ales prin conținutul său (4 pagini de materializări scriptice a urmărilor/vătămărilor suferite).
Debarasându-ne de termenii tehnici, medicali, arătăm în esență că în urma căzăturii de pe bicicletă subsemnata mi-am spart bărbia, dar și întreaga dantură, mi-a curs sânge din ureche, am suferit numeroase zdrelituri și lovituri (la impactul cu solul) atât în zona capului, feței, antebrațului cât și în regiunea inghinală, fiind aproape să-mi secționez limba prin mușcare involuntară. Intervențiile medicale suferite au constat inter alia din cusutul bărbiei, aplicarea unui guler imobilizator, patru zile de administrare a unor calmante puternice, imobilizarea maxilarului cu sârme, cusutul maxilarului de sus peste cel de jos (cu aplicarea de ceară peste respectivele sârme). Timp de mai bine de o lună de zile nu am putut să mânânc nimic solid, ci doar lichid pur. Nu am putut vorbi, iar orice tuse, strănut sau sughiț îmi provocau dureri îngrozitoare, care amplificau deja starea de rău existentă.
[4] Mai departe, opinăm că cadrul procesual sub aspectul părților este unul corect trasat, împrocesuând practic toate entitățile/autoritățile care au atribuții/responsabilități în privința unui drum public/stradă (pe care se găsește o gură de canal neacoperită și nesemnalizată), drum deschis circulației publice și încadrat ca fiind de interes județean/local. Peste toate, este specific autorităților să-și arunce responsabilitatea una asupra celeilalte, ori să considere că nici una nu poartă vreo responsabilitate, sens în care un atare cadru procesual complex sub aspect pasiv este nu doar oportun cât și recomandabil din punct de vedere al Dreptului practic.
[5] În speță fapta ilicită săvârșită este una este indubitabilă, constând în esență din încălcarea obligației ce incumbă autorităților de a semnaliza și menține drumurile în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță [a se vedea îndeosebi art. 40 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor].
Fiind vorba și despre o gură de canal (situată pe un drum public) nu se poate face abstracție nici de entitatea care asigură serviciul și funcționarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare [fiind incidente îndeosebi dispozițiile art. 2, art. 7, art. 11, art. 19 sau art. 20 din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare].
Evident că în speță sunt incidente și dispozițiile comune ale art. 1349 alin. (1) NCC (în special teza finală: ”să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”).
Nu trebuie omis nici că prezentul accident (datorat, așa cum am mai spus, nepăsării, indolenței, neglijenței crase, inconștienței blamabile, ireponsabilității nescuzabilă a autorităților publice) a fost deja încadrat și înregistrat ca accident de muncă de traseu cu incapacitate temporară de muncă.
Dezvoltând ideea obligațiillor Statului față de cetățenii săi, se poate susține cu justețe că în concretețea speței s-au încălcat unele drepturi fundamentale ale subsemnatei, ca de pildă: dreptul la integritate fizică și psihică (garantat prin art. 22 din Constituția României), dreptul la ocrotirea sănătății (garantat de art. 34 din Constituția României), dreptul la un mediu sănătos (art. 35 din Constituția României), dreptul la muncă și protecție socială a muncii (art. 41 din Constituția României), și chiar nivelul de trai (art. 47 din Constituția României – aici unde se statuează asupra obligației Statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială).
[6] Indubitabil există în speță o vinovăție a autorităților (suficientă pentru atragerea responsabilității), în opinia noastră chiar sub forma unei culpe grosiere (asimilabilă dolului). Fie doar sub standardul unui bonus pater familias (deși autorităților Statului li se impune un standard și mai ridicat în executarea obligațiilor – fiind calificați ca și profesioniști) se înțelege/conștientizează și/sau trebuie să fie înțeles/conștientizat că dacă lași pe un drum public/stradă o gură de canal descoperită și nesemnalizată cineva va cădea în ea și va suferi vătămări fizice și psihice. Bonus pater familias este (așa cum spiritual l-au descris doi mari autori francezi – Ph. le Tourneau și L. Cadiet) omul „nici erou, nici vagabond, nici un geniu, dar nici un retardat” ci ”având totuși conștiința obligațiilor, răspunderii sale și a binelui comun.”
[7] Este aidoma incontestabil că urmare a accidentului suferit, ni s-a produs și o vătămare importantă a sănătății, suportând suferințe psihice și fizice inerente, investigații medicale repetate, urmarea de tratamente de recuperare, precum și o incapacitate de muncă temporară, cât și o incapacitate adaptativă.
În aceste condiții, evaluăm prejudiciul moral la suma de 15.000 EURO, o valoarea reală, rezonabilă, echitabilă în circumstanțele concrete ale cauzei, respingând abordarea (foarte frecventă în practică) în care se solicită ab initio sume astronomice, pe motiv că oricum instanța le va reduce, dar una este să se reducă dintr-o sumă mare și altceva să se reducă ceva dintr-o sumă/valoare mică din start.
Sub aspectul daunelor materiale, depunem înscrisuri justificative, care materializează varii costuri (total 470 RON) suportate deja în legătură directă cu accidentul (medicamente, tratamente ș.a.m.d.).
De asemenea, solicităm (în cadrul acelorași daune materiale) și suma de 3.000 EURO, reprezentând costurile necesare pentru realizarea unui restitution in integrum pe un palier al sănătății, al integrității fizice, anume strict privitor la dantură. Astfel, am fost deja la un medic stomatolog, care consultându-mă a evaluat costurile intervenției (vom depune și înscrisuri justificative) la valoarea de 3.000 EURO, situația fiind gravă și delicată deoarece mandibula (în urma accidentului/șocului la impact) nu mai este în poziția inițială.
[8] În fine, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a autorităților și prejudiciul suferit apare sine qua non, acest nex cauzal fiind de o liniaritate, claritate și logică incontestabilă. Dacă pârâții și-ar fi respectat și executat obligațiile de a semnaliza și menține drumurile în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță, acest accident nu s-ar fi produs, iar subsemnata nu a-și fi suferit prejudiciul moral și material mai sus explicitat.
În drept: [9] art. 29, art. 30, art. 148, art. 194 NCPC; art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1370, art. 1381, art. 1382, art. 1385, art. 1387, art. 1391 NCC; O.G. nr. 43/1997; Legea 241/2006; orice alte texte normative și/sau principii de drept evocate în cuprinsul prezentei.
Probe: [10] înscrisuri, mijloace materiale de probă, martori:
Cu stimă, prin av. BOGDAN IONESCU
