Este halucinant ceea ce se întâmplă de câteva zile pe marginea inumanului gest de rele tratamente aplicate animalelor și chiar executarea ursului în piața publică pentru păcatele lui de a-i fi tulburat habitatul tot de către oameni. O dovadă a sălbăticiei animalice de care oamenii, se pare, sunt atât de mândri. Într-adevăr, a fost o dovadă de bărbăție și eroism, o luptă de la egal la egal: ursul flămând și omul cu pușca. O imagine ruptă din timp care demonstrează cât au evoluat urșii și cât s-au degradat oamenii. Surprinzător, în România, avem urși! Am învățat asta la școală cel puțin de la înființarea școlilor în România. Documentând subiectul e facil să afli cel puțin că: „ Până în prima jumătate a sec. XIX se găsea în întreaga țară, din Delta Dunării până în Carpați. Din păcate, a fost exterminat din zonele de câmpie, pentru a nu împiedica agricultura extensivă și creșterea extensivă a vitelor, pescuitul extensiv și alte practici similare din secolul XIX.
Cu toate că este retras în Carpați, ursul își găsește în România cel mai prielnic adăpost din Europa. Ursul brun trăiește de-a lungul lanțului carpatic, mai ales printre stânci, unde își poate crea bârlogul. Fiind un animal puternic, poate parcurge chiar și 150 de kilometri într-o singură zi și se bazează pe auz și miros.
În anul 2008, în România existau aprox. 7.500 de urși bruni. În decembrie 2010, în România existau cca. 6.000 de urși bruni, adică 40% din totalul celor existenți în Uniunea Europeană. În anul 2012, se estima că 2.000 dintre aceștia trebuiau uciși, pentru că nu aveau suficientă hrană.”
Ce nu se spune sau se evită premeditat să se spună este că urșii nu mai au PĂDURI. Adică, habitatul lor natural a fost invadat de oameni. Peste 6.000 de urşi trăiesc în pădurile din România, deşi acestea mai permit prezenţa a doar 4.000 de animale după ce în ultimi ani au fost defrişate pentru diverse construcţii, drumuri şi chiar unităţi de cazare turistică, iar din acest motiv urşii coboară pentru hrană în zonele locuite de oameni. Și pentru asta trebuie să plătească urșii… Ce nu este deloc un aspect de neglijat este premeditarea oficialilor de a crea un cadru legal pentru exterminare, inducând ideea că există o suprapopulare de urși și prea puțină hrană ei. O diabolică metodă de a crea panică, folosind cele câteva cazuri tragice care chiar au avut loc. De ce, dacă au analizat această problemă nu au găsit soluții pentru a le asigura hrana și a le proteja habitatul? De ce nu au luat în serios proiectele şi iniţiativele derulate de organizaţiile de conservare care au propus idei pentru îmbunătăţirea sistemului în scopul evitării acestui tip de masacru?
„ Populaţia de urşi din România a rămas constantă în ultimii ani, undeva la peste 6.000 de exemplare. E destul de mare, pentru că în ultimii ani toate habitatele pentru urs pe care le aveam au început să se fragmenteze din cauza dezvoltării infrastructurii rutiere, a dezvoltării economice şi a infrastructurii turistice. De asemenea, prin dezvoltarea urbanistică a unor zone aceste habitate pe care le prefera ursul încep să se restrângă şi aici apar problemele. Urşii îşi părăsesc locurile lor de linişte din cauza influenţei asupra mediului lor„, un fel de recunoaștere-declarație dată în 2012 de Adam Crăciunescu, directorul general din acea vreme al Romsilva.
În ultimii ani în România au existat zeci de asemenea cazuri. Deci alte cazuri de urși împușcați. Sinteză din articole de presă
În septembrie 2012 au avut loc în judeţul Dâmboviţa trei atacuri ale ursului asupra oamenilor. Atunci, ursul a ucis un bătrân de 72 de ani şi a rănit alte două persoane – o femeie şi un bărbat. Ursul care i-a atacat pe cei trei a fost împuşcat, iar în urma analizelor s-a stabilit că acesta era turbat, în zonă fiind instituită carantina.
Tot în septembrie 2012 un bărbat de 63 de ani a fost ucis de un urs tot în Dâmboviţa, într-o zonă izolată, unde animalul fusese prins într-un laţ, capcana fiind pusă de către victimă.
Tot în septembrie 2012 , în Argeş, doi pădurari au fost atacaţi şi răniţi de un urs, în timp ce participau ca gonaci la o partidă de vânătoare organizată de Ocolul Silvic Vidraru. Ulterior, animalul a fost împuşcat şi s-a constatat că era bolnav de rabie.
La sfârşitul lunii septembrie 2012 mai multe animale ale sătenilor din comuna Băţani din judeţul Covasna au fost ucise de urs, primarul localităţii spunând că în acest an au fost zeci de atacuri ale urşilor în zonă, incidente similare fiind şi la Bodoc, unde un urs coboară frecvent în localitate. Potrivit primarului, în vara acestui an, 2012, în comuna Băţani au fost înregistrate aproximativ 30 de atacuri ale urşilor, care au omorât zeci de vaci şi oi.
Există totuși inadvertențe între populația de urși din păduri și cea din statistica oficială a Romsilva. Un semnal de alarmă tras de World Wide Fund for Nature România ( WWF România)
Fondată în 1961, WWF este cea mai mare organizaţie internaţională independentă care derulează proiecte pentru conservarea naturii. WWF are aproximativ 5 milioane de susţinători în toată lumea şi o reţea activă în peste 100 de ţari. Organizaţia este aproape unică prin faptul că îşi face simţită prezenţa de la nivel local până la nivel global: este capabilă să comunice cu triburile de pigmei Baka în pădurile tropicale din Africa centrală şi, în acelaşi timp, poartă discuţii de la egal la egal cu instituţii ca Banca Mondială şi Comisia Europeană.
Ce spune WWF România și cum dovedește că în România, urșii stau înghesuiți pe hărtie.
Populaţia de urs brun din România este nerealist de mare în recensămintele oficiale, conform datelor analizate recent de cercetători din domeniul academic şi al conservării naturii.
În anumite judeţe (ex. Vrancea, Harghita), unde s-a înregistrat şi un număr mare de urşi vânaţi, creşterea populaţiei (pe hârtie) a fost şi de 50% – de patru ori mai mare decât oriunde altundeva în Europa sau America de Nord. Problema a mai fost semnalată de organizaţiile de conservare în ultimii ani şi indică existenţa unui management orientat mai degrabă către legitimarea vânătorii decât către conservarea pe termen lung a speciei, care este strict protejată la nivel naţional şi european prin Directiva Habitate.
Maramureş, creştere de peste 10% a populaţiei de urs
În anul 2014, WWF-România şi Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice (ACDB) au demonstrat că rata de creştere a ursului brun în Maramureş a fost estimată la peste 10% pentru 2009-2010. Creşterea este neobişnuită în raport cu caracteristicile biologice ale speciei, fiind mai mare chiar decât în Suedia, ţara cu cea mai spectaculoasă creştere a populaţiei de urs brun în ultimii ani – 4.7%. „În registrele oficiale şi interviuri organizate cu factori de interes cu rol în gestionarea populaţiei de urs, WWF şi ACDB au găsit statistici nerealiste sau vagi, fără fundament ştiinţific şi, în unele cazuri, chiar contradictorii. În aceste condiţii nu se poate face o evaluare corectă a stării de conservare a ursului şi nici nu pot fi formulate obiective clare de management al populaţiei”, se arată în comunicat.
Banatul Montan, regiunea unde urşii se numără de câte două sau trei ori
Din 2014, WWF-România participă la evaluările faunei sălbatice din sud-vestul ţării, realizate de fondurile cinegetice şi reprezentanţi ai ariilor naturale protejate din această regiune, care se întind pe patru judeţe: Caraş-Severin, Hunedoara, Mehedinti, Gorj. Încă de la început, WWF a constatat că fonduri de vânătoare învecinate, în care ursul brun este prezent, raportează, fiecare, acelaşi număr de indivizi, de obicei un număr care depăşeşte de două-trei ori limitele biologice şi ecologice ale speciei, dar şi nivelul optim pentru o zonă.
Gestionarii fondurilor de vânătoare recunosc faptul că animalele nu sunt toate „rezidente” pe fiecare dintre fondurile de care se ocupă şi că există astfel probabilitatea să fie numărate de mai multe ori. În Hunedoara şi Gorj, fondurile de vânătoare învecinate raportează acelaşi număr ridicat de urşi în fiecare an, creându-se astfel impresia că populaţia de urs, ca de altfel şi alte carnivore mari, nu înregistrează niciun fel de evoluţie, fie pozitivă sau negativă.
Urşii stau înghesuiţi pe hârtie
Studiile de specialitate estimează un „home range” (un areal) de minim 50-270 km2 (5.000-27.000 ha) necesar unui urs brun în Carpaţi. În judeţul Hunedoara există fonduri cinegetice care au raportat 29 de indivizi pe o suprafaţă de 11.368 ha, iar în Gorj, şase fonduri cinegetice au raportat, fiecare, în ultimii trei ani între 21-30 de indivizi pe o suprafaţă nu mai mare de 150 km2.
În urma acestor constatări, WWF a purtat discuţii cu fondurile şi autorităţile publice locale din Caraş-Severin care au rezultat în ajustarea cifrelor atât pentru urs, cât şi pentru pisicile sălbatice, lupi şi râşi. În 2016, populaţia de urs a fost redusă cu 22%, cea de lup cu 7%, cea de râs şi pisică sălbatică cu 22%. Mai exact, fondul Băuţar-Bucova a redus numărul urşilor de la 19 la 11, Armeniş de la 9 la 4, Berzasca de la 5 la 1, Craiova de la 5 la 1, Rudăria de la 5 la 3, în timp ce Belentin a rămas fără urs evaluat în 2016 (s-a redus numărul de la 2 la 0). Totuşi datele încă depăşesc nivelul optim, cu excepţia râsului şi a pisicilor sălbatice.
Situaţia la nivel naţional
La nivel naţional, în anii 2014-2015, au fost raportaţi nu mai puţin de 10.022, respectiv 10.440 de urşi, şi 8.376, respectiv 8.339 de pisici sălbatice. Ursului brun îi este necesar un areal minim de câteva ori mai mare decât în cazul pisicii sălbatice, deci este anormal ca numărul urşilor să fie semnificativ mai mare decât al pisicilor sălbatice.
Toate cele de mai sus arată că deciziile de management al populaţiilor de animale sălbatice sunt influenţate mai degrabă de profitabilitatea activităţii de vânătoare, decât de protejarea speciilor, deşi ursul, râsul şi lupul sunt specii strict protejate la nivel naţional şi european prin Directiva Habitate (Natura 2000). Pare că evaluările actuale sunt realizate cu scopul de a stabili cote colective de vânătoare şi de a le justifica faţă de autorităţile europene. Unde evaluările sunt totuşi ajustate, se întâmplă datorită unor eforturi de negociere făcute de organizaţiile de conservare, şi nu în urma unor evaluări corecte în teren sau, ideal, în urma corectării metodologiei de numărare însăşi, care este învechită şi generatoare de erori.
De menţionat că vânătoarea la urs brun costă între 4.000-15.000 Euro/exemplar, se mai arată în comunicatul WWF-România.
Metodologia actuală de evaluare, tratată ca procedură administrativă, fără bază ştiinţifică
În România, metodologia se bazează în principal pe contorizarea urmelor animalelor de pe raza unui fond cinegetic şi nu la nivel regional. Acest sistem a fost aplicat începând cu mijlocul secolului trecut, însă în timp a suferit alterări; în prezent, fondurile de vânătoare utilizează practici diferite de cele originale, ce ignoră caracteristicile biologice şi ecologice ale speciei. Procesul pare a fi o simplă procedură administrativă de a completa hârtii, fără vreo bază ştiinţifică.
UE acceptă vânătoarea ca metodă de eliminare a urşilor-problemă, prin derogări speciale, şi de control a populaţiei şi acest lucru este în regulă atât timp cât se bazează pe date corecte. Directiva Habitate oferă factorilor de decizie un „kit” cu instrumente care ajută la îmbunătăţirea condiţiilor ecologice şi a funcţionării ecosistemelor. În baza acestei Directive, o serie de proiecte şi iniţiative derulate de organizaţiile de conservare au propus idei pentru îmbunătăţirea sistemului şi câţiva paşi au fost făcuţi în direcţia bună.
Cel mai important este să se treacă de la o metodologie aplicată la nivel de fond cinegetic, la una care să permită numărarea la nivel regional şi pe o perioadă îndelungată, pentru a acoperi toate sezoanele, incorporând variabilele de la nivel de habitat şi folosind în mod ideal şi date ADN. În plus, procesul de evaluare a populaţiilor trebuie să fie mai transparent, calitatea datelor trebuie verificată de organizaţii independente ca parte a procesului decizional, iar datele să fie mai uşor de accesat de către publicul larg şi experţii din domeniu.
„ Orice decizie de management legată de carnivorele mari sau alte specii ar trebui să aibă la bază informaţii corecte. Denaturarea realităţii din teren poate induce în timp modificări greu reversibile cu efecte şi impact negativ sever asupra întregului lanţ trofic şi sistemelor naturale. Fără obligaţiile ce au derivat din transpunerea şi implementarea legislaţiei europene (Directivei Habitate), situaţia carnivorelor mari ar fi în acest moment cel mai probabil dezastruoasă”,afirma Cristi Papp, manager proiecte carnivore mari şi arii protejate WWF-România.
Dă natura mai tare! – o campanie pentru a susţine aplicarea corectă a legislaţiei de conservare a ursului brun
Ursul este ameninţat în principal prin degradarea, fragmentarea sau chiar pierderea habitatului, sistemul defectuos de management al populaţiei şi de braconaj. La acestea s-a adăugat acum pericolul relaxării legislaţiei europene (Directiva Habitate) care oferă protecţie acestei specii. WWF a demarat campania Nature Alert, prin apelul „Dă natura mai tare!”, prin care oamenii pot cere salvarea legislaţiei şi îmbunătăţirea aplicării acesteia la nivel naţional, ceea ce ar însemna inclusiv măsuri de corectare a sistemului de evaluare a populaţiei de urs. Pentru a susţine campania intraţi pe: www.wwf.ro/danaturamaitare.
Autoritățile implicate au făcut rapoarte ale intervenției și au fost demarate câteva anchete de către MAI, Prefectura Sibiu, DSVSA Sibiu, ANSVSA, Ministerul Mediului.
Autorităţile implicate în operaţiunea de „capturare” a puiului de urs care a ajuns în centrul Sibiului i-au prezentat, luni, 17 octombrie, premierului Dacian Cioloş, rapoarte complete ale intervenţiei care a dus la uciderea animalului.
Între timp ancheta a fost preluată de Parchet, iar la audieri a fost chemat șeful operațiunii de „capturare”.
Până joi, 20 octombrie, Ministerul Mediului trebuie să prezinte stadiul înfiinţării Serviciului de Urgenţă pentru Animale Sălbatice, iar la Ministerul de Interne se lucrează la o revizuire a procedurilor de intervenţie în astfel de situaţii.
În mai multe oraşe din ţară, inclusiv la Bucureşti, au avut loc recent proteste, în cursul cărora s-a cerut protejarea pădurilor şi a faunei.
În acest context, la Senat este aşteptată, săptămâna această, o decizie referitoare la legea privind protecţia animalelor.
Cazul a ajuns și în presa internațională. Imaginea puiului de urs ucis într-un ghiveci cu tuia este imaginea incompetenței noastre
Associated Press scrie că „ prezența ursului brun pe străzile din localitatea transilvăneană a fost semnalată de către locuitori încă de la primele ore ale dimineții. Jurnaliștii atrag atenția că incidentul a avut loc într-un oraș extrem de popular printre turiștii străini”.
Știrea despre uciderea ursului brun de către autoritățile române a fost preluată și de către Fox News, New Zealand Herald și Le Dauphine.
Sursa: WWF România
FOTO: Libertatea