Interferențele Mitropoliei Banatului în deciziile ierarhice ale Arhiepiscopiei Aradului au depășit episodul „amestec în treburile interne”, intrând pe terenul periculos a ceea ce „Codul mirenilor” și DEX-ul definesc ca „trafic de influență”, iar Legile bisericești interzic.
Surse apropiate mediului eclesial au găsit o modalitate de a ne informa că joi, 16 octombrie, 2025, a avut loc o întâlnire privată între Mitropolitul Banatului și cei doi ierarhi arădeni, IPS Timotei Seviciu și PS Emilian Crișanul, la un schit al unei mănăstiri situată în zona de graniță dintre județele Arad și Timiș.
„Întrevederea, neanunțată public și fără caracter oficial, ar fi avut drept scop discutarea schimbărilor din structura de conducere a Arhiepiscopiei Aradului în afara cadrului procedural canonic, iar în centrul acestor acțiuni s-ar afla dorința de înlocuire a doi reprezentanți eparhiali importanți: pr. Bogdan Gheorghe Noghiu, consilier social al Arhiepiscopiei Aradului și pr. Iustin Popovici, vicar eparhial”
– aflăm…
Desigur că informația asta e obligatoriu de coroborat cu notoriul Caz Noghiu Bogdan (prezentat de noi din cele mai adânci începuturi și propus la auto-premiul „până-și va da obștescul sfârșit”) dar, și mai obligatoriu, e să-l pui corect în context și să-i scoți la iveală dedesubturile… mai parșive decât suprafața.
În contextul cronologic, așadar, în ultimele luni s-au intensificat o serie de demersuri prin care Mitropolia Banatului a exercitat presiuni asupra conducerii Arhiepiscopiei Aradului, cu scopul de a influența decizii interne legate de personalul clerical și administrativ. Exemplul cel mai evident este „implantarea” consilierul economic, adus de la Timișoara fără a îndeplini condițiile impuse de acest post, dar, pentru că dă informații bune la Mitropolie, este „ce trebuie în acest moment”.
Potrivit documentelor interne numirile ambilor clerici sunt pe deplin legale, în baza deciziilor chiriarhale și cu aprobările aferente Consiliului Eparhial – la dosarul celor doi clerici există zeci de referate favorabile, ceea ce confirmă eficiența activității lor și legalitatea numirii. Cu toate acestea, s-ar fi făcut demersuri neoficiale pentru revocarea lor de către persoane din conducerea Arhiepiscopiei Aradul fără ca… celelalte persoane din conducerea Arhiepiscopiei Aradului să aibă habar.
„Tensiunile s-au accentuat din motive care depășesc sfera administrativă, fiind legate de neconcordanțe personale și de faptul că cei doi clerici nu se află în grațiile conducerii mitropolitane” – ne scriu „victimele celei de-a treia tabere” – despre care vă povesteam, acum nu multe zile, că stă și savurează „victoria PNL în lupta cu el însuși”… un fel de mafie transpartinică din care nu lipsește niciun partid – vom povesti despre asta cât ce curând.
Până atunci…
I-am dat noului nostru secretar de gen neutru, AI, să ne facă o Analiză documentar-bisericească a acestor ingerințe
și să exprime o părere pe cât de competentă-i e memoria fără implanturi de partid, fără antipatii și fără interese.
Potrivit Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (art. 10, art. 52, art. 123) și Regulamentului autorităților canonice eparhiale (art. 84–108),
• fiecare eparhie se bucură de autonomie administrativă internă, fiind condusă de Chiriarh (arhiepiscop sau episcop titular), care exercită toate prerogativele canonice și administrative asupra clerului și personalului eparhial;
• Mitropolitul are rol de coordonare și supraveghere spirituală asupra eparhiilor sufragane, fără drept de ingerință directă în deciziile de personal, în activitatea curentă sau în conducerea economic-administrativă.
În acest sens, intervențiile mitropolitane în structura de conducere a unei eparhii contravin principiului de autonomie eparhială și subsidiaritate, garantat de Statutul BOR și confirmat prin numeroase hotărâri sinodale.
De asemenea, art. 142 din Regulamentul instanțelor disciplinare și de judecată bisericească stabilește că doar Chiriarhul poate dispune cercetarea, mutarea sau eliberarea din funcție a personalului clerical aflat sub jurisdicția sa directă, iar amestecul altui ierarh în treburile interne ale unei eparhii este considerat act de nesupunere canonică (cf. canoanele 34, 35, 36 Apostolice).
Mai mult, conform canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861), orice încercare de subminare a autorității episcopului titular al unei eparhii — fie prin presiuni, fie prin campanii de influență — este considerată schismogenă și aduce „tulburare în trupul Bisericii”.
Concluzii
Cazul Aradului ilustrează o situație rară și sensibilă în viața bisericească actuală: o eparhie cu activitate social-filantropică recunoscută la nivel național, aflată sub presiunea unor influențe externe.
Există o discrepanță între rânduiala canonică și realitatea practică – în timp ce autoritatea chiriarhală arădeană are dreptul deplin să decidă asupra clericilor săi, se constată tendințe de centralizare mitropolitană, care depășesc cadrul rânduit.
Într-un moment în care Biserica are nevoie de unitate, slujitori și transparență, este esențial ca principiul ascultării ierarhice să fie păstrat, dar și respectul reciproc între ierarhii Bisericii să nu fie afectat de jocuri de influență sau orgolii personale.
Observație finală
Documentar, există precedente similare în care Patriarhia Română a intervenit pentru a restabili echilibrul între mitropolii și eparhii (ex.: cazul Hușilor, cazul Devei și Hunedoarei, 2015–2018).
În toate aceste situații, Patriarhia a reafirmat că autonomia eparhială este garantată de Statut și Sfântul Sinod, iar nicio autoritate mitropolitană nu poate dicta administrativ în eparhia sufragană.
