Când s-a votat cu o suficientă majoritate parlamentară acea lege a rușinii naționale, numită Legea Vexler, cred că nu mulți decidenți au evaluat consecințele. S-a încurajat vocația de atenuare a valorilor culturii naționale și de a știrbi autoritatea identității spiritualității românești. Prin reamplasarea (mutarea într-un muzeu) statuii lui Octavian Goga din dealul Copoului ieșean, se deschide o „cutie a Pandorei”, prin care se judecă ideile din articolele unor scriitori (și nu numai) referitoare la presupusa ură împotriva evreilor din istoria culturală a Valahiei și României. Cu câțiva ani în urmă, în vizorul pedepsiților a fost Mircea Vulcănescu, o mare personalitate a filosofiei românești, pentru că a făcut parte, ca economist, din guvernul Antonescu, fiind condamnat de comuniști la închisoare unde a și pierit.
Acum (am înțeles că grație unui avocat arădean, B. I.), Octavian Goga, „poetul pătimirii noastre”, riscă a fi scos din conștiința publică, fiindu-i îndepărtate statuile, ștergerea numelui său din personalizarea unor instituții (de ex., Biblioteca Județeană „Octavian Goga” din Cluj-Napoca, al unor școli ori licee, străzi etc.), gesturi care îi va afecta prestigiul de scriitor, poet și personalitate reprezentativă a literaturii române.
În contextul unei asemenea legi, sunt judecate, astăzi, personalități care au alcătuit temelia culturii (scriitori și intelectuali) române, dintr-o perioadă îndepărtată. Spiritul trecut nu coincide cu contextul actual. Cum să evaluezi după legi actuale comportamente ale unor personalități, scoțând din context activitatea și mentalitatea celor care au alcătuit și întreținut formarea și conturarea spiritului românesc al culturii naționale! Să șifonezi prestigiul lui Vasile Alecsandri pentru „declarații antisemite”, al lui Ion Heliade Rădulescu, al lui Mihai Eminescu, pentru poezia Doina și articole politice, al lui Octavian Goga, pentru apartenența la un guvern din perioada interbelică, a lui Nicolae Iorga, istoric, al lui Nichifor Crainic, scriitor și teolog, filosof, al lui Nae Ionescu, filosof cu simpatii legionare, al lui Sextil Pușcariu, nașul lui Blaga, lingvist, publicist și istoric literar și mulți alții. Aș mai continua cu B. P. Hașdeu, Vasile Conta, Ioan Slavici, Al. D. Xenopol, Ionel Brătianu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Radu Gyr, Lucian Blaga, precum și Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica și alți câțiva din rândul al doilea. De pildă, Iorga și Alecsandri sunt pasibili de oprobiul legii pentru declarația lor „românizare a economiei”. Nu se face diferența dintre manifestările retorice și activități fizice.
Vor mai fi și alții, după ce „cozi de topor” vor căuta prin arhive și vor descoperi păcate, asociate cu „ideologii antisemite”.
Am impresia că zbierăturile unora privind protecția culturii române sunt inutile. Legea e lege, iar multora nu le pasă că subțierea dicționarului personalităților intelectuale românești coincide cu o sărăcire a culturii naționale. Personal, nu pot fi acuzat de antisemitism, atâta vreme cât scriitorul Gheorghe Schwartz mi-este bun prieten, am scris o monografie afectivă despre cele 54 de cărți ale sale. Și nici relația colegială cu Victor Neumann ori prietenia cu scriitorul Constantin Gumann. Contest abuzurile prin care se amestecă politicul cu creația. Contest afectarea conștiinței naționale integrale a României prin judecarea activității unor personalități cu alte criterii decât contextul exprimării lor. Mai mult, se creează precedente de diluare a spiritului creativ național, la alte dimensiuni care nu coincid cu ideologia actuală a generației politice. E nevoie de responsabilitate și respect pentru istoria culturală și intelectuală a patriei noastre, de protejare a patrimoniului nostru creativ.
Foto: Bust Octavian Goga_Iași
