Asistăm în ultimele zile la evoluții cu totul spectaculoase ale politicienilor noștri. Impulsionați de apropierea alegerilor, îngroziți de spectrul rămânerii pe dinafară, mobilizați de varii resurse până mai ieri inexistente, acești parlamentari au devenit brusc extrem de eficienți și laborioși.
Asta după ce, timp de aproape 4 ani au lâncezit și irosit cea mai mare parte a timpului pentru atingerea propriilor interese, de grup sau personale.Teoretic, au lucrat 2(două) zile pe săptămână, de regulă în zilele de marți și miercuri. Joia dispăreau în colegii, unde erau de negăsit și reveneau la București (la hotel nu la Parlament) luni după amiaza.
În toată această perioadă guvernele care s-au succedat (Ponta și mai ales Cioloș) au legiferat prin Ordonanțe de Urgență (în ciuda interdicției prevazută de Constituție). În puținul timp rămas pentru lucru, Parlamentul a aprobat Ordonanțele Guvernului, cu unele modificări și asta doar pentru a mai complica lucrurile, a dezbătut zecile de cereri ale DNA pentru începerea urmăririi penale sau arestarea unor colegi de scaun (numai Elena Udrea a făcut obiectul a 16 asemenea cereri), și a mai adoptat câteva proiecte de legi care zăceau de ani de zile prin sertare.
Acum asistăm la o adevărată Revoluție. Pentru prima dată în istoria Senatului, un proiect de lege a fost adoptat în comisia juridică și în plen, în aceeași zi, pentru ca imediat să se conformeze și Camera Deputaților. Așa ne-am pricopsit peste noapte cu încă o zi liberă, Ziua Copilului – 1 iunie. Avem acum nu mai puțin de 13 zile libere înafara celor 104, în medie pe an, prevăzute de codul muncii. Aproape o treime din an nu se lucrează, înafara cazului în care Guvernul mai suplimentează zilele libere (zice-se cu recuperare), pentru a se asigura minivacanțe de Anul Nou, Paști sau alte zile nelucrătoare.
Nu cunosc o țară europeană în care Ziua Copilului să fie declarată zi liberă. Sigur Germania și Franța nu o au.
În aceeași logică se înscrie și Legea privind abrogarea a 120 taxe speciale, chit că, unele erau deja anulate. Legea mai are un hop de trecut, dar este evident faptul că nu va fi nicio problemă. Așa o să-și găsească obștescul sfârșit celebra taxă de înmatriculare , rebotezată de diverși miniștri „ taxa de mediu” sau „ timbru de mediu” pentru a înșela instanțele internaționale care, invariabil, au declarant-o ilegală. Nemernicia celor care au populat guvernele postdecembriste a făcut ca peste 300.000 de autoturisme să fie înmatriculate în Bulgaria iar alte zeci de mii în alte țări ale Europei.
Mai nou, cei care cumpără mașini rulate din Europa caută dintre cele mai vechi, cu durata de viață expirată (peste 15 ani) pentru a beneficia de taxa redusă. Deci România plătește bani de la buget pentru Programul Rabla (1500 euro/bucata),în timp ce peste 70% din autoturismele înmatriculate sunt cu vechime mai mare. Poluarea este accentuată și de autoturismele inmatriculate in alte țări,care incasează și banii din vânzarea lor și care, cu acest act de comerț perfect legal, scapă și defactorul de poluare, fără să fie afectate în vreun fel și nici sancționate. Pentru ca nebunia să fie totală, în ultimul an, intermediarii înmatricularilor au inventat o metodă eficientă și legală pentru a-și scuti clienții lor de această taxă absurdă. S-a încetățenit practica de sesizare a instanțelor cu privire la carecterul ilegal al taxei și astfel se obțin hotărâri pe bandă rulantă. Judecătoriile, și așa agglomerate, s-au trezit cu zeci de mii de acțiuni, astfel că termenul de soluționare a acestor cauze s-a prelungit până la 3-4 luni.În acest timp mașinile circulă cu numere.provizorii (3 luni), sau cu autoturismul neînmatriculat,devenind „ infractori”.
Nenorocirea vine abia după abrogarea acestei taxe. Deja Guvernul face demersuri pentru a găsi un înlocuitor care să acopere gaura uriașă în buget, produsă prin neîncasarea acestei taxe. Ei nu realizează cât de grav e faptul că, de aproape un an ,nu se mai încasează taxa ,ca urmare a deciziilor instanțelor.
Se va repeta scenariul cu Legea de majorare cu 50% a salariilor profesorilor, lege care, desi promulgată de Președintele Băsescu ,nu a fost aplicată ,dar a fost abrogată abia peste 10 luni. Au urmat zeci de mii de procese,decizii judecătorești de acordare a diferențelor salariale, și alte asemenea încurcături si nenorociri care,nici până acum nu au fost stârpite.
Cam asta înseamnă să trimiți în Parlament personaje care nu au minime calități morale și competențe acumulate prin studio și practică , nu s-au remarcat prin acivități în slujba comunității și care, de cele mai multe ori, aduc prejudicii binelui public. Nici Aradul si județul Arad nu face excepție la acest capitol.
De la regretații Ioan Alexandru, marele poet național și Ioan Rațiu,ultimul senior al politicii românești, nu am putut remarca pozitiv , vreun parlamentar arădean.
Prilej de cântărire, la viitoarele alegeri, când trebuie să votăm… Din păcate, din aceleași liste ale partidelor, pline cu același gen de persoane care nu au servit cu nimic binele public.
FOTO: GOOGLE
