PROSTIA AFIȘATĂ, DERIVĂ MORALĂ, POLITICĂ ÎN COLAPS

februarie 2, 2026 7:11

Distribuie:

„Foștii intelectuali” ai lui Băsescu, printre care și G. Liiceanu, autorul eseului Apel către lichele (1992), se dau din nou peste cap să-i spele pe actualii decidenți politici și să-i rânduiască în „normalitatea” vieții și a traiului românilor. Motivate de interese, intervențiile lor aservesc lustruirii comportamentelor vizibil ciudate ale celor ce și-au asumat responsabilitatea de guvernanță. Cât bine face țării, de ex. Liiceanu, aducându-i laude Premierului, sub formă de odă, „un exces de exaltare”, de umilință intelectuală? Apelul său către lichele devine un apel către sine. Ne aflăm în plin proces de eroziune a valorilor, într-un haos politic și de autoritate. Este tot mai vizibilă degradarea accelerată a calității vieții civic/l/e și a prăbușirii morale, întreținută de compromiterea politicienilor, cuprinși de șmechereală, prostie afișată și căpătuială financiară, prin abateri de la moralitate și absența criteriilor pentru o guvernanță pozitivă. Politica alunecă vertiginos spre haos, vânturat de crize multiplicate.

Coaliția politică e o ciudată alcătuire, după struțo-cămila lui Cantemir, care împiedică progresul și bunul mers al guvernanței. Presa anunță zilnic „divorțuri” politice, amenințări cu ruperi de alianțe și certuri biografice. Nu există un arbitru, adică o putere asumată care să prevină derapajelor politice. Lipsesc principii morale în comportamentele celor aleși ori numiți să gestioneze fără confuzii politice, morale și sociale din țara noastră. Amatorismul face casă bună cu ignoranța și inocența, iar gesturile abuzive se împletesc cu justificări puerile. Absența viziunii politice e mărturia neputinței, precum și expresia de manifestare a unei gândiri scurte. Mulți, care se consideră intelectuali de elită, aduc osanale și justificări unor comportamente de guvernanță (până la nivel de primării și organizații căpușate). Din interese evidente, presa împrăștie știri false și întreține tabloide tulburătoare și cinice, contribuind la fisurarea societății. E vizibil că țara se află în haos, fiind guvernată după ureche, fără un proiect coerent și fără responsabilitate. În orice clipă, se poate declanșa un blocaj al puterii, o ruinare financiară, o ademenire imprudentă într-un război ori într-o criză națională în sănătate, educație, economie, mediu, finanțe.

Unul dintre cei mai distinși și autentici intelectuali ai României, ANDREI MARGA (în revista clujeană Tribuna, nr. 561 din 2026), anticipează câteva Prefigurări ale anului 2026. Numeroase eseuri și cărți dau voce despre derapajele (în vederea îndreptării ori evitării) din guvernanța țării și despre absența unor principii măcar oneste în construirea comprehensivă a României. Din păcate, puțini dintre cei implicați în decizii citesc onest (dacă citesc!) și dintre aceștia prea puțini sunt capabili să fie mișcați de idei.

Vizionar și cultivat într-ale filosofiei, Marga emite, cum îi este obiceiul, propuneri constructive, reieșite din analize temeinice și din concluzii bine gândite și responsabil cumpănite. Unele depășesc „prefigurările anului 2026”, iar altele generează principii de bună guvernanță. Soluțiile cresc din derapaje. Iată câteva:

declinul educației crește vertiginos, iar universitățile au ieșit din clasamente relevante;
se reduc resursele pentru educație, în timp ce țara vecină aflată în război (alimentată de noi cu milioane de euro) mărește alocările pentru educație;
lipsește o elementară pricepere în conducere;
nu se promovează oameni pe merite, ci pe interese (nepotisme, sinecuri, colegi de partid, rude, prieteni, soții, amante etc.);
o treime din populație este ținută în zona sărăciei;
nevoia de reconstrucție instituțională (prin curățirea legislației de confuzii);
promovarea clară și respectarea meritocrației și a concursurilor curate;
vechilor crize li se adaugă cele de administrare, de creativitate, de democrație, de onoare, de integritate, de viziune;
se irosesc energii (și minți) în lupta falsă cu comunismul, cu dușmanul de la Răsărit, cu /anti/suveranismul, cu o falsă istorie, știut fiind că al doilea război mondial a împărțit Europa în funcție de criterii, astăzi nevalabile;
se trăiește din clișee, ceea ce înseamnă că știrile false și lipsa culturii politice alimentează minți politicianiste;
ideea de democrație e clamată, deși este o ruptură flagrantă între aleși și alegători, întreruptă imediat după preluarea mandatelor de primari, parlamentari etc.; altfel spus, democrația e o etichetă care nu funcționează;
problemele naționale (dacă n-au fost dizolvate în globalisme) se pot rezolva numai prin „suveranitate statală”;
o societate civilizată are la temelie o justiție independentă și corectă, bazată deopotrivă pe „calificarea juriștilor și responsabilitatea acestora;
„înarmarea europeană este doar o aventură”, spune A. Marga, „ce vrea să mascheze neajunsurile create de decidenții înșiși”;
revenirea la normalitate presupune trei pași majori: stimularea cooperării; revenirea la dezvoltare; restabilirea păcii (prin lichidarea urmărilor ultimului război mondial);
recuperarea deficitului cultural al indivizilor și al comunităților este o necesitate.
presa trebuie să revină la rolul său de a refuza prelucrarea ideologică a evenimentelor în favoarea întreținerii dezbaterii critice.

Sunt circa douăzeci de probleme, asupra cărora politicile responsabile au obligația de a însănătoși mersul în progres al civilizației naționale, fără diferențiere. Se pretinde o deplină implicare efectivă, mai cu seamă a intelectualilor cu minți ascuțite (nu cu diplome false, chiar legale, dar fără calitate științifică). Inegalitățile sociale împiedică instalarea fericirii în comunități, iar înlăturarea acestora e atribuția esențială a decidenților, aflați (după cum indică condamnările vizibile) într-un proces de căpătuială prin corupție, comisioane condiționate, mită înaltă, favoritisme politice și tratament juridic preferențial. Unii plătesc pentru toți, fără ca răul să fie erbicidat total și sistematic. În vremuri întreținute voit tulburi și afectate de confuzii, afacerile politice se intersectează cu cele financiare, dezonorante, brutalizând bunul mers al minimului de satisfacții publice. Oamenii resimt nevoia implicării intelectuale în decizii și în curățarea de patimi.