Ceea ce trebuia să fie „Un spectacol de succes. O poveste iubită de public. Un proiect teatral bine construit.” – cităm exact din prezentarea publicată pe site-ul Teatrului de Stat „Ioan Slavici” ca știre-anexă la reprezentația de sâmbătă, 21 septembrie – e pe cale să se transforme într-un scandal internațional, să se lase cu scuze din partea directorului TCIS, Bogdan Costea și a regizorului Laurian Oniga și să scoată (în liniște și fără „cocoșisme” inutile) montarea „Take, Ianke și Cadîr” din toate programele. Dinu Braunstein, referent pentru cultură şi relaţii publice la Asociaţia Saşilor Transilvăneni din Regiunea Dortmund și corespondent pentru mai multe publicații cu impact internațional a trimis astăzi mai multor redacții un text critic amar față de ce a văzut pe scena marelui oraș din țara care se ferește de nazism mai mult decât de orice patalama.
Citând știrea completă…
«De asta vor avea parte spectatorii prezenți la Festivalul ,,Origini, Identitate, Cultură – Întâlniri anuale ale publicului românesc din Dortmund” (Germania), ediția 2019. Actorii Teatrului Clasic ,,Ioan Slavici” Arad vor juca acolo spectacolul „Take, Ianke și Cadîr” de Victor Ioan Popa, în regia lui Laurian Oniga. ,,Continuăm o tradiție care ne bucură. Aceea de a juca în fața publicului românesc din Dortmund. Facem lucrul acesta cu același drag și cu același succes, de mai bine de o jumătate de deceniu. Spectacolele noastre sunt așteptate cu nerăbdare acolo căci, putem să spunem fără să greșim, avem deja un public al nostru la Dortmund.”, spune Bogdan Costea, manager al Teatrului Clasic ,,Ioan Slavici”.
Spectacolul care îi aduce pe aceeași scenă pe: Dan Covrig, Ovidiu Ghiniță, Călin Stanciu, Constantin Florea, Robert Pavicsits, Roxana Sabău, Oana Kun, Adriana Ghiniță, Liliana Balica și Elena Ivașcu ajunge în fața publicului din Dortmund, în 21 septembrie.
,,Continuăm o tradiție care ne bucură. Aceea de a juca în fața publicului românesc din Dortmund. Facem lucrul acesta cu același drag și cu același succes, de mai bine de o jumătate de deceniu. Spectacolele noastre sunt așteptate cu nerăbdare acolo căci, putem să spunem fără să greșim, avem deja un public al nostru la Dortmund.”, spune Bogdan Costea, manager al Teatrului Clasic ,,Ioan Slavici”.
Ei bine… iată cum s-a văzut spectacolul din țara lui Goethe
Cu mare bucurie am aşteptat Seara Culturală Românească de la Dortmund, din 20 septembrie 2019, eveniment devenit în ultimii ani tradiţional. Cu mare curiozitate am aşteptat să-i revăd pe actorii Teatrului clasic „Ioan Slavici” din Arad, care în toate apariţiile lor au cucerit publicul, meritând cu prisosinţă atât aplauzele cât şi respectul spectatorilor de limbă română din capitala regiunii Westfalia. Anul acesta, atractivitatea spectacolului ar fi trebuit să fie sporită prin prezentarea unei lucrări clasice, de mare popularitate: tragicomedia „Take, Ianke şi Cadîr” de Victor Ion Popa, piesă ce pledează pentru înţelegere şi iubire între oameni de diverse religii şi culturi, tema fiind, mai ales în zilele noastre, de mare actualitate.
În afară de actorii teatrului, care prin talentul lor au reuşit să ofere multă calitate, reprezentaţia în sine, a condus, probabil datorită regizorilor, la desprinderea de ideea generoasă a autorului, situându-se – părere proprie – în zona periculoasă a vecinătăţii cu ura de rasă, termenul fiind folosit aici cu multă îngăduinţă. Amestecul temei cu politica anilor de foarte tristă amintire ai nazismului prin interferenţe vocale zbierate ale conducătorilor fascisto – hitlerişti – stalinişti de odinioară (din repulsie nu le scriu numele) ce asmuţeau la ură şi crime odioase, ascultate la radio de către evreul Ianke, dominând minute bune fondul sonor al spectacolului, la maximumul decibelilor, nu are nimic comun cu ceea ce şi-a dorit autorul pentru această piesă : toleranţă, dragoste şi linişte sufletească. Finalul improvizat, voit rupt de original, nu s-a lăsat mai prejos: evrei ultraortodocşi aruncă, la adăpostul întunericului, cu pietre in prăvălia coreligionarului lor moderat Ianke, îi fură tăbliţa cu numele firmei, dispărând apoi în noapte. Creştinului Take şi musulmanului Cadîr… nu li se întâmplă nimic. Vai doamne, ce generozitate! Evreul rămâne (cel puţin in spectacolul de la Dortmund) veşnicul vinovat, ori ca presupus agresor, ori chiar ca doritor de echilibru şi linişte.
Cortina!
Unde este sfârşitul învăluit în iubire propus de autor, în care tinerii în secret căsătoriţi, fără prejudecăţi, doresc să facă din copilul lor pur şi simplu UN OM, în ciuda tuturor reticenţelor altora? Ce mesaj au primit tinerii spectatori care au vizionat pentru prima dată această piesă? Cum oare s-ar fi comportat autorul Victor Ion Popa, dacă ar fi fost prezent în sală?
Răspundeţi, domnilor regizori, pentru că dacă nu o faceţi, jigniţi dramaturgia românească de bun simţ, care în ciuda libertăţii cuvântului şi a opiniei, nu poate fi transformată la voia întâmplării din cultură în instrument politic cu nuanţe vădit rasiste.
Dinu Braunstein,
referent pentru cultură şi relaţii publice
Asociaţia Saşilor Transilvăneni din Regiunea Dortmund
Dortmund 24.09.2019
