ESPRIT DE GEOMETRIE… ESPRIT DE FINESSE
– ȘASE –
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ sau
ÎNTRE FAUST ȘI MEPHISTO… (Actul I)
A. Ești inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ce auzi și înțelept dacă știi despre care jumătate e vorba…
Reflectarea pe planul logic al minții umane a două cauze diferite ce produc același efect se numește dilemă. Dacă ar fi trei cauze, atunci, trilemă. La n cauze, o polilemă. Deci, să judecăm: Inteligența artificială – [ A.I. ], ca orice lucru/fapt artificial, este ceva nenatural. Ceea ce este nenatural este împotriva firii, așadar letal. Când dăm de ceva letal, atunci ne ia dracu’. Ergo: (Cu) inteligența artificială ne ia dracu’… Apoi, Inteligența artificială este o etapă normală în evoluția omului. Omul, fără evoluție, (fără inteligență artificială) se prăpădește, i.e., îl ia dracu’ . Ergo: fără inteligența artificială (evoluție) ne ia dracu’… Corolarul dilemei: Cu inteligența artificială sau fără inteligența artificială, tot ne ia dracu’ !…
A.I., I.T., robotică, realitate virtuală (sau augumentată) [V.R.], dispozitive cu autoreglare (homeostazice), sisteme automate (automatică) ș.a.m.d. ne-au inundat existența – și așa stresantă – de zi cu zi… De credeți că aceste gadjet-uri sunt apanajul prezentului, sau chiar al literaturii SF, vă înșelați! Credeți că cei vechi (începând chiar cu anticii) erau defecți mintal? Nu erau deloc cretini, ceea ce le lipseau erau (în primul rând!) resursele de exprimare de care beneficiem noi astăzi. Din nou, obsesia mea pentru L. Wittgenstein („Dacă nu ai ce spune, trebuie să taci”)… acum o pot „amenda”: Dacă nu ai resurse de exprimare a gândurilor tale (termeni, expresii etc.) atunci NU trebuie să taci, CI, să le inventezi!… Q.E.D…. Problema este că – atât în limbajul cotidian cât și în cel „riguros” științific – avem de-a face cu o babilonie de sensuri, interpretări, reprezentări etc. … Ideea cu „savantul idiot”, care a ajuns atât de specializat, atât de adâncit în propriul său domeniu, încât nu mai poate comunica nici cu „proximitățile” sale savante, nu este o absurditate! Dispozitive cu autoreglare (să le zicem roboți, deși nu suntem exact „pe felie”) au existat și în Antichitate (e.g. Heron din Alexandria), apoi în „Evul Mediu glorios arab” (e.g. Ibn Al Haytham – Irakul de azi; cei trei Banu Musa – fiii lui Musa, dar mai ales Al-Jazari – <<părintele roboticii>>, în 1206 scrie <<Compendiu privind teoria și practica artelor mecanice>>), apoi Jacques de Vaucanson (la Curtea Franței, sec. XVIII). Șirul poate continua amețitor… Pentru ei, aceste „curiozități” erau menite distracției, jocului; probabil că foarte puțini și-au dat seama de posibilele lor aplicații practice, dar asta nu le scade cu nimic meritul…
Când folosim, măcar o parte, din termenii științifio-tehnici, pomeniți mai sus, va trebui să ne luăm o marjă minimă de siguranță, i.e., o definiție „minimală, de lucru” spre a ne putea înțelege între noi (vechea deviză metodologică atribuită lui Voltaire…).
B.„Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?” (H.R. Patapievici, Omul recent).
În ultima vreme o nouă fantomă bântuie mass media – A.I. (în engleză se pronunță „eiai” și sună ca o lamentație lugubră…)…Artificial Intelligence. Tot mai multe voci (de obicei, neavizate!) „ne arată pisica” sau ne amenință cu acest „bau-bau” care ne va duce în adâncurile pierzaniei. Ca de obicei, atunci când se face un pas mare în evoluția științei și tehnologiei umane, prima reacție, mai ales a habotnicilor întru incultură și prostie, este de a nega! Frica! Frica de ce? În istorie, puzderia de exemple, n-ar încăpea nici în Encyclopedia Britannica… Deci, „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”. Pretextul invocării marii scriitoare britanice Virginia Woolf i-a oferit lui Edward Albee posibilitatea unei sondări adânci în mentalul uman, ceva similar cu angoasele „prostimii intelectuale” (?!…) vis-a-vis de A.I. „Dacă ți-e frică de Virginia Woolf, oricine ar fi ea, mai bine ai păstra un strop de realitate, oricare ar fi ea. Lupta se dă între aparență și realitate” (Irina Cerchia, Amfiteatru, 71 / 17 februarie 2021) Să nu credeți că mă refer doar la Românica… nici vorbă! Și aici, în perfidul Albion, patria atâtor revoluții în știință și tehnică, cu impact uriaș, decisiv asupra destinului umanității, da! da!… și aici văd pe sticlă lamentații de neînțeles la adresa sorții sumbre ce ne așteaptă dacă „scăpăm de sub control” acest „monstru” de A.I. Ca și cum ar fi un mamba negru, scăpat din terariu!… Da, da, până și anglo-saxonii (îi am în vedere și pe yankei, pe care-i văd tot pe sticlă, zilnic)… De popoarele latine, nu mă mir… cu sângele lor mai fierbinte îi apucă isteria mai ușor (văd asta la francezii de „peste drum” – English Channel…).
Ei bine, ceea ce vreau să vă spun acum, se potrivește ca o mănușă intențiilor mele… În binecuvântata pauză pe care am făcut-o (țigară și bere – afară!, pe scările ce coboară-n în prea-englezeasca stradă) aflu de „mărețul eveniment” de la Parlamentul Românicăi – o frumusețe de atac cibernetic! La țanc! Să vedem, doar este „Hot News”… Deci un Breaking… Atacul cibernetic-informatic amplu asupra serverelor Camerei Deputaților de la Casa Poporului; al câtelea? De fapt, se întâmplă și la Case mai mari și mai prestigioase decât monstrul arhitectonic din Ceauschwitz am Dâmbovitzen… De pildă, la „aia” Albă de pe Potomac… S-au „furat” date personale ale „aleșilor boborului”… Minunat! Aplauze!… „Băieții” amenință că în 25 de ore le dau pe toate mass media, dacă nu primesc cca. 32.000 de euroi… Ăștia sunt chiar tâmpiți? Eu aș fi cerut de cel puțin o mie de ori mai mult… Accesul public la chestii intime (și întunecate!) ale „aleșilor”, merita mai mult… Să le țâțâie curu’că, de altceva nu-s mai buni… mai ales acum, în prag de tetra-alegeri, comasate și necomasate, apoi, recomasate… Măcar acum să se aplice Glasnosti-ul lui Gorbi… Suma derizorie cerută mă face să cred că: (i) e vorba de un mic grup de adolescenți obraznici da’ deștepți-foc, ce nu mai au bani de păcănele sau droguri… (ii) există un alt „cumpărător” mult, mult mai „generos” la pungă și trebuia aruncat praf în ochii lumii… (iii) datele furate sunt de „trei lulele” și nu pot interesa decât cârcotașii tot de „trei lulele”… Pe rețelele sociale (de „comunicare”) au apărut – prompt – tot felul de versiuni, una mai sofisticată decât alta… Mi se pare de bun simț următoarea: (i) Camera Deputaților, cu ceva timp în urmă, a refuzat (în scris!) ca structurile sale informatice să fie protejate de Centrul Național Cyberint (CNC) aparținând cui? Horribile dictu… SRI-ului! Ce pleașcă pentru neo-securiștii noștri să aibă acces la… (ii) Acum vreun an, CNC a atras atenția că echipamentele, softurile și sistemele informatice de la „Casa Boborului” sunt de pe vremea când era bunica fată… (iii) CNC-ul operează un sistem național de protecție a infrastructurilor informatice, numit „ȚIȚEICA” (după numele gloriosului matematician român). Azi, s-a ajuns la „ȚIȚEICA – 2” dar onor’ Camera Deputaților ar fi vrut doar un „ȚIȚEICA – 3”, aplicând fonduri din PNRR… Suntem pe gheață subțire… De fapt, nu mă interesează că nenorociții de „aleși” vor fi mai bine „cunoscuți” și sper că și în sens biblic…
Acum putem reveni la „oile noastre”. Spiritul meu de logician mă obligă să încerc – măcar timid – o serie de clarificări terminologice privind constelația de concepte ce gravitează în jurul A.I. Nu e deloc un lucru ușor, datorită confuziilor de tot felul și care încurajează cele două extreme: încrederea nestrămutată în A.I. și viitorul său, respectiv spaima de tipul filmului „Paneta maimuțelor” – scena finală, pe plaja pustie, cu Statuia Libertății îngropată în nisip, apogeul disperării umane (… a ceea ce a mai rămas din umanitate). Poate că unii ați văzut filmul, vreau să spun, „capodopera” (… americană… din 1968, după romanul francezului Pierre Boulle) și nu ersatz-urile ce i-au urmat din meschine interese comerciale de succes forțat…
C. Pisica lui Schrodinger – un paradox al mecanicii cuantice.
În 1935, fizicianul austriac Erwin Schrodinger a imaginat un experiment unde apare o… biată mâță… Sărăcuța de ea poate să fie vie SAU moartă, în funcție de un eveniment aleator (întâmplător) anterior… Schrodinger dă astfel o interpretare Școlii de la Copenhaga – impactul mecanicii cuantice asupra lucrurilor cotidiene… Cam tot așa stau lucrurile și cu A.I. … Dar să începem cu începutul…
Când îmi scriam teza de Doctorat („Strategii logice de prelucrare a informației în creația științifică”) și îmi pregăteam apoi, Dizertația, mi-au picat în mână niște cărți care m-au marcat profund; cu atât mai mult cu cât autorii erau români… Am în vedere „Homo ciberneticus” și „Integronica” ale regretatului Acad. prof. Adrian Restian și, apoi, „De la așchia de silex la calculatorul electronic” (autorul nu mi-l mai amintesc… deh, bătrânețea). Din aceste lucrări transpar o serie de idei importante: (i) evoluția omului nu s-a terminat, ea continuă; evident, transformările nu pot fi sesizabile decât la mii, poate zeci de mii de ani… viața unui singur om e doar o clipă din această „eternitate”; (ii) omul este un sistem cibernetic (homeostazic) care își asigură ființarea (și) prin autoreglare – feed back dar și feed before / forward; aceste tipuri de reglare (recursivă și anticipativă) se fac prin informație (recepția, stocarea, prelucrarea și utilizarea de informație); (iii) omul este „un dispozitiv (device)” nemaipomenit de perfecționat dar… perfectibil… este mereu perfectibil datorită imperfecțiunilor evoluției sale; (iv) robotul (termenul vine din limba slavă, de la verbul „robotati” = a lucra, a munci) nu este decât o unealtă menită să ajute, să înlocuiască (acolo unde e cazul) munca omului; (v) homeostazia, i.e., menținerea echilibrului intern al unui sistem într-un mediu extern (dar și intern), permanent / relativ instabil, este asigurată prin autoreglare iar autoreglarea înseamnă utilizarea de informație; (vi) informația nu trebuie înțeleasă reductiv (!) doar ca știre, cunoștință, cunoaștere, „noutate absolută pentru curiosul absolut”, ea este ceva mai mult, o entitate existențială care nu există decât prin comunicare între sisteme, intra-sisteme și acest lucru numai codificat unde „codificarea” poate afecta informația (amplificare, reducere, transformare sau… aneantizare…); informația nu este informație până nu-și atinge menirea, recte cea de a fi utilizată / folosită la ceva… Vorba lui Norbert Wiener – părintele (recunoscut oficial) al ciberneticii: ”informația este informație!”.
Ajungem astfel la unele idei năstrușnice din literatura SF. Omul nu mai are răbdare să aștepte ca evoluția naturală să-l perfecționeze mereu (acest lucru făcându-se aleatoriu, în salturi dar și decăderi, cu imprecizii și erori…). Preferă – la acest moment al evoluției sale, care-l și face apt pentru așa ceva – să-și ia singur soarta în mâini! Cum? Prin creația de sine! În viitorul ceva mai îndepărtat (cred eu), își va înlocui „piesele componente” cu altele, mult mai perfecționate dar… artificiale! Până la urmă va ajunge total artificial, dar propria sa creație de sine! Omul bionic! Cel biologic va fi aruncat la groapa istoriei naturale! Dacă Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, atunci, de ce omul nu va proceda mai departe la fel, dar în „stilul” lui? Sumbră perspectivă, nu-i așa? Dar bine că (deocamdată!?…) toată tevatura asta nu e decât o fantezie din năuceala literaturii SF…
Voi continua „povestea” în episodul următor. În definitiv, nu doresc decât să alung un „bau-bau” ce bântuie mințile prea „netede” și prea „odihnite”…
Cică, se însoară un om (încă om…) cu o femeie bionică. În noaptea nunții erau deja în voiaj de nuntă, într-o cușetă a unui vagon de dormit (evident, de mare lux…). „Ea” în patul de sus, el, în patul de jos. Când „ea” dădu semne că vrea să coboare în patul lui ca să „consume căsătoria”, el îi spune scurt: „Nu te mai osteni dragă, aruncă-mi aici jos doar device-ul!…
Citește și:
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XIV). ANUL NOU E PRINTRE NOI, MAI DESFACEȚI UN BUTOI!
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (X). ESPRIT DE GEOMETRIE… ESPRIT DE FINESSE
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
