Cu mulți ani în urmă, noi românii, ne uitam la țările din vestul Europei precum un olog la alergătorii de la curse. De departe le admiram și înăuntrul nostru simțeam dorința de a ne alătura lor, indiferent cum. Fără nici un regret mulți dintre noi am încercat să plecăm din țară considerând la acel moment că o astfel de plecare ilegală chiar, se constituie ca o responsabilitate personală și o frondă individuală la adresa unui regim complet defazat.
După anul 1945, vlăguite de lupte și războaie, „cele mari” s-au reorientat,
au dat la o parte ambițiile imperialiste, au bătut în cuie hotare iar națiunile, după ce le-a fost prezentat un alt tip de program politic, bazat pe respect, solidaritate, schimb de mărfuri, toate sub cupola creștinismului asumat, au votat partide creștin-democrate populare, care au făurit acea Europă la care, după cum scriam, ne uitam cu mare plăcere. Tot ceea ce s-a făcut în ultimii 50 ani ai secolului trecut a avut în vedere bunăstarea oamenilor și siguranța statelor lor.
În același timp, noi, în România, eram siliți să ne ducem o viață submediocră, la limita suportabilității, pentru că un individ, împreună cu câțiva oameni dintr-un trib antiuman au decis de capul lor că statul român trebuie să-și plătească datoria externă ( făcută, în numele unei industrializări țintite pe o piață limitată). Două sisteme economice atât de diferite au făcut ca diferența de confort dintre națiunile celor două blocuri să crească. În fapt, în timp ce bunăstarea din vest creștea, viața oamenilor din est se deteriora zilnic.
Pe de altă parte, națiunile din vest, fiind concentrate doar pe ideea de viață personală fără probleme, au lăsat garda jos în privința alegerilor propriilor lor lideri politici.
Astfel că, după anul 1990 s-au infiltrat la vârful partidelor lor populare indivizi cu o cu totul altfel de gândire politică, iar ideile de bază au început să fie eludate. Și așa au apărut lideri cu interese personale sau de grup care au alterat doctrina creștin-democrată iar cu timpul națiunile s-au trezit cu indivizi care nu mai puneau nici un preț pe dreptatea socială. Cel puțin declarativ, ei pronunțau în continuare un discurs popular, măcar că principiile acestuia fuseseră abandonate cu mult timp în urmă.
Chiar și înființarea UE a avut la bază aceste principii. Aderarea altor state după constituire s-a făcut însă după principiul avantajel noastre înainte de orice. Cu alte cuvinte, dacă aderarea unui stat din estul Europei nu aduce un profit real atunci desființăm contractul de aderare și vom folosi alte pârghii prin care să ne reducem costurile. În cazul României, cedarea de resurse și mai important cedarea suveranității. Ultima, realizată doar prin intervenția directă în sistemul nostru electoral.
Acum, în anul 2022, deja putem vorbi despre o republică de paie,
complet inutilă și fără perspectivă. Pentru că asta au reușit liderii noștri împreună cu derbedeii UE. Ultimii, foarte interesați de a schimba statutul nostru de țară suverană.
O țară a cărei geografie și resurse permite unui popor ca al nostru să-și ducă viața complet independent și mai ales neafiliat organizațiilor profitabile europene sau de alt fel. Atât cât se poate.
Am deschis, prin bunăvoința unora, țara, tuturor delicvenților din lume cedându-le pentru sume derizorii investițiile pentru care românii au răbdat la propriu și ne mirăm cum a apărut o nouă clasă socială? S-a umplut țara de cartiere rezidențiale în loc de fabrici și încă sperăm la o decență din partea celor pe care îi alegem?
Ceea ce ar trebui să afle absolut toți românii este faptul că aproape orice investiție bugetată are conexată cel puțin o alta undeva prin țară. Din aceiași bani firma câștigătoare de licitație se desfășoară și pe un șantier personal neinteresant pentru instituțiile statului abilitate de a controla. În fapt acestea sunt doar găinării. Banii cei mulți se duc în alte conturi, nesupuse vreunui control. O chestiune clasificată. Până la urmă, banii dacă sunt furați sau traficați mai devreme sau mai târziu toți vor da socoteală.
Nouă, românilor ne pasă mult mai mult de țară decât de ceea ce se decide la vârful UE.
Ce vor ei să facă cu țările și națiunile lor, e treaba lor. N-au decât să mănânce pământ toată ziua dacă ei descoperă că sunt prea mulți și ampenta lor de carbon este depășită. Să fie sănătoși. Noi ne vom mări șeptelul în nădejdea că într-un final le va veni și lor mintea la cap. Dacă proteinele lor nu vor mugi și nici nu vor da lapte n-au decăt să le facă rezervare la teatru.
Din partea noastră pot să le dea copiilor lor și lapte de cloșcă. Să ne lase pe noi cu tâmpeniile lor de consum. Nu vom mânca viermi și nici greieri. E suficient că de primii vrem să ne scăpăm. Dacă vouă vi se pare că cei care au decis mizeriile astea sunt oameni sănătoși la cap atunci n-aveți decât să-i urmați. În ceea ce ne privește noi spunem pas, iar dacă unii dintre noi se adâncesc în mizeria UE atunci faceți-le buletin că noi nu ne supărăm.
Cum veți vinde viermii? Sau greierii? La kilogram, la centimetru? Sau în funție de decibeli?Oricum nouă nici gratis nu ne trebuie.
Viena, 29 noiembrie 2022…
