[ACTUALIZARE] TRAFICUL DE INFLUENȚĂ și EVAZIUNEA JUDICIAR-FISCALĂ sunt FAPTELE ANCHETATORILOR din Dosarul „Țâșcă, Don și prietenii noștri acoperiți”… „Fraierii care nu au vrut să colaboreze” sunt la spital și la pușcărie – procurorul fiind AVANSAT
Din „lotul condamnaților” pe care Instanțele l-au judecat vreme de 6 ani în cadrul Dosarului nr. 4213/108/2014 (pe care l-am „botezat” ironic Cazul „Țâșcă, Don și prietenii noștri acoperiți”) lipsește tocmai – cel puțin în opinia noastră – cel mai mare evazionist fiscal dintre toți: anume Cios Emanuel Daniel – „acoperitul” din schemă care, exact la ora care discutăm, are datorii de fix 1.333.271 de lei ANAF… pe care nu și le va plăti niciodată! Începem cu asta pentru că majoritatea cititorilor-contribuabli probabil că nu știu că, pentru procurorii DNA (nu generalizăm… deși asta e PRACTICA), finalitatea unui dosar nu îl reprezintă INTERESUL STATULUI, respectiv RECUPERAREA PREJUDICIULUI și nici pedepsirea adevăraților „șmenari”, ci „spargerea” cazului în cât mai multe cioburi! („De parcă ar fi ziariști”… vorba cuiva.)
Ca dovadă care vorbește prin realitatea „la zi și de la rădăcina problemei” , datoria de aproximativ 300.000 de lei pe care i-au imputat-o judecătorii lui Cios nu a fost nici până acum achitată,
una dintre numeroasele firme deschise pe numele său sau prin intermediari făcând STORNO la facturile incriminate (Factura storno este o factură prin care se rectifică o tranzacţie anterioară consemnată într-o factură, prin scăderea unei sume echivalente cu cea pe care dorim să o modificăm – conform definiției) și declarând FALIMENT… asta după ce Instanța l-a „condamnat definitiv” „la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 (zecemii) lei, pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată. 2. Pune în vedere inculpatului Cios Emanuel Daniel prevederile art. 631 Cod penal din 1969, privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în caz de neexecutare cu rea credinţă a acesteia. 3. În baza art. 12 din Legea nr.241/2005 (în forma anterioară modificării sale prin Legea nr.255/2013) constată decăzut inculpatul Cios Emanuel Daniel din dreptul de a fi fondator, administrator, director, sau reprezentant legal al unei societăţi ce funcţionează în condiţiile Legii 31/1990, până la data reabilitării sale.”
Atâta tot… pentru cel care, în fond, a fost BAZA PIRAMIDEI acestei construcții infracționale!
Pentru că n-au vrut să-l dea pe Ioțcu și/sau pe încă un procuror „tare” sunt Țâșcă și Don la pușcărie
Daniel-Emanuel Cios lucra deopotrivă cu mai multe firme, cărora în afară de bani pe diferite bunuri le mai oferea… facturi dubioase, chitanțe neacoperite și acte eliberate aiurea… până și numele și ștampilele fiind „fake”. „Plantat de sistem” în mediul de afaceri al ȚINTEI INIȚIALE, Cios știa foarte bine că, indiferent câte ilegalități ar comite, nu i se poate întâmpla nimic, câtă vreme este „omul procurorilor”…
iar dacă Costel Don și / sau Dan Țâșcă ar fi acceptat să COLABOREZE – adică, din informațiile noastre, „să-l dea pe Nicolae Ioțcu” (președintele Consiliului Județean Arad la data respectivă și CEL MAI VÂNAT OM DIN ARAD… la ordinele lui Falcă) „sau pe un procuror nealiniat, dintr-o funcție atunci superioară celei a lui Codrin Gavra” (nu-i facem public numele, pentru că omul e încă în funcție și chiar nu are nicio legătură cu aceste matrapazlâcuri) – ar fi scăpat, și ei, cu o amendă, sau cel mult cu suspendarea executării pedepsei. „Nu dai – te băgăm pe tine!” – este esența discuției „de culise” dintre procurorul de caz și inculpați – și exact așa s-a și întâmplat: motivarea sentinței e uriașă ca volum, goală de orice fel de DOVEZI ale vreunui trafic de influență sau primire de foloase necuvenite este nimic altceva decât O COPIE A RECHIZITORIULUI întocmit de Gavra… o rușine magistrală a Justiției.
Ca argument… iată: aceeași judecătoare, care la Arad a trimis dosarul înapoi la procuror într-o primă fază (pentru că era slab, prost și rău intenționat întocmit), în ultima fază, deliberând asupra acelorași acte, la Timișoara, îi condamnă pe Țâșcă și pe Don la 3 ani și 4 luni, respectiv 5 ani de închisoare.
Ce a făcut-o să se „răzgândească” pe doamna magistrat… e ceva ce nu se mai poate ancheta de nimeni, dar poate face obiectul unei plângeri la Consiliul Superior al Magistraturii, unde, cu siguranță, judecătorii nemânjiți vor găsi toate datele la care facem noi referire și vor putea să le și demonstreze altfel decât putem noi, din surse neconvenționale. Și, mai mult, ce a determinat-o pe doamna magistrat să fie sigură că Cios și-a „reparat” prejudiciul? O simplă solicitare la ANAF din partea instanței ar fi fost mai mult decât suficientă să afle că acel prejudiciu NU a fost reparat nici până astăzi… Sau, sub ce formă și-a „reparat” prejudiciul? Colaborând?…
Dan Țâșcă se află, actualmente, internat sub pază strictă la Secția de Hematologie a Spitalului Județean Arad ca suferind de leucemie
Totul i se trage de la faptul că nu a dorit (nu a știut / a refuzat să mintă) să își recunoască vinovăția și să colaboreze cu „organele”, la sugestia nefrecventabilului și prea celebrului avocat Sorin Bretoteanu.
Boala i s-a declanșat imediat după încarcerare, analizele efectuate de specialiștii de la Fundeni și… contestate de TREI ORGANE ale statului relevând aceasta. Ca să nu alunecăm în patetic, nu insistăm asupra acestui detaliu… o spunem pentru că nu e un amănunt deloc neglijabil: o condamnare pentru fapte probate… subiectiv, fără niciun fel de empatie și, la urma urmei, fără pic de profesionalism, poate omorî un om, poate distruge destine și cariere și decredibilizează orice formă de „a face dreptate”…
Nu e nicio dreptate aici – iar faptele cu adevărat grave din această speță nici măcar nu sunt pomenite!
Costel Don și-a achitat prejudiciul imputat de procurori (aproximativ 300.000 de lei), iar în țările civilizate, acest fapt ar fi dus la scoaterea sa din pușcărie și la rezolvarea dosarului în interesul strict al STATULUI DE DREPT.
Numai că acesta nu e un STAT DE DREPT: e un STAT ÎN STAT – format dintr-o mână de procurori și judecători influenți, care controlează, sub comanda politicienilor și a protectorilor lor din serviciile secrete, întregul mediu de afaceri, administrațiile publice locale și, în general, tot ce este INFLUENT în societate: TRAFICAREA DE INFLUENȚĂ este, de fapt, LA EI!…
Contestația în anulare se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție din București (foto).
………………………………………………………………
[TITLUL INIȚIAL] (16 iulie, 2020) Cazul „Țâșcă, Don și prietenii noștri acoperiți” este o COPIE galbenă de corupție… și iată motivele din care merită SĂ SE JUDECE CORECT CONTESTAȚIA ÎN ANULARE a SENTINȚEI!
Nu vom cădea în „păcatul generalizării” afirmând că SISTEMUL creat de „caracatița galbenă” a acaparat deja JUSTIȚIA ROMÂNĂ… nu: el este pandemic (specific unei anumite regiuni… care are caracter permanent în anumite locuri adică), iar pe relația Arad – Timișoara – Oradea – Alba – Cluj se manifestă de-a dreptul tiranic (în sens prim: formă de guvernământ în unele cetăți grecești în epoca de trecere de la oligarhia aristocratică la democrația sclavagistă).
„Barbarul de tiran” este, în cazul de evaziune fiscală „Țâșcă, Don și prietenii noștri” (Dosarul nr. 4213/108/2014) soldat cu ani grei de pușcărie…
pentru cine trebuia de dinainte de începerea anchetei, procurorul Codrin Gavra – cunoscut de arădenii care i-au urmărit atât realizările cât și eșecurile de pe vremea când încă era „doar un băiat bun”, nu era într-o relație stabilă și oficializată cu Partidul Național Liberal (într-o relație deschisă-complicată erau… dar să nu intrăm în intimități) și era perceput ca „un om harnic, dificil și cu caracter ascuns, dar care-și face bine și discret treaba” … de către „colegii de bulă”.
Doar că fără să știe „colegii de bulă”, Codrin Gavra ieșea din bula sa independent-juridică (mai ales noaptea) și frecventa lumea sordidă, perversă și coruptă până-n măduvă a politicii, a „presei de sistem”, iterlopași de partid și de stat și… iac-așa, pe nesimțitelea, a ajuns micul nostru cățeluș de companie ditamai pittbulul: „Cel mai dur procuror anticoruptie de la Timisoara” … cum îi zic colegii din „Curva Sud”.
Noi, care știm mai bine decât confrații timișoreni și, mai ales, bucureșteni, cine și de ce este Codrin Gavra, acum „ditamai” adjunctul DNA – „Centrală”, încercăm să profităm de atu-ul ăsta și să-i ajutăm pe oameni nu atâta să-l înțeleagă pe Codrin Gavra (nu pierzi dacă nu-l cunoști… ba dimpotrivă!) – cât să descifreze SISTEMUL-CONDUCTĂ… despre care tot vorbim de când ne-am (re)inventat… apropo.
Câteva subiecte legate de acest personaj
care, de la intrarea sa oficială pe ușa din spate a partidului, a reușit să-și enerveze până și prietenii cu cariera lui clădită pe cadavrele politice ale adversarilor săi le-am tratat pe larg – vezi în articolele asociate, iar pe acesta încercăm să îl tratăm pe cât de obiectiv ne obligă documentarea – așa că putem dovedi cu înregistrări, martori și documente tot ce afirmăm aici… nicio emoție nu ne-nearcă în a o face pe înțelesul tuturor… fără escamotări și „dat pe surse inventate”… fără frică de procese civile, penale, controale și alte mârșăvii.
Ei bine… așa începe: deschis în 2012 pe motive de DUȘMĂNIE FAȚĂ DE IOȚCU,
pe Don l-au luat pe sus exclusiv în baza prieteniei (prietenie pe naiba… circula un proverb pe vremea aia: „Senatorul Ioțcu este creația lui Costel Don” – dar era vechi, din 2004-2008, iar în 2012 nu mai era valabil), iar Gavra, așa de liniștit cum părea, i-a zis lui Don că-l lasă-n pace dacă-i dă doi rechini: pe Ioțcu sau pe Neculcea… dar era OK și dacă „numai pe Ioțcu”. Ăsta… din părți: ce naiba să dea, când Ioțcu îi dădea flit de ani de zile… nici măcar nu venea să mănânce la Transilvania… probabil că ar fi dat, săracu, dar (cine-l știe, jură!)… nici nu știe, nici nu-i genul.
Pe Dan Țâșcă l-au luat pentru că unui șef de la ANAF (șef MARE – și atunci, și acum) i s-a operat un flagrant pentru luare de mită…
dar pentru că șeful era prea mare și știa prea multe din interiorul sistemului, SISTEMUL a înțeles să-l încorporeze în corpusul său și să-l introducă în CONDUCTĂ – astfel încât acestuia i s-a dat sarcina de a turna un rechin… și numai bine i-a picat, pentru că și așa avea un dușman deja pe lista scurtă: pe Dan Țâșcă.
Pe Cios Emanuel (care e, de fapt, ADEVĂRATUL EVAZIONIST… aici! – o să revenim cu probe scrise) l-au luat pentru că le trebuia un prăduitor din interior, care știe cum se fac facturi fictive și-n somn.
Pe restul inculpaților i-a luat ca să fie mai mulți și acțiunea să pară o „bombă” sau / si pentru că știau că au mulți bani… dar „trei sferturi dintre ei au dispărut pe parcurs” – ne confirmă un guru al acestui subiect… în care mai apar și Lucian Dăescu (șeful SRI Arad la acea vreme), fratele lui Codrin Gavra, euroconsilierul Laurențiu Gavra (piesă-cheie în numirea lu` frate-su la București).
Dosarul nr. 4213/108/2014 aproape că s-a închis în 2013:
inculpații (cu excepția lui Costel Don – care „o tot ținea langa cu nevinovăția” – vorba unui fin cunoscător al dosarului) și-au achitat sumele care… chiar sunt o insultă la adresa infracțiunii de evaziune fiscală… toate împreună însumează câteva sute de mii de lei… cu penalități și procese, cu avocați cu tot… hai, să fim serioși: ce înseamnă suma asta la UN LOT DE MILIONARI?!
Pe Ioțcu l-au luat în vara lui 2015, după cum deja se știe pe de rost… așa că teoretic nu mai existau dușmani puternici de-ai lui Falcă pe piață, dar dosarul s-a redeschis, tot de către Codrin Gavra, la niște insistențe care fac parte dintr-un alt subiect decât ăsta (așa că le amânăm dezbaterea)… inclusiv – sau mai ales – din cauza Serviciului Român de Informații… doar că a picat din nou, de data asta după ce s-a judecat pe fond. În 2017, când deja Gavra era la DNA Timișoara, dosarul a primit „flit”: trimiterea spre rejudecare.
…iar aici, dacă chiar nu vorbeam despre o MÂNĂREALĂ ORDINARĂ, ar fi fost normal să se încheie.
S-a încheiat pe naiba: același judecător care, în 2017, a dispus rejudecarea, a dat ulterior CONDAMNARE – în baza aceluiași probatoriu (problemă pentru CSM… dacă cumva nu face parte, și CSM, din aceeași conductă).
(Apropo: o să încărcăm tot dosarul… toate sutele de pagini care îl conțin… așa cum vom proceda cu toate cele în care părțile doresc să apară, astfel încât principiul sacru al JUSTIȚIEI: „Audiază și partea cealaltă” să fie respectat!)
„Nu s-a încheiat deoarece a fost dirijat în așa fel încât să se lase cu condamnare. Dacă domnul Gavra nu obținea condamnări în acest dosar, nu ar fi propulsat în carieră… ar fi fost o pată gri pe dosarul său: acest dosar și cel cu celebra SPĂLARE A FAMILIEI BOGHICEVICI sunt cele care l-au dus la Timișoara, iar de la Timișoara la București, se știe, cel cu PSD Arad” – ca să încheiem acest episod cu un citat din sursa noastră preferată din acest dosar.
În atașament – minuta sentinței definitive, atacată cu Contestaţie în anulare la Curtea de Apel Timișoara (FOTO).
Articole asociate:
https://criticarad.ro/actualizare-12-dosarele-boghicevici-inculpatul-acoperit-a-fost-achitat-iar-cel-descoperit-condamnat-in-prima-instanta-pentru-marturie-mincinoasa/
https://criticarad.ro/actualizare-14-dosarul-spagilor-de-la-vama-nadlac-2-a-fost-trimis-in-instanta-dna-timisoara-a-dat-publicitatii-fragmente-din-rechizitoriul-prin-care-13-psd-isti-majoritatea-arade/
7 comentarii. Leave new
Te lupți cu morile de vânt, Luciene! Mulți citesc (puțini până la capăt), și mai puțini pricep, așa că, vorba aia: „câinii latră, ursul…”. Știm toți că nimic nu se face „pe bune”, ci doar se simulează o justiție corectă și se plătesc polițe. Cine are de tras foloase din asta, le trage. Cine nu, Dumnezeu cu mila. Pentru ei, presa e doar un instrument, nici măcar un pericol. Tu ești o „rara avis” în mass media locală. Dezvăluirile tale au impact la public, însă nu rezolvă nimic. Îți rămâne doar satisfacția personală de jurnalist de investigații.
…și-i puțin?! 🙂 Iaca… întreabă-l pe Pană dacă-i puțin.
Ati citit stenogramele discutiilor dintre oamenii astia? Veniti si-l aparati pe Tasca din cauza ca e din familie „buna” de oameni de presa din Arad? Saracul baiat, simplu functionar ANAF ce traia modest din salariu de bugetar…
Jos pălăria,Luci! Ai rămas singurul jurnalist arădean,despre restul …vorba lui Tristan Mihuta,”n-aș putea lucra într-o asemenea cloacă morbidă a „presei”. Sub ochii noștri a murit o lume”.
Ia verifica Luciane si faptul ca Cios Emanuel tocmai si-a cumparat 6 parcele (sase) la Romana Residence, pretul mediu al unei parcele fiind 16-17.000 EURO….
Pe cand un articol cu MISU MOACA? Sa ne descretim fruntile… ca lumea asta o fac altii, dar Misu Moaca e original, e el?!
Nici nu stiu ce imi place mai mult , sa vad un jurnalist adevarat care are coaie sa fie om si sa ma faca sa aplaud presa „ceea ce o fac foarte rar” , respect pentru asta… sau oare imi place in ce mod extrem de diplomatic „ii bagi in masa” .. Acum ceva vreme te lua Kovesi pentru abuz in serviciu ca ai dat alea 2 screenshots . Respect dl Lucian, publicatia dvs ma face sa tin legatura cu Romania fara sa ma simt luat de misto , felicitari!