AMINTIRILE UNUI ARDELEAN DE LA KINGSWAY HOUSE (II)
EGO MAGISTER SUM EI NIHIL QUOD SCHOLA EST A ME ALIENUM PUTO (A)
În loc de Introducere sau Nota autorului.
Cred că cei mai „citiți”, ați remarcat că titlul episodului de față este un fel de parafrazare la clasicul citat antic „Homo sum et humani nihil a me alienum puto” (i.e., „Om sunt și nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin”). Cum am fost patru decenii la catedră (liceu și facultate), am înlocuit termenul de „om” cu cel de dascăl și pe cel de „omenesc” cu (să zicem) școlăresc…
Luni, 9 septembrie s-au redeschis școlile (învățământul preșcolar, școlar – gimnazial și liceal / preuniversitar). „Probabil” că la 1 octombrie vor lua startul și universitățile. După patru ani de „pribegie” pe teritoriul Majestății Sale Britanice, am revenit „la” Românica ca să constat, acum, mai ales cu ocazia acestor date calendaristice semnificative pentru profesia mea, că nu s-a prea schimbat mai nimic aici, nici măcar „pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale” (Pace, Nene Iancule!)…
Deși titlul serialului „trimite” la amintiri, din țara lui Shakespeare, hic et nuc nu prea am de gând să evoc acel „efemer” acasă, ci voi face – acolo unde voi crede că este cazul – doar trimiteri, remembers, la iubita mea England (Britain). Revenit în patria-mumă, prins în contextul „educațional” prezent, simt nevoia ca – mai degrabă – să recurg la un fel de Amintiri despre viitor…
1. „Dacă nu știi că nu știi, atunci ți se pare că știi” & „Nimeni nu te ascultă până nu faci o eroare”… (prețuitul meu Murphy)
De atâta amar de vreme, la postul tv. DG-24, prin preajma orelor de știri sau în loc de advertisings, Claudiu Pândaru & Florin Negruțiu o tot țin „langa”: primul cu „Bula” lui, (Die Hauptstadt des Motans – „Arpagic”), al doilea, cu marea minciună constituțională românească, după care „învățământul este gratuit” în țara noastră… Similar, aud și acum, aceeași placă hodorogită, învechită de multe decenii, ce se pune în preajma începutului fiecărui nou an „școlar” / „academic”: banii! Recte, dureri mari de cap pentru părinții sau aparținătorii de bună credință, vis-a-vis de prichindei, „școleri”, adolescenți dar și tineri aspiranți la Alma Mater: rechizite, manuale, hăinuțe, încălțări, apoi, spații de cazare ș.a.m.d. Pretențiile reprezentanților instituțiilor școlare – la acest capitol – cresc de la an la an… unele frizează cotele absurdului. Nimic nou sub soare, de zeci și zeci de ani… Și eu, cu mult timp în urmă am „gustat” din „plăcerea” bulucelii în librării și magazine de confecții, am asistat la disperarea părinților (mei) în a face față cheltuielilor aferente noului „reînceput”. Numai că – pe vremea mea… nu mi-o luați în nume de rău – manualele erau gratuite (mult mai târziu au devenit „transmisibile”) și obligativitatea uniformei (de o calitate și gust detestabile, e adevărat) mai „răcorea” părinții la capitolul cheltuieli aferente… Apoi, o altă veche și hodorogită placă – spațiile școlare și de cazare… Eterna poveste cu școli aflate în reparații capitale interminabile (la început de an „academic”!), cu toaletele în curte (la nivel „turcesc” – sec. XVIII-XIX), cu igienizarea mereu uitată, cu precaritatea prezenței cadrelor didactice competente, de calitate cu… jdemii de probleme insoluționabile la nesfârșit… Toți diriguitorii noștri dau, mereu și mereu, asigurări („vom face și vom drege”)… la dracu’… nimic! Scârbele noștri de politicieni, știu doar să se bată cu pumnii în piept sau să-și tragă, unii la alții, „magistrale” șuturi în fund. În această „săptămână luminată” – „scolărească! – tematica dezbaterilor publice va fi dominată de problemele învățământului românesc și mulți neaveniți se vor înfige în spațiile publice (în primul rând școlare! – din păcate) să „combată” și iar să „combată” cu patriotardismul lor găunos… ce? Goliciunea capetelor lor?… Vidul lor de putință în a face realmente ceva?…Mai nou, aflu (încă de pe malurile Tamisei și Medway-ului) că au apărut probleme grave cu alcoolul, drogurile și… hărțuirea sexuală (?!) atât în școli cât și în universități!… Nu cred că este ceva nou (pe „atunci”… probabil că fie nu se știa, fie se trecea sub tăcere) dar, după „anumite părți” ale mass-media, s-a ajuns la ceva de nedescris… Imităm oare școlile americane, unde „ăia” nu-s „sănătoși” dacă nu-și arată mușchii împușcând sau „brișcălind”, sistematic-periodic pe cineva? Maybe… Dar nici cu Anglia nu mi-e rușine: se pare că un „obicei deviant” a devenit o „modă”!… Și nu numai la yankei sau în „acea” parte de Europă…
Dar, fiindcă veni vorba de perfidul Albion, nu mă pot abține să nu fac ceva comparații…
Sistemul educațional britanic este mult diferit (și diversificat) față de al nostru; ca să menționez principala distincție, implicarea comunităților locale este imensă. Nu mă voi referi la instituțiile private (implicit, confesionale) de învățământ; acolo lucrurile sunt mult mai complicate și… costisitoare. Vorbesc de învățământul obligatoriu de stat: în majoritatea covârșitoare a cazurilor există uniformă școlară „personalizată” pe fiecare instituție; ea este purtată fără prea mari mofturi, ăi’ mai prichindei chiar sunt mândri căci așa „au un statut”, au o distincție… Toate resursele materiale (de la creioane colorate la computer…) necesare unei bune desfășurări a procesului instructiv-educativ se află în dotarea școlilor; părinții nu au de ce să transpire de grija recuzitelor. Apoi, în majoritatea cazurilor, mai ales la ăi’ mai mici, există și un cadru didactic asistent (ajutător), deși nu prea există aglomerarea grupelor sau claselor. Apoi, programa obligatorie este mult mai aerisită, cu accent deosebit pe dobândirea de competențe precise, fără prea multă teorie, fără cerința supra-informării cu date care oricum vor fi uitate. Nu prea există teme date pentru acasă: ce-ai făcut și reținut în orele desfășurate în școală e O.K. și suficient… spre invidia școlarilor noștri. Peste tot se pune un accent deosebit pe dezvoltarea individuală, pe munca individuală dar și de grup organizat, pe stimularea creativității (individuale). Cu alte cuvinte, învățământul lor este individualizant, constructiv-imaginativ, puternic aplicativ. Nu prea e loc de „toceală”. Notarea, evaluarea elevilor este o problemă confidențială, respectată cu sfințenie. Spiritul privat -individualist domină aici de veacuri. Posibilitatea luării mesei în școală diferă, în funcție de localitate (specific regional), resurse proprii… în fine, de felul în care se concepe plata sau neplata halelii… Și la „ei” se mai simt diferențele dintre mediul rural și urban, dintre „școli centrale” și „școli periferice” deși în U.K. de multă, multă vreme diferența sat-oraș (dotare logistică, utilități, mijloace de comunicare etc. aspecte vizibile cu ochiul liber) a dispărut… Se poate spune – cu ironie amară – că la britanici comunismul (ca ștergere a diferenței sat-oraș) a sosit înainte ca noi, țările socialiste (până acum) s-o terminăm cu „socialismul real”… Anticipez posibila replică: da, diferența de dezvoltare economică între Regatul Unit și Românica e ca de la cer la pământ, orice sistem educațional nu trăiește, nu funcționează cu aer, dar aici e vorba și de anumite politici educaționale deștepte ceea ce nouă ne-a lipsit. Culmea, mai ales după 1989, coerența, consecvența și claritatea / clarviziunea – mintală! – a conducătorilor noștri (și politici și managerial-educaționali) s-a „opacizat”, pe măsură ce ne credeam tot mai adânc „înfipți” în Europa. Se adeverește zisa „Cine nu poate, nu face. Celălalt procedează la fel…”
Sunt un vulcan de furie pe ceea ce văd în țara mea, după ceea ce am văzut în „extremul occident” al Europei. În primul rând va mai trebui, o vreme îndelungată, din păcate, să mă dezmeticesc la realitatea frustă de la noi. Voi avea multe de spus (sistematic și pe puncte precise!) privind ceea ce reproșez, în primul rând politicienilor noștri („scârba noastră națională”), pentru ceea ce au făcut (mai precis, NU au făcut) pentru învățământul nostru … strămoșesc, patriotic, dar în continuă incertitudine și relativism… catastrofale!). Acestor „politicieni” sforăitori și demagogi le sugerez scuza ideală față de tânăra generație: „Nu ești suficient de tânăr pentru a ști tot”!
În episodul de față vreau doar să prezint succint ceea ce se „petrece” în țara lui Shakespeare… Comparațiile „imanente” să le facă cititorii acestor rânduri…
2. „(…) Când educația e scumpă / Cât ne mai costă ignoranța ?” (Final dintr-un catren de Sever Purcia) sau… Notele bune te duc la o școală bună; notele proaste te fac milionar…
BES (British Educational System – „Sistemul de educație britanic”) este considerat printre cele aflate în lina întâi, cel puțin, așa cum ne imaginăm noi lumea „occidentală” și „civilizată”… Este totuși evident că, sub aspectul „tradițional”, geo-politic și cel al resurselor economice, așa ar trebui să stea lucrurile. Ca unul ce am trăit un timp în Britain și care am simțit pe viu realitatea „lor”, pot spune, din capul locului că, între intenție, pretenție și realizare, există destule discordanțe, lucrurile nu sunt chiar așa… cum ar trebui… Ecourile limbajului de lemn învățat acasă, în Românica socialistă (deja illo tempore), mă fac să chibițez și aici: „E loc pentru mai bine, to’ași…” Voi încerca, mai întâi, să prezint cât mai pe scurt și, mai ales, urmând documentele „lor” oficiale, cam cum stau lucrurile.
Corvoada învățământului obligatoriu în U.K. ține cam 11 ani (de la 5 ani la 16 ani) – învățământul primar și secundar. Respectiv, (cum spun „ei”, unde „Y”= year, „an de studiu”): Y1 + Y6 (clasa 0 până în clasa a V-a, la noi) – primarul; Y 7 + Y 11 (clasa a VI-a până în clasa a X-a, la noi) – secundarul. Y 10 și Y 11 (clasele IX și X, la noi) reprezintă finalizarea învățământului obligatoriu + pregătirea pentru examenele GCSE (General Certificate of Secondary School). „După”, există (pentru cei ce doresc) două variante de continuarea a studiilor – de tip liceal: Programul A Level (Y12 + Y13 (clasele XI și XII, la noi) și Programul IB – oferit de unele școli private, pe o gamă mai largă de domenii, subiecte, direcții etc. În Britain sunt considerați drept ani-cheie Y7, Y9 și Y 12 (clasele VI, VIII și XI, la noi) pentru că atunci au loc procese de selecție și admitere ce pot începe chiar cu 1, 2 sau chiar 3 ani înainte de studiile efective vizate. În Y7 și Y8 (i.e., primii doi ani de învățământ secundar) tinerii învățăcei sunt „chinuiți” cu engleza, mate, științe naturale, științe umaniste și sociale, o limbă modernă. La această „tortură” se mai adaugă și o listă (proprie, diferitelor școli) de materii opționale (e.g. artă, muzică, teatru, limba latină, științe ale sportului, tehnologie, design, informatică…).
În unele școli, în Y8 (clasa a VII-a, la noi) se practică Common Entrance Exam (3 sesiuni diferite – noiembrie, ianuarie și iunie / iulie) iar rezultatele pot influența, determina tranziția de la ceea ce „ei” numesc Junior School la Senior School. Evident, e vorba de școlile respective, cele care se cred mai cu ștaif… Y9 (clasa a VIII-a, la noi), are un rol capital în admiterea în școlile britanice, căci are loc acea menționată trecere de la Junior la Senior și e considerată o etapă de bază pentru GCSE. De aceea, aici, trebuie mare atenție la materiile de bază dar și la existența materiilor opționale (lista e oferită de fiecare școală… după posibilități…). În vederea GCSE (Y10 + Y 11, clasele IX și X, la noi), se studiază între 9 și 12 materii, unde obligatorii sunt, evident, engleza, mate, 2/3 științele naturale, istorie / geografie, o limbă modernă etc. Din nou, „opționalele” sunt după abilități, preferințe și „resursele” fiecărei școli, dar „fiecare” se dă peste cap să ofere o paletă cât mai „atractivă” (chestie de „firmă” și resurse bănești). N.B. La final, examenul de obținere a certificatului GCSE presupune verificarea pe fiecare materia abordată! E de la sine înțeles, materiile studiate și rezultatele la GCSE vor influența – decisiv – continuarea studiilor prin programele A-Level sau IB iar, de aici, mai departe, procesul de „admitere / acceptare” în învățământul universitar. De aceea, alegerea materiilor este esențială pentru 1parcursul academic” viitor.
Urmează, logic, pentru elevii „internaționali” (aviz tinerilor români doritori!) IGCSE / Pre IB, recte Pre-A-Level / Pre-IB (clasa a X-a, la noi). Din nou, atenție!: în unele școli, pentru elevii „internaționali”, se poate parcurge programul GCSE într-un singur an – Y11 (clasa a X-a, la noi). Aceștia sunt astfel pregătiți pentru A-Level și / sau IB. Programul mai are denumirea de 1 Year GCSE, Pre-A-Level sau Pre-IB, cu 5-7 materii (inclusiv, obligatoriile engleză și mate) + ½ materii din domeniul științelor naturale. Și aici, fiecare școală are propria listă de „materii disponibile”. La final, după examene (din nou, la fiecare materie abordată) se pot primi certificatele IGCSE, ceea ce influențează continuarea studiilor cu A-Level sau IB, implicit procesul de admitere în universități. Și „acolo”, parcurgerea liceului are sens numai dacă se intenționează continuarea studiilor la un nivel superior (universitar).
Liceul. A-Level, Y 12 + Y 13 (clasele a XI-a și a XII-a, la noi) reprezintă ultimii doi ani – de liceu. Aici există multă flexibilitate în alegerea materiilor (dar 3-4 materii sunt studiate „în profunzime”; depinde de alegerea elevilor și de cerințele de admitere ale universităților la care ei doresc „să aplice”…(recte, să se înscrie în vederea acceptării). Din nou, N.B.: se poate adăuga EPQ (Extended Project Qualification = „calificare independentă”), ceea ce înseamnă o lucrare de cercetare și analiză (aprox. 5.000 de cuvinte) pe o temă aleasă. Chestia asta valorează ca, jumătate de A-Level, echivalent a 28 de puncte U.C.A.S. De reținut că EPQ e recunoscut de către universități și angajatori. Unele universități reduc cerințele de admitere (acceptare) pentru elevii cu A* / A la EPQ (cred că se înțelege, aici e vorba de rezultate meritorii!). După trecerea cu bine a examenelor la fiecare materie studiată, se obțin (în fine!…) Certificatele A-Level – echivalentul Bac-ului la noi.
Ceva important! Bacalaureatul Internațional (IB) la finele Y12 + Y13 (clasele XI și XII, la noi). Se consideră că elevii care optează pentru IB pot obține astfel o „educație holistică” (un spectru mai larg de materii). După ultimele date, cel puțin 3421 de școli din 157 de țări ale lumii pot oferi așa ceva. Poate că – între timp, numărul a crescut (… sau a scăzut… nu e de glumit cu așa ceva! inclusiv în Românica (!) au bon entendeur, salut!).
Mai există și alte Programe – BTEC și UFB. Primul, BTEC, este pentru elevii care doresc competențe practice și cunoștințe într-un domeniu specific: business, psihologie, inginerie, sport, artă, design etc. E de la sine înțeles că axarea („focus”-area / „focussing”-ul, cum le place, mai nou, românașilor „verzi” să „se exprime”) este pe învățarea practică. De aceea, elevii sunt evaluați pe parcursul studiului, după fiecare unitate / modul efectuat. Evaluarea se face prin teme, proiecte, examene și elimină examenele de la finele programului (așa cum este la finalul cursurilor GCSE & A-Level). Al doilea, UFP, (University Foundation Programme) este un program pre-universitar de 1 an pentru elevii care nu îndeplinesc cerințele pentru admiterea / acceptarea directă la un curs de licență (i.e., la Universitate). E de notat că școlile britanice oferă atât IB cât și sistemul american de învățământ.
No, vorba ardeleanului, am cam gătat cu expunerea a ceea ce este oficial pus pe toate rețelele de socializare de către autoritățile britanice din domeniu. Am căutat să fiu cât mai scrupulos, important este pentru tinerii (cetățeni) români (cu posibilități, nu neapărat intelectuale ci, din păcate, materiale …) să știe ce-i așteaptă dacă… Avertizez – în deplină cunoștință de cauză! – „afară-i vopsit gardu’ , înăuntru-i leopardu’!”…
În loc de Încheiere (a acestui episod)…
Cum am mania filmelor, aș vrea să invoc excelenta producție cinematografică (din nou, britanică… slăbiciunea mea!), „To Sir, with Love” („Domnului profesor, cu dragoste”) cu prestația magistrală a lui Sidney Poitier (1967, regia James Clavell, după romanul omonim al lui E.R. Braithwaite)… Din nou și din nou, „au bon entendeur, salut!”…
Citește și:
- AMINTIRILE UNUI ARDELEAN DE LA KINGSWAY HOUSE (I)
- AICI – seria UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
