Guadelupa face parte din Franța și din Uniunea Europeană (ca regiune ultraperiferică), așa că ceea ce se întâmplă acolo ne privește și pe noi, europenii. De mai bine de zece ani, locuitorii insulei se confruntă cu un fenomen care le schimbă viața de zi cu zi: plajele, porturile și chiar casele lor sunt invadate periodic de mase uriașe de alge.
Ce este sargasul?
Sargasul este o algă brună care plutește liberă pe suprafața oceanului. În mod obișnuit trăiește în Marea Sargaselor, în Atlanticul de Nord, dar din 2011 încoace mase imense de alge traversează Atlanticul și ajung pe țărmurile Caraibelor. Acolo se descompun pe plaje și eliberează gaze toxice. Rezultatul: plaje inaccesibile, un miros greu de suportat, probleme de sănătate și pierderi economice.
Pentru a înțelege problema așa cum o trăiesc oamenii de acolo, ne-am bazat pe explicațiile lui Leili D’Alexis, președintele Asociației Ankraj din Guadelupa și membru al consilului municipal al orașului Gourbeyre. Mai jos redau interviul, tradus în română: cum a început fenomenul, cum a afectat insula, ce îl provoacă, ce face statul francez și ce soluții propun locuitorii.
Interviu cu Leili D’Alexis, președintele Asociației Ankraj din Guadelupa
Când a început problema sargasului?
În Guadelupa, primele eșuări masive datează din 2011. Înainte de aceasta, pe plaje se vedeau ocazional câteva alge, dar nimic comparabil. De atunci, fenomenul revine aproape în fiecare an, în principal între aprilie și octombrie. Unele sezoane se remarcă: 2018, când situația a devenit o adevărată criză de sănătate publică, apoi 2021 și, mai ales, 2025, un an record, cu aproximativ 38 de milioane de tone de alge măsurate în Atlantic în luna iunie.
Cum a afectat insula de-a lungul anilor?
Coasta dinspre vânt (coasta de est, orientată spre Atlantic) este cea mai lovită: Capesterre-Belle-Eau, Goyave, Petit-Bourg, Sainte-Anne, Saint-François și Le Moule. Insulele din sudul arhipelagului sunt și ele afectate: Marie-Galante, La Désirade și Les Saintes.
Pe măsură ce putrezesc, algele eliberează hidrogen sulfurat (mirosul de ouă stricate) și amoniac. Locuitorii suferă de dureri de cap, greață, iritații ale ochilor și gâtului și dificultăți de respirație. Copiii, vârstnicii și persoanele cu astm sunt cei mai expuși.
Școlile au trebuit să fie închise în cele mai afectate comune, iar unele familii și-au părăsit temporar locuințele. Gazele corodează aparatele electrice (frigidere, televizoare, aparate de aer condiționat), care trebuie apoi înlocuite adesea.
Izolarea insulelor mici: Porturile blocate perturbă legăturile maritime cu Marie-Galante, La Désirade și Les Saintes. Pentru aceste insule, care depind de bărci, este o povară grea .Plajele se închid, ceea ce lovește turismul, unul dintre pilonii economiei insulei. Pescarii nu mai pot ieși din anumite porturi, iar locuințele de pe coastă își pierd din valoare.
Broaștele țestoase marine și peștii mor prinși în alge, iar pajiștile de iarbă de mare și coralii sunt sufocați în apropierea coastelor.
De-a lungul anilor, aceasta a devenit o sursă de epuizare și de furie pentru locuitorii din Guadelupa din zonele afectate, care se simt adesea uitați.
Când și cum a apărut acest fenomen?
Din 2011, oamenii de știință au observat o imensă „centură de sargas” care traversează Atlanticul, din Africa de Vest până în Golful Mexic. Mai multe cauze se combină:
- o schimbare neobișnuită a vânturilor și a curenților în jurul anilor 2009–2010, care a făcut ca algele să se deplaseze din Marea Sargaselor spre tropice;
- nutrienții aduși de Amazon: defrișările și îngrășămintele agricole îmbogățesc fluviul, care „hrănește” algele în larg. Aceasta este legătura cu Brazilia, dar este indirectă, iar fluviul Congo din Africa joacă un rol similar;
- încălzirea oceanelor, care favorizează creșterea algelor.
Este deci o problemă globală, legată de climă și de activitatea umană, și nu vina unei singure țări. Guadelupa suferă consecințele pentru că se află pe traseul curenților.
În ce măsură este guvernul francez conștient de situație și ce măsuri ia acesta?
Guvernul este pe deplin conștient de situație. După criza din 2018, a lansat un prim plan național împotriva sargasului, apoi un al doilea plan pentru 2022–2025, cu aproximativ 36 de milioane de euro pentru Antile. Guadelupa a găzduit, de asemenea, o conferință internațională despre sargas în 2019. Aceste planuri finanțează:
- îndepărtarea algelor de pe plaje, în principiu în termen de 48 de ore de la sosire;
- bariere plutitoare pentru protejarea anumitor porțiuni de coastă;
- senzori care măsoară gazele din aer, cu alerte din partea ARS Guadelupa (agenția regională de sănătate);
- prognoze ale eșuărilor, publicate de Météo-France;
- cercetări pentru găsirea unor utilizări ale algelor.
Cu toate acestea, mulți guadelupeni și aleși locali consideră aceste măsuri insuficiente. Îndepărtarea este adesea prea lentă în fața sosirilor masive, iar comunelor le lipsesc resursele și echipamentele. Locuitorii afectați primesc puțin ajutor pentru aparatele deteriorate sau pentru problemele de sănătate. Mulți cer ca sargasul să fie recunoscut drept dezastru natural, pentru ca pagubele să poată fi despăgubite.
Ce soluții propun locuitorii insulei?
Colectarea rapidă, înainte ca algele să putrezească. Voluntarii, asociațiile și firmele locale intervin adesea atunci când resursele publice nu ajung.
Oprirea lor în larg, cu bariere și nave de colectare, înainte ca algele să ajungă la țărm.
Transformarea lor: proiecte din Guadelupa le transformă în compost, biocărbune, materiale de construcție, bioplastice sau energie. Dar sargasul conține arsen și poate absorbi clordecona prezentă în unele ape de coastă, ceea ce complică utilizarea lui, mai ales în agricultură.
Cererea de mai multe resurse: o finanțare mai bună pentru comune, despăgubiri pentru familii și cooperare cu Martinica și cu celelalte țări din Caraibe, care se confruntă cu aceeași problemă.
Cât de ușor găsim un vinovat pentru o problemă atât de vizibilă?
Răspunsul este complicat: sargasul este rezultatul unei combinații de factori legați de climă și de activitatea umană, iar efectele lui se văd la mii de kilometri de locul unde au început. Este o lecție despre cât de conectate sunt ecosistemele noastre și despre faptul că problemele de mediu nu respectă granițele.
Am mai înțeles ceva din discuția cu Leili: acolo unde resursele publice nu ajung, comunitatea intervine. Voluntarii, asociațiile și firmele locale sunt cei care își suflecă mânecile, iar organizații precum Ankraj au un rol esențial.
În același timp, sentimentul de a fi uitați, pe care mulți guadelupeni îl exprimă, arată cât de important este ca proiectele europene să creeze punți între comunități aflate la distanțe mari una de alta, de la Arad la Guadelupa.
