Volumul Algoritmi și stele (Editura Bibliotheca, 2025) reunește o serie de articole publicate de Mariana Nicolae în revista Litere din Târgoviște, în rubrica omonimă. Autoarea e profesor universitar emerit de comunicare în afaceri în limba engleză la Academia de Studii Economice din București, dar și o observatoare fină a lumii culturale. Ea adună aici texte care, deși aparent disparate, au drept element comun reflecțiile profunde asupra raportului dintre om, cultură și tehnologie. Cartea este împărțită în trei secțiuni: „Literare, lingvistice sau… cuvinte, cuvinte, cuvinte” – cea mai amplă parte, dedicată reflecțiilor despre limbaj și poezie. „Pe drumuri” – jurnal de călătorie culturală. „Confluențe” – eseuri despre întâlniri între lumi, culturi și idei.
Stilul Marianei Nicolae este lucid, elegant și uneori confesiv. Autoarea îmbină reflecția eseistică cu informația documentară, menținând un echilibru între rigoarea academică și căldura personală. Fiecare text e însoțit de o curiozitatea vie a autoarei, transformând lectura într-o conversație cultivată cu un spirit rafinat și empatic. De asemenea, oferă opinii și perspective diverse asupra unor subiecte culturale pe care le cunoaștem mai puțin sau aproape deloc. În cadrul clubului de lectură pe care îl organizează aduce împreună adulți, pe de o parte, dar și copii, reușind cu resursele de care dispune să le încarce timpul cu bucurie și folos. Nu contează cine învață pe cine! Se învață împreună!
Eseul „Inteligența artificială, poezia și… iubirea” este emblematic pentru tonul volumului. Mariana Nicolae pune în balanță forța creatoare a omului și performanțele algoritmilor, într-o meditație subtilă despre esența iubirii, a poeziei și a conștiinței. Prin comparația dintre Rumi și modelele GPT, autoarea nu oferă răspunsuri definitive, ci ridică întrebări esențiale: poate o mașină să iubească? poate creația tehnologică să înlocuiască emoția umană?
În „Farmacia poetică sau… câte pastile de poezie luați de zi?” și „Vise, poezii și lecturi – spre o lume mai puțin anxioasă”, lectura este prezentată ca formă de vindecare. Poezia devine medicament, o „liturghie laică”, menită să aline singurătatea și neliniștea lumii moderne. Autoarea reușește o pledoarie vibrantă pentru citit, pentru poezie și pentru redescoperirea bucuriei culturale în epoca digitală. Textul „Despre primăvară, femei și… stele” aduce o perspectivă inedită asupra scriitoarelor contemporane și asupra rolului femeilor în cultura actuală. Departe de a pleda pentru un feminism militant, discursul Marianei Nicolae e unul echilibrat, afirmând dreptul femeilor la vizibilitate și recunoaștere în spațiul literar.
Eseurile despre Urmuz, despre poezia persană și filosofia orientală sau despre impactul metaversului conturează un orizont cultural vast. Autoarea creează punți între literatura română și marile teme universale, făcând din Algoritmi și stele o carte de dialog între lumi și epoci. Cartea Marianei Nicolae se remarcă prin erudiție, claritate și profunzime. Deși tratate cu calm didactic, temele sunt de o actualitate arzătoare: anxietatea tehnologică, criza empatiei, declinul lecturii, feminitatea în literatură. Autoarea reușește să le abordeze fără patetism, cu o eleganță intelectuală rară în eseistica românească actuală.
În capitolul „Pe drumuri”, fie că ajunge în spații încărcate de mit precum Iranul, fie că observă dinamica academică și tehnologică a Occidentului sau exotismul asiatic, Mariana Nicolae nu se limitează la descrieri turistice. Pentru ea călătoria este prilej de înțelegere a relației dintre istorie, identitate și globalizare. În acest sens, spațiile vizitate devin laboratoare culturale, unde trecutul și prezentul se confruntă și se explică reciproc. Chiar și titlul eseului „Tentația” confirmă această dimensiune a explorării, în care locurile nu sunt doar văzute, ci și interogate. Între paginile acestei secțiuni, cititorul descoperă o perspectivă cosmopolită, dar profund ancorată în sensibilitatea românească, autoarea construind punți între lumea din jur și propriile reflecții despre oameni și mentalități.
Capitolul final „Confluențe” reunește eseuri care explorează întâlnirile dintre diferite zone ale culturii contemporane, punând accent pe felul în care arta, memoria și societatea comunică și se influențează reciproc. Episoade aparent cotidiene – precum vizite la muzee sau observații din actualitate – sunt pentru autoare pretext de reflecție asupra modului în care trăim și percepem cultura astăzi, între divertisment și profunzime. Astfel, această secțiune funcționează ca un spațiu al legăturilor: între România și lume, între trecut și viitor, între artă și societate, confirmând ideea că actul cultural este mereu viu, expus transformării și redescoperirii.
Așadar, Algoritmi și stele este o carte despre umanitate, o radiografie a trăirilor scrisă dintr-o perspectivă – a profesorului care observă lumea și a scriitorului care o rescrie. Mariana Nicolae propune o meditație blândă, dar lucidă, despre felul în care ne putem regăsi sensul chiar și printre algoritmi. O lectură necesară pentru oricine caută sensuri profunde în epoca inteligenței artificiale.
- VEZI mai multe CĂRȚI – AICI
