Pentru a declanșa un incendiu este nevoie ori de o scânteie ori de o flacără deschisă. Altfel, incendiul nu va exista. Pentru un război însă, este nevoie de mult mai mult. În ciuda faptului că liderii statelor se pronunță răspicat chiar, împotriva conflictelor armate, ei (liderii), în sinea lor își doresc din varii motive ca un conflict să facă din mandatul lor unul reactiv. Ne aflăm, noi românii, în această vreme la buza declanșării unui astfel de conflict de partea celor care l-au pornit cu ceva timp în urmă. S-a dus vremea răboaielor cu efective și capacitate de luptă cunoscute încă din start. Acum desfășurarea este diferită.
Mai precis, cei direct interesați nu vor fi parte activă. Au făcut tot ce le-a stat în putință ca părțile ce urmează să fie beligerante să nu aibă nici un fel de cale prin care argumentele fiecăruia să fie revocabile. Astfel că declanșarea războiului să devină iminentă. Aproape că nici nu mai contează cauza. Pe vremuri cel care venea cu oaste către o țară avea scopul clar de a o cuceri și apoi de a se instala el acolo. Pentru că așa avea el chef. Acum, nu se mai întâmplă așa ceva. Există tratate internaționale de respect și de inviolabilitate de graniță.
Excepțiile de azi sunt efecte ale unor decizii lipsite de înțelepciune din secolul trecut. Dacă după 1945 popoarele Europei secătuite la propriu de efectele războaielor au gândit o platformă de reciprocitate și respect pentru un număr neprecizat de ani, inventând și susținând instituții globale la care au aderat cu toții, acum vedem că tot ceea ce s-a considerat a fi sigur atunci, nu mai este de actualitate și suntem nevoiți să acceptăm schimbări. În ciuda faptului că un status quo a asigurat o folosință bine distribuită a resurselor se pare că între timp cei care și-au mărit producția fără un studiu corect, s-au reorientat pe piețele altora în încercarea de a-și comercialza produsul devenit povară prin stocare. Așa că nu miră pe nimeni faptul că după cca 80 ani avem din nou război în Europa.
Cine crede că pentru un război sunt suficiente câteva neînțelegri între popoare se înșală amarnic. După 1918 perdanții de atunci, chair dacă au semnat pacea nu a însemnat că ei au și achiesat la ea. Germanii de atunci nu s-au împăcat cu ideea pierderii și în câțiva ani au adus la putere în 1933 un partid generat de câteva idei naționaliste care timp de cca 6 ani au dat de înțeles că sunt de partea păcii și nimeni nu trebuie să-și facă probleme pentru siguranța unui trai liniștit. Măcar că în acest răstimp ei și-au refăcut economia, s-au înarmat, au organizat o armată iar în 1939 în toamnă au plecat la cucerit. Imediat partidul lor a pornit și o manipulare antisemită, astfel ca fiecare german cunoscător de evrei să dea în mâna autorităților familii întregi de evrei în scopurile de acum bine cunoscute. În zadar, după război, aceștia s-au arătat oripilați de ceea ce au văzut în înregistrări. La momentul când trebuia să fie oameni cu mintea întreagă s-au lăsat mințiți de niște demoni cu trup uman. Asta spune istoria recentă. Manipularea timpului conțineaa idei de avarism și speculă ca atribute ale evreilor. Ușor și sigur de implementat în mintea neamțului dator la băcănia evreului.
Cu doar doi ani în urmă s-a încercat și chiar s-a obținut o aversiune a celor vaccinați față de nevaccinați. De fapt s-a vrut și s-a obținut o junglarizare a omului. Uneori chiar în aceiași casă sau familie. O acțiune pur demonică.
Acum, la mijlocul lui septembrie 2023, ne confruntăm cu ceva similar. Trebuie doar să avem ochii minții larg deschiși și apoi să ne frunizăm propriile concluzii. Ce se întâmplă cu noi vis-a-vis de războiul de la nord? Ce avem noi a face cu el? Răspunsul simplu e că NIMIC. Nu avem de împărțit nimic cu rușii. Cel puțin în acest moment. Și după cum vedem nici ei nu au de împărțit ceva cu noi. Atunci, ce se vrea, ce se dorește? Noi, ca populație trăitoare nu dorim altceva decât pace și liniște. Numai că alții nu prea vor ceea ce vrem noi. Normal că trebuie să vedem cine sunt cei care nu vor ce vrem noi. Sau mai concret cine vrea o extindere a conflictului și cine nu. Pe formula cui prodest?
Că maimuțoii de la Kiev au război în țara lor, nu ne privește și nu ne implică în termeni cauzali pe noi. E treaba lor. Și-au asumat un război, n-au decât să și-l ducă. Dacă poporul de acolo nu este în stare să-și afirme dorința de pace menținând în frunte niște netrebnici, din nou e treaba lor. Că rușii, de partea cealaltă au pornit cu război contra fraților lor, și îl duc în felul lor, și asta e treaba lor. Cel puțin până azi nu sunt semne că rușii vor mai mult decât o punere la punct a netrebnicilor de acolo, care n-au înțeles mesajul rușilor de a se purta frumos cu etnicii ruși din estul Ucrainei. N-au făcut-o, s-au crezut puternic apărați și acum sunt în suferință. E numai problema lor. Pot să facă pace oricând dar nu vor. Chiar dacă presa scrie că ei sunt în ofensivă și au șanse de a câștiga acest război, noi, ceialalți care nu citim prostii știm că nu e așa. Maimuțoiul de la Kiev a încercat să atragă Polonia în mizerie dar polonezii au dovedit că nu-și vând pielea. Și au zis pas.
Apoi, tot maimuțoiul încearcă să-i atragă pe români în război, sperând că pe ai noștri îi pot convinge. Aici avem însă mai multe nuanțe.
Au ai noștri, cei de azi, vreun interes personal să ducă țara în război? Chiar dacă ar părea greu de răspuns dacă ne uităm în Constituție pare că cel puțin la un anumit nivel o stare de război atrage după sine a prelungire a mandatelor aflate în exercițiu. Este această desfășurare o realitate sau doar o idee conspiraționistă, vom vedea în următoarele zile. Zile în care se dă tot mai mult în presă ideea unor posibile atacuri ale Rusiei pe teritoriul nostru. Se invocă chiar spaima unor localnici din proximitatea graniței cu Ucraina. În următoarle zile mă aștept la o amplificare a descoperirrlor de resturi de drone sau chiar obuze la un moment dat. Vor veni la televizor oameni speriați cu identitate necunoscută care vor spune că n-au dormit noaptea din cauza rachetelor rusești care cad pe casele lor. Și de la astfel de mărturii sigur că se va întruni CSAT care va decide să intre la luptă. Cam așa se vede mizeria umană din fruntea statului român. Vor spune unii că sunt fabulații. În 23 august 1939 cei mari au semnat un document cu Hitler prin care acesta se angaja că stă în băncuța lui. A stat o săptămână.
Nu dați crezare știrilor de la tv, care spun despre tot felul de bombardamente la graniță. Chiar și atunci când apar martori. Exact ca în cazul infectărilor de covid, nimeni nu poate controla. La locurile unde se filmează resturile nu poate să intre nimeni. Devine obiectiv militar. Ne mint ca să ne facă să-i urâm și mai tare pe ruși. Deși ăia nu au nimic de împărțit cu noi acum.
