Ca șef la Serviciul Arme Explozivi și Substanțe Periculoase, comisarul de poliție Călin Grui a strălucit prin acțiunile sale în așa fel încât i-a făcut pe toți ce s-au uitat înspre ele să le fileze un ochi (dacă nu chiar „toată lampa”) sau chiar să-i prindă flama, ca și atunci când sudezi fără mască, iar intervențiile prin care s-a făcut remarcat au pus o pată de culoare (chiar dacă nu cea potrivită) pe fondul cenușiu al comportamentului poliției arădene – în coada acestul articol puteți (re)citi câteva dintre ele, care l-au transformat în „omul negru din IPJ Arad”.
Iubit de comandanții săi direcți (ce inspector-șef nu iubește trădarea?) dar disprețuit și înjurat de tot restul colegilor (dacă și cu „Micul Bițiș” a reușit să intre în clinciuri pentru o femeie ușoară – chiar nu mai e nimic de argumentat suplimentar!), ce om mai potrivit decât el au găsi să umple golul – păzit degeaba de actualul șef Petru Bâgu – acum când, iată (pe 30 mai), Direcția Generală Anticorupție a împlinit 15 ani de la înființare?!
Călin Grui e TORTUL ANIVERSAR, deci, pe care noul adjunct al DNA „Central”, Codrin Gavra, susținut aproape cu vehemență de inspectorul-șef Ioan Tamaș, se gândește să îl facă DGA Arad cadou – iar încununarea asta este pe cât de firească, pe atât de imorală, controversată și generatoare de discuții aprinse în cercurile de cunoscători ale culiselor poliției arădene… e așa cum trebuie să fie în contextul dat: unul confuz și schizofrenic deopotrivă.
Și-mai-cunoscătorii fenomenului însă comentează această aproape iminentă numire ca pe o „tragere pe linie moartă” a lui Grui – pentru că, în conformitate cu statistica reușitelor DGA Arad, această „dependință” (o amărâtă de cămară de dosare perisabile) a IPJ și DNA, acolo e locul lui: nu la „mascați”, unde și-a dorit și nici la „arme”, unde a fost plasat, nici adjunct inspectorului-șef, așa cum și-a visat. Dacă iei în vedere că, în ăștia 15 ani, DGA Arad a făcut două dosare (dintre care unul ratat, iar celălalt… propriului lor coleg, amărâtul de George „plânge” Tabuia) – și asta nu pentru că Mereanu și oamenii săi ar fi incompetenți, ci pentru că departamentul, în sine, e inutil! – și că Grui a intrat în memoria colectivă a infracționalității prin acțiuni… nu în interesul cetățenilor, ci în dezinteresul Poliției, nici noi, dacă cumva am fi fost consultați, nu-i găseam un post mai bun din care să iasă la pensie!
Articole asociate:
Când n-au pe cine bate, poliţiştii se bat între ei. BIŢIŞ Mic şi Călin GRUI – deliciul TRIBUNALULUI
