Vali Șerban s-a născut pe 12 octombrie 1983, în Slobozia, județul Ialomița. Este licențiată în Filologie și are Studii postuniversitare de Biblioteconomie și Știința informării din cadrul Facultății de Litere din cadrul Universității din București. A publicat poezii, eseuri și diverse articole în revistele: Timpul, Regal Literar, Magazin critic, Planeta Babel, Arena literară, Actualitatea literară, Helis, Thymes și altele. Este prezentă cu proză scurtă și poezii în diverse antologii. A obținut mai multe premii literare printre care premiul I la Concursul Internațional Lucian Blaga – Domeniul Poezie (Sebeș, 2024), Premiul Valeriu Gorunescu pentru proză scurtă( București, 2024), Premiul Special Ioan Slavici pentru proză scurtă (Arad, 2025), și altele.
În anul 2021 debutează editorial cu volumul de eseuri, Iartă, crede în tine și mergi mai departe, apărut la editura Berg, pentru care a primit Premiul de excelență acordat de Revista Regal Literar, volum reeditat în 2023, sub denumirea, Viața e un caiet cu lecții, la editura Siono din București. În 2025 îi apare primul volum de poezie, Femeia pescăruș, la editura Castrum de Thymes, Giroc, iar în 2026, al doilea volum de poezie, Mă numesc Efremia, la aceeași editură.
Uneori
Uneori, Dumnezeu închide ochii
și caută mere coapte în inimile oamenilor
Le ia la rând
Fără deosebire
Într-una a găsit odată fructul necopt,
Într-alta l-a găsit mic și fără coajă,
iar viermii dădeau ocol
prin câteva corduri cu mere stricate
Oh,
inimi sărace!
(Zis-a El)
de unde să iau un măr potrivit
pentru Cerul meu?
Să-l tai în felii și să-l împart îngerilor
Căutare
Uneori,
noi,
femeile,
îmbrăcăm inima
într-o rochie de mireasă.
Apoi
îi căutăm pantofi
prin restaurante ruinate,
bântuite
de strigătele
mirilor desculți
Batista tatei
De câte ori plâng,
tata
își șterge inima
cu o batistă subțire,
primită de pomană
când a murit maică-sa.
O ține în buzunarul de la piept
s-o ferească de molii
A înțeles
că doar în felul acesta
lacrimile mele
au unde să cadă
Țigara Lui
Dumnezeu
fumează țigări pe ascuns
Când plâng,
îmi dă și mie una
să trag timpul în piept
În joacă
expir secunde,
cerculețe, linii
pe care le urmăresc cu privirea
cum se amestecă cu aerul
căpătând forme diverse
care se-nghesuie
și dispar
în același timp
cu 3 secunde din mine
Rotire
Când nu pot să plâng,
desenez cercuri.
Bunicul îmi face cu mâna —
„Bravo, Miușca,
toate lacrimile sunt rotunde.”
Tata încă zidește case.
Ce e înalt
întotdeauna ajunge la cer.
Mama se uită
la aceeași telenovelă turcească.
„Uite, mamă,
ăștia doi se iubesc.”
Nu mai știe când mi-a spus
că iubirile mari
au fețe de îngeri
întoarse pe dos.
Bunica stă lângă sobă
și împletește un pulover.
„Miușca, mamaie,
viața e o croșetă în venă.”
Revenire
Oare
cum ai putea să te lepezi de-o iubire
crescută într-un vierme
care se plimbă prin tine?
Încerci –
îți ții respirația cinci secunde
poate moare
și-l elimini
pe nas,
pe gură,
din sânge.
Ieși din tine
și te întorci.
Dintr-o mie de viermi
ies o mie de fluturi
Vezi: mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
