De la viața ca teatru… la teatrul ca viață: elevi ai colegiului Național „Moise Nicoară” în vizită la Teatrul Clasic „Ioan Slavici”
Într-o lume a manelismului valoric și cultural, a te ridica spre culmile valorice ale artei și culturii universale reprezintă uneori un gest de-a dreptul – ca să rămânem cu adjectivul în spațiul literaturii – donquijotesc.
Răspunsul la întrebarea de ce să citim și, mai ales, de ce să nu citim orice, de ce să mergem la teatru sau la operă trebuie construit. Și trebuie construit devreme: în familie mai întâi, în școală mai apoi. Cei care se întreabă de ce să-și piardă timpul consumând produse artistice – iar verbul l-am ales dinadins din domeniul alimentației – cu siguranță nu au habar de frumusețea naturii umane, care nu e doar… natură, ci și cultură. Și, cu siguranță, nu au… gustat în viața lor un roman, un concert, un spectacol de teatru, ca să știe ce pierd… Avem nevoie de hrană culturală, tot așa cum avem nevoie de alimentația zilnică. Iar cel care nu a ieșit vreodată din peșteră (mă refer la peștera lui Platon, evident), nu are de unde ști adevărata frumusețe a lumii și nu știe ce pierde rămânând în lumea lui semiîntunecată.
După o mică excursie prin Homer, tragicii greci, poemele medievale, literatura universală a claselor de filologie trece și pe la Shakespeare. Sigur că în fața maeștrilor te apucă sfiala, teama sau chiar groaza de a te apropia de ei… Dar drumul acesta trebuie să înceapă de undeva…
Așa stând lucrurile, după lectura lui „Hamlet” (și chiar înainte de a descâlci măcar câteva dintre semnificațiile textului), elevii clasei a XI-a F filologie de la Colegiul Național „Moise Nicoară” au făcut un drum nu departe de spațiul lor școlar spre un altul, mai mult sau mai puțin familiar: cel al Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Conducerea instituției, domnul director Bogdan Costea, a dovedit multă solicitudine, facilitând o vizită „în culisele” clădirii, așa încât elevii au avut acces și la fața nevăzută a teatrului.
Ghizi în această plimbare culturală au fost actorii Alina Vasiljević și Ioan Peter. Istoria teatrului ca spațiu arhitectural s-a transformat într-o poveste vie despre nașterea, transfigurarea și despre adaptarea acestui așezământ la spațiul cultural și arhitectural arădean.
Elevii au avut apoi ocazia să viziteze diverse alte spații, dar și să asiste la felul în care decorurile sunt pregătite pentru un spectacol, să vadă câteva exponate vestimentare (dintre puținele păstrate) specifice teatrului renascentist, să asculte povestea despre armata de oameni care se află în spatele realizării unui spectacol teatral, de la realizatorii costumelor (care pe vremuri erau executate manual și potrivit personalității actorului, nu doar specificului rolului), până la mașiniști, oamenii din cabina de sunet și cea de lumini, scenografi etc.
Acestor relatări interesante despre viața teatrului li s-au alăturat altele, care au descoperit secrete al artei actorului. Pentru actorul adevărat, teatrul e viață trăită pe scenă prin care personajul din textul dramatic dobândește chip. Fiecare gest, fiecare mișcare în spațiul scenic are semnificația ei…
Adolescenții au descoperit că ocupația de actor e una extrem de complexă, care presupune obligativitatea de te ridica la un anumit nivel de cultură, de a cunoaște epoci culturale, opere, de a te familiariza cu rolul și de a avea puterea să dai viață pe scenă pesonajului, de a ști să-ți depășești tracul, de a avea o stăpânire perfectă a textului (rolului), de a simți energetic pulsația sălii, de a ridica publicul spre mesajul care e purtat dinspre actor, respectiv spectacol spre public.
Surpriza plăcută pe care au făcut-o actorii Alina Vasiljević și Ioan Peter adolescenților a fost lectura pe scenă a unui fragment din piesa „Hamlet”, pe care aceștia o studiază la clasă. A urmat o invitație la dialog despre felul în care tinerii receptează astăzi, în măsura în care mai citesc, piesele marelui dramaturg englez.
O a doua surpriză a fost aceea că, din poziția de spectator, elevii au fost invitați să vină pe scenă și să încerce, la rândul lor, rostirea unui mic pasaj din piesă, cu replici la alegere. A fost în primul rând un exercițiu de lectură, dar mai ales unul de comunicare, spre o sală imaginată plină de spectatori. Astfel elevii au intrat puțin în rolul de… actor, experimentând pentru o clipă o viitoare posibilă meserie…
Dincolo de lecția de cultură, vizita la teatru a fost un exercițiu de autocunoaștere și, de ce nu, de orientare profesională la fața locului. Dar mai ales a fost, experiența atât de necesară, a ce înseamnă lucrul bine făcut, acțiunea umană care capătă cu adevărat valoare doar prin efort și dăruire de sine.
Cele afirmate mai sus au fost resimțite de elevii înșiși, din ale căror reacții am spicuit mai jos.
„M-a încântat această activitate din mai multe motive. Deși an de an, de la cinci ani, am participat la concursul de dans ‹Ghiocelul de argint› susținut în incinta teatrului, ceea ce îmi dădea posibilitatea să explorez aproape întreaga clădire, nu cunoșteam în schimb istoria teatrului, devenirea lui ca spațiu, transformările prin care a trecut. Discuțiile despre viața actoricească, jocurile în care am fost implicați mi-au adus multă bucurie. Mi s-a confirmat din nou cât de complexă este arta jocului actoricesc și cât de caldă și expresivă este personalitatea unui actor. Astfel de activități nu doar că rup monotonia unei zile de școală, dar te și îmbogățesc cu experiențe și gânduri pentru o viață întreagă.” (Andrei Andor)
„Din punctul meu de vedere, activitatea a fost una foarte interesantă, deoarece am avut ocazia de a afla și vedea lucruri noi, pe care nu le știusem, despre teatrul din Arad. De asemenea, a doua parte a activității a fost interesantă pentru că a fost o bună modalitate prin care noi, elevii, am reușit să înțelegem câte puțin din viața de actor. Iar lectura unui fragment din ‹Hamlet› pe scenă, realizată de cei doi actori, a fost un lucru care ne-a ajutat să privim altfel piesa lui Shakespeare. Mi-au plăcut mult exercițiile prin care am fost puși noi, la rândul nostru, în aceste roluri, așa încât am avut ocazia să ne aflăm pentru câteva secunde în pielea unui actor și a ne putea imagina ce simt actorii când sunt pe scenă.” (Ilinca Buda)
„A fost o experiență foarte interesantă în care am avut ocazia să aflu mai multe despre ce înseamnă să fii actor. Această activitate mi-a stârnit curiozitatea despre teatru în general, și mi-a creat o imagine despre cât de mult efort e depus pentru a realiza o piesă de teatru. Mi-a plăcut foarte mult activitatea interactivă de la final, unde am avut și noi ocazia să citim un fragment din ‹Hamlet›”. (Antonia Ghișe)
„Activitatea la care am participat ne-a ajutat să ne schimbăm prespectiva despre lumea teatrului și profesia de actor. ‹Culisele› teatrului ne-au dezvăluit faptul că în spatele unui spectacol este multă muncă, iar ca acesta să fie reușit, echipa care contribuie la realizarea lui trebuie să fie foarte unită. Vizonarea interpretării pe scenă a micului fragment din ‹Hamlet› ne-a ajutat să avem o idee despre cum se raportează actorii de azi la piesele tradiționale.” (Ariana Pal)
„Mi-a plăcut în mod deosebit faptul că am făcut un tur al teatrului și am avut ocazia să explorăm zone în care în mod normal, în calitate de spectatori, nu avem acces. Am urcat chiar pe scenă în sala mare a teatrului și, pentru câteva secunde, am simțit cum este să fii în lumina reflectoarelor… Un alt lucru care mi-a plăcut au fost cele câteva costume de epocă, foarte vechi. Această activitate m-a ajutat să acumulez noi cunoștințe dar, mai ales, să trăiesc o nouă experiență.” (Andra Ardelean)
„A fost o experiență deosebită în cadrul unei activități extrem de bine organizate. Faptul de a vizita culisele teatrului a fost un lucru pe care l-am visat încă de mic. Am admirat mult personalitățile carismatice ale celor doi actori. Iar discuția cu aceștia a jucat un rol crucial la înțelegerea semnificațiilor piesei lui Shakespeare.” (Ștefan Năsui)
„Activitatea la care am participat mi-a plăcut foarte mult deoarece a fost interactivă: am avut ocazia să urc pe scenă și să citesc câteva replici din ‹Hamlet›. Inițial am avut emoții, dar după ce am urcat pe scenă acestea au dispărut pur și simplu. ”(Ana Lăcătiș)
„A fost o experiență care m-a încântat. Am aflat o mulțime de lucruri despre teatru, între care răspunsuri la prorpriile mele curiozități legat de acesta. Mărturisesc că atunci când am fost pusă să urc pe scenă m-am simțit ca o actriță… Mi-ar plăcea să se mai organizeze astfel de activități, deoarece mă simt cumva pasionată de teatru. Adică apreciez mai mult o piesă jucată pe scenă decât un film de pe Netflix sau la Cinema City.” (Dariana Divinyi)
„Prezentarea celeilalte fețe a teatrului a fost mereu o curiozitate pentru mine, așa că atunci când mi s-au deschis porțile acestei instituții am fost încântată. Am primit răspunsuri la multe semne de întrebare și am văzut cât de frumoasă e viața de actor.” (Alessia Roșca)
„Vizita la teatru a fost gândită ca o mică surpriză pentru noi, elevii, întrucât nu ni s-au dezvăluit de dinainte multe detalii legate de aceasta. M-a impresionat mult discursul actorilor, a căror vorbire era naturală, dar în același timp captiva atenția. Căci nu pe mulți dintre vorbitori colegii mei reușesc să-i asculte cu toată atenția. Curiozitățile mele legate de actoria de teatru au fost satisfăcute, așa că această activitate a meritat din plin atenția noastră.” (Horia Gazdovici)
„Vizita ‹în culisele› teatrului a fost, pentru mine, o experiență unică. Mi-a plăcut să cunosc atât partea nevăzută a acestui spațiu, cât și ce se întâmplă în mintea actorului atunci când urcă pe scenă. Discuția cu actorii despre piesa lui Shakespeare ne-a ajutat să pătrundem mai bine sensurile acesteia. Însă faptul că am avut ocazia să urcăm pe scenă și să rostim, la rândul nostru, replici din Hamlet a fost una dintre cele mai deosebite experiențe pe care l-am avut… E greu de explicat în cuvinte cât de utile sunt aceste activități organizate de școală. Ele ne scot din monotonia unei zile obișnuite și în același timp ne ajută să ne lărgim orizontul cultural.” (Adelina Gavrilă)
Citește și: O ORĂ PE MELEAGURILE TRECUTULUI
